Leonard MOCANU ■
Am ales să-mi petrec o parte a dimineții pe malul lacului Tăbăcăriei din Constața, la o (să-i spunem) partidă de pescuit, mai exact la puțină relaxare în natură, amintindu-mi de locurile unde veneam acum aproape jumătate de secol cu părinții în fostul Camping Perla, stabiliment de mult dispărut de pe harta stațiunii Mamaia, dar nu și din memoria celor care alegeau vacanța la cort, cu toate plăcerile și dezavantajele ei.
Actuala insuliță exista și atunci, doar într-o formă de proiect, dar, ca și în prezent, era raiul pescarilor, localnici sau vizitatori.
A urmat o perioadă de apogeu, în care autoritățile locale (ale altor timpuri, nu vă ambalați) au dispus amenajarea unui loc de recreere, cu spații verzi întreținute, cu jardiniere cu flori, cu băncuțe, numai bune pentru tinerii însurăței să-și imortalizeze primele clipe înpreună, dar și pentru cei dornici să înceapă sau să consolideze o idilă, feriți de ochii curioșilor. Legătura cu ”uscatul” a fost făcută printr-un podeț.
Între timp, probabil și pentru că edilii erau trecuți de vârsta primului sărut sau aveau planuri mult prea extravagante, insulița a început să se degradeze, rămânând în prezent doar raiul pescarilor și al rățuștelor ce-și fac veacul pe luciul lacului și în preajmă. Deși înconjurată de apă, insula trăiește paradoxul naufragiatului din barca de salvare: atâta apă împrejur și el moare de sete. Vegetația, câtă a mai rămas, este mai mult pârjolită, iar dacă vorbim de calitatea ”gazonului”, acesta e un amestec de pir cu lucernă, răsătit atât în fostele spații verzi, cât mai ales printre crăpăturile ”asfaltului”. Sau între acesta și borduri.
Deși nu este un rai al gunoaielor, am văzut de-a lungul ultimei luni și pet-uri și sticle de vin sau de bere incomplet golite, chiar și semne ale trecerii poporului, în lipsă de o toaletă mai ca lumea (evident, cu hârtia igienică aferentă). Ici-colo câte o bucată de plastic, linoleum, sacoșe ”de un leu”, așa cum îi stă bine unui loc fără vreun coș de gunoi funcțional. Că veni vorba, pe lungimea promenadei reamenajate în zona de nord a lacului nimeni nu s-a mai sinchisit să repună coșurile de gunoi sau lampadarele la loc, acestea zăcând pradă intemperiilor și ruginei. Că oamenii nu sunt așa necivilizați stă mărturie un coș de gunoi aparent dezafectat, dar plin cu resturi, ceea ce denotă că oamenii ar vrea, dar n-au unde.
Nu mică ne-a fost mirarea celor care ne zgâiam la plute riscând să facem conjunctivită, când în dreptul podețului a oprit o autoutilitară, din care au coborât nu mai puțin de șapte femei și un bărbat, purtând (două dintre ele) greble, (alte patru) două mușamale 2×2 metri, iar ultima telefonul, pe post de cameră foto, deoarece cuvântul de ordine al tuturor era: ”Fă poze!” Adică fă poze să se vadă că munceam, mai pe înțelesul tuturor. Cele șase lucrătoare s-au împărțit în două grupuri, și, ca în Plugușorul copilăriei, ele cu grebla ”apuca” ceva ce semăna a iarbă cosită, acum uscată iască, și tot cu grebla ”încărca” pe mușamalele ținute de câte două colege. Evident, a șaptea făcea poze, ca să imortalizeze momentul.
Au tot muncit preț de vreo zece minute, cam de ochii soacrei, pentru că din mai multele gunoaie, prea puține s-au lipit de colții greblelor, iar a le ridica manual, era sub demnitatea lor. Am pozat și eu câteva dintre rămășițele extraordinarului act de salubritate, în timp de, extenuate, domnițele au stat jos, fiecare cum putea, să se odihnească de așa muncă grea. Și când te gândești că nu era nici măcar ora 9.00…
Alături de cele șapte, mai funcționau în grup șoferul autospecialei și un ”încărcător”, o persoană care prelua mușamalele pline de la colege și le deșerta în caroserie, peste oblon. Pe capota din față și pe uși, putea fi văzută sigla firmei ”Garden Shop”, entitate cu o vechime de 25 de ani, expertă în ”peisagistică și servicii pentru clădiri”, conform codului CAEN. Anul trecut a avut un profit de peste 4,5 milioane lei și a acumulat datorii totale de peste 11 milioane lei. Aflând acestea, m-am lămurit: echipa era acolodoar să ”recolteze” iarba/pirul (nu) proaspăt cosită (deși lucerna și trifoiul ajug până la genunchi) și nu să se „aplece” asupra gunoaielor de orice fel. Deh, au auzit și ei de colectarea selectivă și astăzi erau la rând resturile vegetale.
Totuși, pentru primaru’ Vergil, pentru secundarii lui responsabili de domeniu și pentru cei care semnează viramentele de plăți la tot felul de firme căpușe: cine e responsabil cu colectarea gunoaielor, când se face această activitate pe domeniul public și cine va face lumină și curățenie (la propriu) pe promenada proaspăt amenajată din jurul lacului Tăbăcăriei?
[/responsivevoice]
