Felicia OVANESIAN ■
Constanța se îmbracă de la second hand, mă rog, nu se îmbracă singură, o îmbracă tot felul de inutili. Dar plătește preț de lux.
Spre exemplu, Sala Polivalentă, ce trebuia inaugurată în 2021, era la doar 58%, în februarie 2026. Pietonalul “Ștefan cel Mare” trebuia terminat în 2023… Și acum, în 2026 încă se lucrează, iar ce s-a făcut a fost de mântuială că altfel nu se explică de ce prezintă deja degradări.
Asta este ceea ce mă revoltă: nu lipsesc banii, nu lipsește potențialul, nu lipsește necesitatea. Lipsește capacitatea, sau voința, de a construi la timp, coerent și durabil. Pentru următorii 20-25 de ani, să zicem.
Aprobăm proiecte, neapărat însoțite de studii de oportunitatea și fezabilitate care apoi se târăsc ca râma, până îmbătrânesc înainte să fie terminate. Punem piste de biciclete pe bucăți. Reparăm ce abia am făcut. Recuperăm azi ceea ce alte orașe rezolvau ieri. Constanța ar trebui să fie un oraș care deschide drumuri, nu unul care aleargă permanent după tren.
Mi se pare umilitor pentru un oraș atât de bogat în posibilități să primească mereu viitorul la mâna a doua.
٭٭٭
În Constanța, copiii trebuie să învețe mult prea devreme să se ferească de oraș; să ocolească autoturismul care încalecă bordura parcat pe trotuar ori să-și ițească disperat capul printre două mașini, ca să vadă dacă poate traversa.
Copii constănțeni trebuie să afle, din pântecul mamei dacă se poate, că pentru ei verdele nu înseamnă neapărat că sunt în siguranță pe trotuar sau pe stradă; ei sunt obligați să circule pe carosabil când trotuarul nu mai există.
Noi le spunem: „Ai grijă!” dar în realitate, nu copiii trebuie să aibă grijă, ci orașul ar trebui să aibă grijă de ei!
Pe drumul lor spre școală și în jurul școlilor, siguranța copiilor ar trebui tratată aproape obsesiv: vizibilitate la treceri, trotuare libere, viteză redusă, iluminat, acces sigur. Dacă știți o școală unde drumul copiilor este periculos, spuneți-mi care. Vreau să le luăm una câte una!
٭٭٭
Colegiul Național Mircea cel Bătrân. O lecție de administrație publică constănțeană, sau cum pierzi 19, 4 milioane de lei pentru că nu ai avut curaj să deranjezi proiectantul…
Era anul de grație 2023! Aveai 19,4 milioane de lei finanțare europeană pentru reabilitarea colegiului și termen până la 31 decembrie cu o firmă contractantă ce trebuia să facă lucrarea esențială pentru accesarea fondurilor europene – proiectul tehnic.
Proiectantul întârzie și întârzie și întârzie. Și tu ce faci? Normal: nu-l deranjezi, adică de fapt îl menajezi. Că doar nu o să strici relația cu proiectantul pentru un fleac de peste 19 milioane. Nu mă întrebați de ce…!? La un moment dat au îndrăznit: i-au calculat penalități de 1.248 lei. Ați citit bine, nu am pierdut niciun zero! Două luni mai târziu, finanțarea era dusă pe apa sâmbetei.
Asta da fermitate administrativă. Pierzi 19,4 milioane și recuperezi 1.248 lei. Excelent raport.
Proiectantul a fost protejat de stres, finanțarea mai puțin, iar noi… ne-am bucurat de atenție tot fără protecție!
Și acum vine partea frumoasă: în 2026, Primăria Constanța pregătește din nou proiectul și caută din nou bani. De data asta, doar 6,81 milioane de lei. Reabilităm o treime din colegiu! Schema e impecabilă: primești bani, îi pierzi, apoi te prezinți din nou să ceri bani. Tocmai pentru Colegiul Național Mircea cel Bătrân. “Mircea” are 130 de ani, primarul încă mai repetă clasa.
٭٭٭
Domnule prefect, felicitări! Ați reușit să blocați restituirea banilor constănțenilor.
Deși Consiliul Local Municipal Constanța votase compensarea taxei de 200 de lei, după ce instanța o anulase definitiv, prefectul județului Constanța, Adrian Picoiu, pare că i-a făcut hatârul primarului Vergil Chițac care ne pusese birul pe mașini, atacând hotărârea respectivă. Acum, Tribunalul i-a dat dreptate prefectului PNL și a anulat-o.
Adică, pe înțelesul constănțenilor, administrația încasase o taxă care a căzut definitiv în instanță. Pe baza deciziei judecătorilor, Consiliul Local Municipal a încercat să restituie oamenilor banii plătiți, prin compensare, iar colegul de partid al primarului Vergil Chițac, ca reprezentant al Guvernului, s-a dus în instanță ca să anuleze dreptatea ce fusese făcută cetățenilor.
Bravo, domnule prefect, cu prieteni ca tine nu mai avem nevoie de dușmani!
La încasarea celor 200 de lei de la constănțeni, n-a mai fost atâta vigilență; în schimb la restituire – s-a activat imediat glanda statului de drept!
Până una-alta, am făcut iarăși recurs, eu și colegii mei care se luptăm pentru salvarea compensării și a Constanței. Să vedem dacă la Curtea de Apel tot „ilegal” este să dai oamenilor înapoi banii încasați pe baza unei taxe anulate definitiv. Uneori administrația publică seamănă cu un hoț cinstit: recunoaște că banii nu sunt ai lui, dar se judecă să nu restituie ce a luat cu japca.
[/responsivevoice]
