● CORESPONDENȚĂ SPECIALĂ DIN STATELE UNITE ALE AMERICII ●
Tănase PETRENCO ■
Dacă libertatea de exprimare ne este luată atunci putem fi duși ca niște oi la abator muți și tăcuți. George Washington
Pentru câteva clipe, am lăsat deoparte problemele personale și am privit dincolo de vremea înnorată de aici, din Statele Unite ale Americii. Am vrut să văd cum evoluează relația dintre administrația Donald Trump și presa americană, în toamna 2026.
Au fost suficiente trei secunde de căutare online pentru ca pe ecran să apară o nouă surpriză: “Trump TV”, canalul oficial lansat pe YouTube de administrația Trump pe 21 septembrie 2026.
În opinia mea, această platformă e mai degrabă instrument de propagandă decât spațiu destinat informării echilibrate a publicului. Lansarea, în apropierea alegerilor din noiembrie, ridică întrebări serioase despre felul în care administrația Trump își prezintă acțiunile, despre tentația partizanatului media în care dezinformarea și manipularea iau locul informării corecte.
Pentru noi românii care am trăit experiența propagandei partidului-stat, asemenea practici trezesc amintiri neplăcute. Tocmai de aceea, îi propun tovarășului președinte Trump, cu ironia de rigoare, să asculte melodia La telejurnal a lui Alexandru Andrieș. Satira cântecului ne amintește cât de ușor poate fi transformată informarea publică într-un instrument de influențare a oamenilor.
Președintele patriei libertății absolute declară război presei
Motto: Cel care controlează mass-media, controlează mintea. Noam Chomsky
La lansarea Trump TV, Donald Trump a anunțat interzicerea accesului unor instituții mass-media la Casa Albă precum: CNN, MS NOW și Politico, pe care le acuză de lezmajestate la adresa președintelui în exercițiu, administrației sale și „MAGA Statele Unite”.
Trump a susținut că presa nu ar trebui să poată publica ceea ce el consideră ficțiune și minciuni și a avertizat că și alte instituții media pot fi vizate.
Problema e mai profundă decât un conflict între un președinte și câteva redacții căci nu degeaba presa este etichetată metaforic drept: “Câinele de pază al democrației” sau “A cincea putere din stat”. În orice democrație autentică, presa are rolul de a supraveghea și sancționa public și transparent acțiunile celor aflați la putere prin întrebări incomode și de informarea națiunii. În teorie și practică, demnitarii pot critica cu temei relatările jurnalistice și pot contesta informațiile pe care le probează drept incorecte dar folosirea discreționară a puterii instituționale pentru a restrânge accesul presei e o problemă serioasă.
Poate puterea politică să decidă cine are dreptul să o controleze și cine nu? Aici se află miza.
Procesele libertății constituționale contra administrației Trump
O privire asupra litigiilor în care este implicată administrația Trump arată amploarea conflictelor dintre puterea executivă și diferite instituții sau organizații.
Potrivit informațiilor invocate într-un articol de pe platforma Lawfare, ce urmărește procesele intentate împotriva administrației, sunt peste 900 de acțiuni judiciare în curs, aceste cifre fiind preluate și de cotidianul The New York Times.
Numărul mare de procese nu demonstrează, prin el însuși, că administrația a încălcat legea în fiecare dintre cazuri. Totuși, amploarea acestor confruntări justifică întrebări privind modul în care e exercitată puterea executivă și respectarea limitelor constituționale.
Printre instituțiile media care au contestat măsurile restrictive de acces la Casa Albă sunt CNN, MS NOW și Politico. Conflictul lor cu administrația Trump a ajuns în instanță, unde s-a analizat inclusiv legalitatea retragerii acreditărilor jurnaliștilor.
Ce a decis instanța
Motto: Dacă vrei să şti cine te controlează, vezi pe cine nu poți critica. Kevin Alfred Strom
În cadrul unei audieri de urgență din 23 septembrie 2026, administrația Trump a invocat motive de securitate națională pentru a justifica restricțiile impuse unor instituții media. Avocatul Theodore Boutrous Jr, a susținut că justificarea a apărut după ce președintele asociase public interdicția cu relatările pe care le considera false sau nefavorabile lui. În consecință, judecătorul federal Timothy Kelly a emis un ordin temporar prin care administrația era obligată să restabilească accesul jurnaliștilor și să considere valabilitatea acreditărilor permanente la Casa Albă.
Instanța a apreciat că instituțiile media aveau argumente serioase în a susține că le-au fost încălcate drepturile la un tratament procedural echitabil. În esență, guvernul nu poate retrage astfel de acreditări fără să ofere o justificare adecvată și posibilitatea celor vizați de a răspunde. Judecătorul nu s-a pronunțat atunci asupra tuturor pretențiilor formulate de instituțiile media, inclusiv asupra susținerii că ar fi fost sancționate de administrați pentru conținutul critic al relatărilor lor.
Instanța a pus sub semnul întrebării și motivarea interzicerii accesului la locul de muncă de la Casă Albă a ziariștilor, în temeiul periclitării securității naționale, observând că președintele prezentase public măsura ca pe o reacție la relatări nefavorabile, nu ca pe o necesitate de securitate.
Administrația însă nu s-a conformat imediat ordinului. În dimineața zilei de 24 septembrie, reporterii au fost inițial împiedicați să intre, iar instituțiile media au solicitat o nouă audiere, susținând că hotărârea instanței nu era respectată. Ulterior, acreditările au fost restabilite, iar jurnaliștilor li s-a permis să revină în incinta Casei Albe.
