Stoica LASCU ■
Decanul de vârstă al istoriografiei dobrogene la aniversare.
După dispariția regretaților Gheorghe Dumitrașcu (2017) și Ion Bitoleanu (2020), profesorul Valentin Ciorbea (n. 12 octomvrie 1946, în centrul Ardealului), membru al (Academiei Oamenilor de Știință AOȘ) din România, cel mai prolific istoric dobrogean – se află la timona Corabiei lui Clio în spațiul dintre Dunăre și Mare; cercetarea trecutului acestui străvechi teritoriu românesc a materializat-o, de-a lungul anilor, într-una dintre cele mai prolifice activități profesorale și editoriale la nivelul ansamblului național de slujitori ai atât de încercatei zeițe tutelare a istoriei.
Și nu oricum, ci prin o sumă de calități, pe care le relevam în urmă cu un sfert de veac – timpul întărind, și confirmând, conotațiile cu prilejul „semicentenarului istoriografului Portului Constanța” (într-un material apărut în publicațiunea din Constanța „România de la Mare”, din 1996).
«Deşi văduvită de lucrări care să prezinte monografic, tematic ori sintetic, istoria multiseculară a pământului românesc dintre Dunăre şi Mare – excepţiile cuvenite ilustrează ideea ca atare – istoriografia noastră beneficiază, totuşi, de cărţi ce vin să releve legăturile românilor cu Marea, cu preocupările şi activităţile circumscrise acesteia. Iar cărţi fundamentale în acest sens sunt cele elaborate de către prof. univ. dr. Valentin CIORBEA, de la Academia Navală „Mircea cel Bătrân”, dobrogean prin adopţie – este născut în urmă cu o jumătate de veac, la 12 octombrie 1946, în comuna Intergalde, jud. Alba.
Traiectul vieţii celui care este istoriograful Portului Constanţa şi al marinei comerciale române, al Dobrogei moderne și contemporane – studii liceale la Râmnicu Sărat, universitare la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iaşi (absolvite în 1970), profesor în învăţământul preuniversitar din Constanţa şi Mangalia (în perioada 1970-1975), apoi cadru universitar la Academia Navală „Mircea cel Bătrân” din Constanţa (asistent – 1976; lector – 1978; conferenţiar – 1990; profesor – 1995) – lasă să se întrevadă o vocaţie de dascăl şi cercetător cu rezultate dintre cele mai notabile, concretizate atât în cariera didactică cât şi în cea ştiinţifică la cotele cele mai înalte ale profesiunii.
L-am cunoscut în urmă cu aproape o jumătate de veac, în a doua parte a anilor ’70, manevrând rolele ziarelor microfilmate de la Biblioteca Judeţeană Constanţa; cu meticulozitatea ardeleanului, erau întocmite – parcă le am şi acum în faţa ochilor – fişele tematice ori de semnalare pe baza cărora a fost elaborată teza de doctorat, în 1982 – Evoluţia Dobrogei între anii 1918-1940. Contribuţii la cunoaşterea problemelor economice, sociale şi politice. Două decenii mai târziu, această teză (extinsă, prin includerea sudului Dobrogei, a fost publicată în volum în 2005: 556 pp., volum răsplătit cu Premiul „Mihail Kogălniceanu” acordat de Academia Română în 2007); volumul tipărit introducea în ecuaţia naţional-teritorială a demersului respectiv o extindere a investigaţiei şi asupra judeţelor dobrogene existente în componenţa Statului Român în perioada 1913-1940: Durostor şi Caliacra. Această abordare unitară a cercetării istoriei naţionale reprezintă o prioritate în cercetarea de specialitate, nimeni neinvestigând până la dânsul o asemenea problematică. Este o prioritate şi un merit ce se cuvin reţinute ca atare.
Prezent, mai apoi, cu numeroase articole de specialitate în reviste din Bucureşti, Iaşi, Constanţa, Chișinău, Valentin Ciorbea se va remarca prin sobrietatea şi seriozitatea conceperii, a redactării lor. Sunt articole ce pregăteau cărţile de mai târziu, deceniul nouă fiind fructuos în planul apariţiei studiilor, al participării la numeroase sesiuni ştiinţifice, al excerptării din documentele vremii de ştiri ce vor sta la baza volumelor respective.
