Luigi FRIGIOIU ■
La aproape 160 ani de la apariție poemul dramatic Peer Gynt (se pronunță Ghiunt!), al lui Henrik Ibsen, continuă să demonstreze că oricât de departe pleci, niciodată nu poți fugi de tine însuți, într-un spectacolul prezentat la Constanța pe scena Teatrului de vară Soveja, miercuri 19 august, în cadrul Stagiunii Estivale a Artelor Spectacolului (SEAS).
Acțiunea se petrece în secolul al XIX-lea. Eroul, tânărul norvegian Peer Gynt, e un aventurier visător. Totul se ruinează în jurul casei părintești, fiindcă nu-i place munca, cu toate că mama lui, văduva Aase, îl îndrumă pe calea cea bună. Merge în sat la nunta Ingridei, unde o cunoaște pe tânăra Solveig, singura dintre nuntași ce-l privește cu simpatie.
Mireasa Ingrid se încuiase în pod, nedorind mirele ales de părinți. Peer Gynt o răpește și fuge cu ea în munți. Când Ingrid îi cere s-o ia de soție, el preferă libertatea fiindcă în inimă îi încolțea iubirea pentru Solveig. Tot satul pleacă pe urmele lui Peer Gynt care se ascunde în pădure, întâlnește personaje fantastice și ajunge în peștera regelui munților.
În adâncul pădurii își construiește o căsuță de lemn, unde-l regăsește Solveig. O lasă acolo și pleacă acasă pentru că mama sa e grav bolnavă. După moartea ei, Peer Gynt călătorește în lume, din țară în țară. Se laudă că a adunat o imensă avere. Într-o oază din pustiu, ca fals profet, asistă la dansul Anitrei, fiica unui șef beduin. Părăsit de Anitra, pornește mai departe iar la bătrânețe se întoarce acasă. E din nou sărac, și-a piedut averea în timpul unui naufragiu. Hoinărind prin pădurile natale, își simte sfârșitul. Când dă socoteală unor ființe alegorice despre binele și răul făcut în viață, înțelege că, în încercarea de a se regăsi pe sine, s-a risipit fără folos. Nimeni nu depune mărturie că a făcut bine în viață, urmând astfel să-și piardă sufletul.
Cu ultimele puteri ajunge în fața căsuței din lemn unde iubita din tinerețe îl așteaptă senină. Peer Gynt – aventurierul moare în brațele lui Solveig, iertat și liniștit, regăsindu-se doar în ultima clipă a vieții pe el însuși.
Marius Manole este Peer imaginat de Ibsen: aventurier, visător, mincinos fermecător și fugar perpetuu. Alături de el, Rodica Mandache o întruchipează pe mama – Åase, personaj principal în cel mai tandru și tulburător episod al poveștii. Iar Veronica Anușca – renumită soprană, solistă a Operei Naționale București – dă glas lui Solveig și celebrului său cântec.
Orchestra Națională Radio, sub bagheta lui Daniel Jinga, a interpretat muzica lui Edvard Grieg compusă pentru drama ibseniană. Spectatorii au trăit o seară magică în care teatrul și muzica simfonică au spus povestea unui seducător și contradictoriu erou al literaturii universale.
Cel mai reprezentativ compozitor romantic norvegian, Edvard Grieg, a îmbinat folclorul fiordurilor cu tradiția muzicii clasice. Suitele „Peer Gynt” sunt lucrări apreciate și includ momente celebre (Dimineața, Regele Trolilor și Cântecul lui Solveig). Secvenţele muzicale redau aspecte-cheie din viața lui Peer Gynt și devin puncte de mare atractivitate pentru spectatori.
Spectacolul de la Grădina Soveja a avut dimensiuni ce au transformat spectacolul „Peer Gynt”, într-un reper cultural autohton de nivel european: forța poveștii lui Ibsen, muzica inspirată a lui Grieg, interpretarea de excepție a inegalabililor actori Rodica Mandache și Marius Manole.
Nu închei fără să semnalez insistența cu care Erwin (prezent, la final, pe scenă) și Florin Mitroi – mama și tata SEAS – încearcă să promoveze Constanța – urbe ruinată, drept viitor oraș cultural al Europei! Toți cei prezenți s-au convins că Teatrul Soveja e nefuncțional, ca majoritatea sălilor din oraș: ruginituri metalice, pereți fără tencuială, cabluri ca o încurcătură de mațe neoperabilă. Mai degrabă, teatrul pare pregătit pentru demolare decât pentru acte artistice.
[/responsivevoice]