Dar conflictul “Trump verus Libertatea Presei”nu s-a încheiat aici. În aceeași seară, Casa Albă a anunțat că CNN va fi exclusă din rotația echipelor de televiziune care călătoresc cu președintele la bordul aeronavei Air Force One. Locul echipei CNN urma să fie ocupat de Real America’s Voice News. CNN nu a putut acoperi deplasarea din 26 septembrie, deși acreditările sale de la Casa Albă fuseseră restabilite.
A apărut, deci, o nouă dispută: Ordinul instanței privea doar accesul fizic la Casa Albă sau trebuia să restabilească și accesul pe care CNN îl avea anterior în grupul de presă care îl însoțea pe președinte? Dincolo de această nouă temă juridică, rămâne întrebarea esențială: Ce valoare mai au hotărârile judecătorești dacă autoritățile nu le respectă și nu le aplică integral și de îndată?
Respectarea deciziilor instanțelor e una dintre condițiile fundamentale ale statului de drept. Nici măcar președintele unei țări nu este deasupra legii!
America surclasează Botswana în clasamentul libertății presei
Potrivit organizației Reporteri fără Frontiere (RSF), în 2026 Statele Unite ale Americii (SUA) s-au clasat pe locul 64 din 180 de țări și teritorii în Indicele Mondial al Libertății Presei, după Botswana și înaintea statului Panama.
În 2025, SUA ocupaseră locul 57, iar în 2024 se aflau pe locul 55. Așadar, în numai doi ani, țara a coborât nouă poziții în acest clasament.
RSF descrie evoluția drept un declin semnificativ și prelungit și consideră că revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, în ianuarie 2025, a agravat situația.
Organizația indică mai multe motive de îngrijorare: presiunile asupra instituțiilor media, amenințările la adresa jurnaliștilor, acțiunile judiciare inițiate împotriva unor publicații și intervențiile autorităților în activitatea presei.
Printre exemplele menționate se numără percheziția efectuată la domiciliul jurnalistei Hannah Natanson de la The Washington Post, precum și acțiunile Departamentului de Justiție împotriva unor gazetari care au relatat despre un protest anti-ICE desfășurat într-o biserică din St. Paul, Minnesota.
Donald Trump personal a inițiat acțiuni în instanță împotriva unor instituții media precum The New York Times, The Wall Street Journal și BBC. În paralel, președintele în exercițiu și alți oficiali ai administrației au lansat amenințări la adresa unor publicații, iar Comisia Federală pentru Comunicații, condusă de Brendan Carr, a lansat anchete punitive care au vizat și alte media critice la adresa președintelui. Din păcate, presa americană nu beneficiază de un cadru federal anti-SLAPP după modelul promovat de Comunitatea Europeană prin Directiva (UE) 2024/1069.
Fiecare dintre aceste cazuri trebuie analizat în funcție de faptele și argumentele sale juridice. Privite însă împreună, ele se subsumează riscului ca presiunile politice și administrative să afecteze independența presei și capacitatea jurnaliștilor de a-și exercita profesia fără teamă de represalii.
De la libertate, la presiune asupra presei
La începutul celui de-al doilea mandat, președintele SUA, Donald Trump, s-a legitimat ca apărător al libertății de exprimare. Evoluțiile ulterioare ridică însă întrebări privind consecvența acestui angajament, în contextul acțiunilor administrației sale.
Libertatea de exprimare nu este pentru opiniile politicienilor ocrotiți de mandatele lor reprezentative, ea presupune în primul rând dreptul jurnaliștilor de a investiga, de a critica și de a publica informații incomode, precum și dreptul cetățenilor de a avea acces la surse diverse de informare.
Presa liberă nu e cea care care laudă puterea ci aceea care poate pune întrebări, poate verifica declarațiile oficiale și semnala abuzurile, fără ca accesul la informații publice să depindă de simpatiile politice ale celor aflați la conducere. «Dacă libertatea înseamnă ceva, ea înseamnă dreptul de a le spune oamenilor ceea ce ei nu vor să audă», cugeta George Orwell în eseul ‘Libertatea presei’, un cuvânt-înainte pentru nuvela distopică “Ferma Animalelor”, nepublicat în ediția princeps din 1945. De asemenea, o altă cugetare atribuită fondatorului cotidienelor Daily Mail și Daily Mirror, Alfred Harmsworth – lord Northcliffe, subliniază că: “Știrile sunt ceea ce unii oameni vor să suprime; tot restul este publicitate.”
În acest sens, clasamentul RSF este mai mult decât o simplă statistică el reprezentând un semnal de alarmă pentru felul în care funcționează instituțiile democratice și relația dintre putere, presă și cetățeni.
O lecție pe care democrațiile nu trebuie să o uite
Este îngrijorător când o țară cu o lungă tradiție democratică pierde teren în privința libertății presei. SUA au avut un rol important în promovarea valorilor democratice, iar evoluțiile de astăzi pun la încercare credibilitatea acestui rol. Democrația nu se menține doar prin alegeri; are nevoie de instituții independente, de justiție funcțională, de presă liberă și de cetățeni capabili să distingă între informație, propagandă și manipulare.
Experiența românească ne-a învățat cât de important este să nu confundăm mesajul oficial cu adevărul și cât de greu se recâștigă libertățile pierdute. Tocmai de asta, ce se întâmplă acum în America nu ar trebui privit ca o simplă dispută politică internă.
În privința titlului acestui articol, comparația cu Botswana spune totul, cred eu de vreme ce acea țară se clasează înaintea SUA în topul mondial al libertății presei pentru anul 2026.
Iar ultima observație o las cititorilor, cu un strop de umor: potrivit informațiilor disponibile, în Botswana, țara care depășește America în acest clasament, nu există “urangutani portocalii”. Dincolo de ironie, întrebarea serioasă rămâne: cât de solidă mai este o democrație atunci când puterea politică încearcă să reducă la tăcere vocile critice?
[/responsivevoice]