Astfel, în 1992 este coautor al volumului Academia Navală „Mircea cel Bătrân”. Tradiţii-Prezent-Perspective (104 pp.), pentru ca în 1994 să vadă lumina tiparului lucrarea Portul Constanţa – de la antichitate la mileniul III (280 pp.) – prima lucrare consacrată Portului apărută în ultimii 55 de ani. Sinteză de mare acurateţe ştiinţifică şi stilistică – calităţi proprii tuturor studiilor sale, de fapt –, volumul monografic probează disponibilitatea autorului spre lucrări de largă respiraţie, atât tematică, cât şi cronologică. Scrisă concis, nehazardându-se în aprecieri care nu au suficientă acoperire documentară – lucrarea a umplut un gol în istoriografia consacrată Dobrogei şi specificităţii economico-sociale a acesteia. Având educaţia şcolii istorice ieşene – recunoscută în plan naţional ca fiind superioară, prin acribia şi seriozitatea desfăşurării cercetării, altor centre universitare –, profesorul constănţean nu s-a limitat doar la a urmări strict evoluţia Portului, ci a încadrat această evoluţie ansamblului dezvoltării Dobrogei, a întregii ţări.
Aceeaşi viziune impregnată de profesionalism şi rigurozitatea documentării este întâlnită şi în următoarea carte a domniei sale (scrisă în colaborare cu Carmen Atanasiu) – Flota maritimă comercială română. Un secol de istorie modernă (1895-1995), apărută în 1995 (224 pp.). Şi această monografie este deschizătoare în abordarea unei noi teme – este prima carte dedicată, după război, marinei comerciale române. Ea urmăreşte naşterea, întărirea, evoluţia acestei componente a economiei naţionale, de existenţa căreia depinde, în bună măsură, prosperitatea şi soliditatea prestigiului ţării regăsit pe diverse meridiane ale globului. Deşi pe alocuri abundă date statistice, caracteristici tehnico-constructive specifice navelor – şi această lucrare se singularizează prin efortul documentar susţinut, prin claritatea organizării, a sistematizării şi expunerii sale. La capătul parcurgerii volumului – cititorul rămâne cu convingerea că Statul Român s-a arătat dintotdeauna preocupat de dotarea serviciului său maritim, dezvoltarea flotei comerciale din a doua jumătate a secolului nostru fiind una dintre priorităţile strategice în materie de transporturi, aici fiind investite sume uriaşe, inclusiv prin construirea marelui şantier naval de la Constanţa şi modernizarea celor dunărene.
Consecvent preocupărilor sale, profesorul Valentin Ciorbea se prezintă la marcarea Centenarului Portului Constanţa cu o nouă abordare a istoriei acestuia – Portul Constanţa 1896-1996 (208 pp. + 12 pl. color – acestea din urmă, neintercalate, din păcate, în corpul cărţii, putând să-i confere, astfel, aspectul de album, intenţie în care a fost organizat şi materialul propriu-zis). Însoţite de numeroase fotografii, hărţi, schiţe, grafice – paginile frumoasei cărţi dedicate CENTENARULUI Portului rămân, după părerea mea, cel mai curat omagiu, exprimat la cel mai înalt profesionalism, adus istoriei Portului Constanţa la marcarea jubileului său. Alături de celelalte volume, ele consacră o dată în plus calitatea de istoriograf al Portului pe domnul Valentin Ciorbea, care, iată, la împlinirea maturei vârste de 50 de ani, se înfăţişea urbei şi istoriografiei naţionale cu o nouă întreprindere, pusă sub semnul lui Clio şi al Fortunei cu Pontos, protectorii anticului Tomis».
În ultimul deceniu și jumătate, parte din substanța preocupărilor sale s-a circumstanțiat relevării vieții și activității generalului Paul Teodorescu (1888-1981), militar cu merite multiple în organizarea și dotarea Armatei Române (inclusiv a învățământului militar superior), ministru (1937-1940), cel despre care profesorul Ciorbea relevă că „Și-a dedicat viața încă din adolescență și până la trecerea la cele veșnice marilor instituții ale poporului român: Biserica, Oștirea și Școala, al căror rol în istoria și progresul neamului nostru l-a înțeles, explicat și promovat. S-a preocupat constant ca fiecăreia să-i sporească zestrea materială și spirituală.
Calitățile sale deosebite, creativitatea și ingeniozitatea fără pereche, le-a afirmat și dezvoltat pe o bază constituită prin studiul constant al științei militare, pe lecturi vaste făcute «cu creionul în mână», cum se spune, și ucenicirea pe lângă generalii Mihail Aslan și Constantin Iancovescu”.
Inițiator-fondator al Centrului de Cercetare a Conlucrării Bisericii Ortodoxe cu Armata României „General Paul Teodorescu” (și al revistei „Misiunea”), profesorul Valentin Ciorbea este la originea demarării unui complex de activități științifice și de recuperare a memoriei unui simbol (marginalizat complet în anii ʼ40-ʼ60 și parte din ʼ70, al Oștirii Române – preocupări concretizate, în plan editorial, prin mai multe studii și, acum, prin conceperea și tipărirea volumului Generalul adjutant Paul Teodorescu (1888-1981). Dimensiunile creativității. 135 de ani de la naștere. [Cuvânt înainte: Prof. univ. dr. Petre Otu] (Academia Oamenilor de Știință din România. Arhiepiscopia Râmnicului. Centrul de Cercetare a Conlucrării Bisericii Ortodoxe cu Armata României „General Paul Teodorescu”), Editura Academiei Oamenilor de Știință din România, București, 2023 /357 pp.; il., facs./.
De-a lungul anilor, devotatul slujitor al lui Clio și-a concretizat activitatea științifică în aproape 50 de volume (de unic autor, coautor, coordonator sau editor) și zeci de studii (aproape 140) apărute în reviste și volume de specialitate; iar în calitate de conducător de Doctorat a îndrumat peste 30 de tineri în cercetarea științifică dobrogeană.
Travaliul științific s-a concretizat în aparițiile editoriale ce sunt de referință în problematicele respective, apreciate ca atare de către confrați și forurile academice și științifice naționale (istoricul tomitan este laureat al Academiei Române, cu Premiul „Mihail Kogălniceanu”, acordat în 2007; cu alte recunoașteri, între care Premiul „Gheorghe I. Brătianu”, al Societății de Științe Istorice din România, acordat în 2004; cu prilejul împlinirii vârstei de 75 de ani, Academia Oamenilor de Știință din România l-a onorat cu Diploma Jubiliară și Medalia de Aur pentru întreaga activitate științifică și academică); ș.a.
Cărți de unic autor:
Portul Constanţa de la antichitate la mileniul III (Constanța: Editura Europolis, 1994); Portul Constanţa 1896-1996 (Constanța: Editura Fundaţiei „Andrei Şaguna”, 1996); Evoluţia Dobrogei între 1918-1944. Contribuţii la cunoaşterea problemelor geopolitice, economice, demografice, navale şi ale vieţii politice şi militare (Constanța: Editura Ex Ponto, 2005) (ediţia a II-a, revăzută şi reîntregită. Cuvânt înainte Florin Constantiniu – Constanța: Editura Ex Ponto, 2008); Din istoria secolului XX. Vol. I: 1918-1939; vol. II: 1939-1945. Principalele teatre de operaţiuni militare; vol. III (coautor): 1939-1945. Diplomația războiului (Constanța: Editura Ex Ponto, 2006, 2007, 2011); Generalul adjutant Paul (Pavel) Teodorescu (1888-1891). Vocația creativității. 125 de ani de la naștere (Constanța: Editura Ex Ponto, 2013); Istoricul navei-școală „Mircea”. Epopeea 75 (17 mai 1939-mai 2014) (Constanța: Editura Academiei Navale Mircea cel Bătrân, Constanța, 2014); Mănăstirea Dintr-un Lemn – un complex monahal unic în România. Monografie istorică / Dintr-un Lemn Monastery – A Unique Monastic Complex in Romania. Historical Monograph (București: Editura Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, Bucureşti, 2020); Generalul adjutant Paul Teodorescu (1888-1981). Dimensiunile creativității. 135 de ani de la naștere. [Cuvânt înainte: Prof. univ. dr. Petre Otu] (București: Academia Oamenilor de Știință din România. Arhiepiscopia Râmnicului. Centrul de Cercetare a Conlucrării Bisericii Ortodoxe cu Armata României „General Paul Teodorescu”, 2023); Comuna Întregalde în izvoare istorice. Editor prof. univ. dr. …. (București: Editura Academiei Oamenilor de Știință din România, 2024).
Coautor:
Academia Navală Mircea cel Bătrân. Tradiţii, prezent, perspective (Constanţa, 1992) (ediția a II-a: Constanța: Editura Muntenia, 1997); Flota Maritimă Comercială Română. Un secol de istorie modernă – 1895-1995 (Constanța: Editura Fundaţiei „Andrei Şaguna”, 1995); Şcoala Militară de maiştri militari de Marină „Amiral Ion Murgescu”. Trepte în timp (Constanța: Editura Muntenia, 1997); Monografia Academiei Navale Mircea cel Bătrân. Tradiţii, prezent, perspective, Ediţia a II-a, (coautor); Istoricul crucişătorului „Elisabeta” (Constanța: Ovidius University Press, 2004); Nava-școală „Mircea”. Epopeea 75 – O istorie în imagini) (Constanța: Editura Academiei Navale Mircea cel Bătrân, 2014); Istoria Românilor. Vol. II. Tom II: De la Independență la Marea Unire (1878-1918).Ediția a II-a, revăzută și adăugită (coord.: acad. Dan Berindei ș.a.) (București: Editura Științifică, 2015); Ada-Kaleh – Casele de sub ape (Constanța. Editura Ex Ponto, 2017); Comunitatea musulmană din România în ilustrate (1898-1940) (București: Editura Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, 2017); Dobrogea în documente diplomatice românești (1878-1884 (București: Editura Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, 2019); Dobrogea în anul 1878 după rapoartele Ștefan Fălcoianu și Ioan I. Murgescu (București: Editura Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, 2020); Dobrogea în izvoare istorice noi: anii 1877-1878 și 1906 (București: Editura Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, București, 2021); 23 august 1944 la Constanța. Cazul Amiralului Horia Macellariu –Testimonii (Constanța: Editura Muzeului național al Marinei Române, 2021); Enciclopedie. Centenarul Războiului de întregire și al Marii Uniri (2014-2020). Bibliografie, manifestări științifice, monumente și însemne comemorative (Ion. I. Solcanu, coord.) (București: Editura Univers Enciclopedic/Editura Academiei Oamenilor de Știință din România, 2022); Notre Ami Anatole Magrin. Artist fotograf și diplomat. Viața și opera. Artiste photographe et diplomate. Sa vie et son oeuvre. Artist Photographer and Diplomat. Life and Work [Societatea Culturală Magrin 1878] (București: Editura Academiei Oamenilor de Știință din România, 2023); Inginerul dr. Dumitru Manole. Vocația comuniunii științifice cu ogorul dobrogean (București: Editura Academiei Oamenilor de Știință din România, 2023).
Coordonator:
Studii istorice dobrogene (Constanța: Editura Ovidius University Press, 2003); Germanii dobrogeni – istorie şi civilizaţie (Constanța: Editura Muntenia, 2006) (Ediția a II-a revăzută și adăugită – Constanța: Editura Ex Ponto, 2014); Portul Constanţa între tradiţie, actualitate și perspective (Constanța: Editura Companiei Naţionale Administraţiei Porturilor Maritime S.A., 2007); Canalul Dunăre-Marea Neagră între istorie, actualitate şi perspective (Constanța: Editura Ex Ponto, 2008); Dobrogea 1878-2008. Orizonturi deschise de mandatul european (Constanța: Editura Ex Ponto, 2008); In memoriam Liliana Lazia (Constanța: Editura Ex Ponto, 2012); Dobrogea în contextul Primului Război Mondial (București: Editura Top Form, 2017); 140 de ani de la Unirea Dobrogei cu România. Studii istorice (București: Editura Academiei Oamenilor de Ştiință din România, 2018); Localităţi ale judeţului Constanţa la 140 de ani de la Unirea Dobrogei cu România (București: Editura Academiei Oamenilor de Ştiință din România, 2018).
Editor:
Istoricul Navelor Şcoală „Mircea” vol. I, II Constanța: Editura Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”, 1997; 1999 (Ediția a II-a – Constanța: Editura Academiei Navale Mircea cel Bătrân, Constanța, 2014); Album fotografic Nava Şcoală „Mircea”. Supliment fotografic al lucrării Istoricul Navelor Şcoală „Mircea”,vol. II (Constanța: Editura Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”, 1999); Bilder aus der Dobrudscha 1916-1918/ Imagini din Dobrogea (Constanța: Editura Ex Ponto, 2011); Tătarii în izvoare arhivistice românești Vol. I: Comunitatea musulmană în Arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (Constanța: Editura Ex Ponto, 2011); Denkschrift Der Deutschen Etappen in der Dobuchscha. Abgeschlossen Mitte April 1917/ Memoriu al Administrației Germane din Dobrogea. Întocmit la mijlocul lui aprilie 1917 (Constanța: Editura Ex Ponto, 2012); Contraamiral Horia Macellariu (1894-1989). Autobiografii din temniţă. Miscellanea (București: Editura Academiei Oamenilor de Știință din România, 2016).
Istoric cu vocația profesoratului, laboriosul cercetător are – după cum se vede și din enumerarea de mai sus – și harul colegialității (a se vedea numeroasele volume întocmite sau coordonate cu alți colegi, aproape toți foști studenți sau doctoranzi), a îndrumătorului onest și consecvent al tinerilor dispuși a se înhăma în cercetarea științifică; în calitate de conducător de Doctorat (la peste 30 de doctoranzi), a conferit o alură distinctă, prin seriozitatea științifică a actului de cercetare, „marca Ciorbea”. Iar ca o recunoaștere a locului său la etajul superior al Istoriografiei Naționale stau mărturie, între altele, cele două masive tomuri dedicate domniei sale – urmă cu zece ani (Profesorul universitar dr. Valentin Ciorbea la 70 de ani. O viață în siajul muzei Clio. București: Editura Etnologică, 2016 /876 pp./, volum coordonat de Virgil Coman, Luminița Stelian, Nicoleta (Grigore) Paraschiv –, respectiv, unul, mai aparte, în 2021 (Valentin Ciorbea, Profesor universitar doctor, 75. In Honorem. Raportul ucenicilor. Constanța: Editura Ex Ponto, 2021 /596 pp/, editori: dr. Nicoleta Paraschiv și dr. Luminița Stelian).
Lectorul, mai atent, poate observa că profesorului Valentin Ciorbea îi sunt familiale ariile de cercetare consacrate Marinei și Portului Constanța, respectiv Dobrogei de după 1878 – cercetări materializate în lucrări de sinteză sau tematice, dar și în extrem de utile ediții de documente. Dar nu numai atât – cele trei volume dedicate Marii Conflagrații Mondiale (mai puțin receptate, din păcate, în rândul cetitorilor) îl situează pe universitarul de la UOC între puținii cunoscători și specialiști a problematicilor militare și politico-diplomatice ale celui de-Al Doilea Război Mondial.
După cum, perseverența și neostoita aplecare spre noi direcții de cercetare l-au dus ardeleanul-dobrogean spre Oltenia, spațiu în care a întemeiat, în 2014, la Mănăstirea Dintrʼun Lemn (de lângă Râmnicu Vâlcea) o instituție de cercetare unică, prin profilul său, în spațiul românesc – Centrul de Cercetare al Conlucrării Bisericii Ortodoxe cu Armata României „General Paul Teodorescu” (și tot dânsului i se datorează și conceperea și editarea, începând din 2014, a anuarului acesteia, documentata și luxurianta revistă „Misiunea”).
Personalitatea profesorului Ciorbea, unul dintre cei mai activi, în plan editorial, membri ai Secției de Științe Istorice și Arheologie a A.O.Ș.R. (unde este vicepreședinte al Secției), nu se mărginește însă doar la aceste sumar relevate valențe – cercetător, dascăl, îndrumător, inițiator –, prezența sa, tonifiantă, în spațiul public aducând un plus nu doar de informații, ci și de cumpănite judecăți asupra rostului cunoașterii Istoriei, a decelării învățămintelor perene ale acesteia, fără false judecăți, ori cu prejudecăți și partizanate; într-un interviu din ajunul împlinirii a șapte decenii și jumătate, mărturisea: „Faptul că am studiat, cercetat și predat cursuri de istorie contemporană mi-a adus o bogată experiență și capacitate de a înțelege trecutul și prezentul. Profesia de istoric cere pasiune și dedicare constantă. Ești investigator, analist și scriitor. Porți de asemenea o mare responsabilitate pentru discursul scris și impactul ce-l poate avea în comunitate la publicare și în viitor. Este o profesie grea, dar frumoasă. Despre împlinirile mele cele mai frumoase pot să spun că sunt câteva care merită, cred eu, menționate: descoperirea și îndrumarea câtorva studenți și doctoranzi talentați, care au confirmat în profesie. Aș adăuga cărțile pe care am reușit să le scriu după cercetări în arhive și biblioteci”.
Cunoștințele sale – rezultate din stăpânirea bibliografică și cercetarea arhivistică –, experiența de viață, întreaga activitate științifică și profesională și onestitatea sa conferă credibilitatea și autoritatea unui autentic intelectual al Agorei tomitane și om de știință al Dobrogei, proeminent senior al științei istorice românești contemporane.
La mulți și buni ani,
onorat camarad,
distins dascăl și prețuit senior al lui Clio!
