Valentin M. IONESCU ■
« Într-o vreme a înșelăciunii a spune adevărul, este un act revoluționar. George Orwell »
Succesul Partidului Democrat la alegerile intermediare din SUA poate rămâne doar un spectacol dacă nu s-a înțeles că ei sunt responsabili de polarizarea politică la care a ajuns America în perioada Obama – Biden, fenomen ce l-a propulsat la putere pe Trump cu a lui mișcare MAGA.
Dacă democrații vor continua să susțină progresismul se vor adânci problemele politice din SUA în loc să fie rezolvate, iar societatea americană se va radicaliza într-o măsură și mai mare decât în prezent.
Votul americanilor din trei noiembrie nu a fost în primul rând pentru democrați. Americanii nu vor să se întoarcă la perioada Obama sau Biden. Votul americanilor a fost împotriva politicii lui Trump, a atitudinii sale sfidătoare, a corupției din familia sa, a incompetenței pe care a încurajat-o în ocuparea funcțiilor publice, a eșecului politicii economice și războiului din Iran.
Democrații nu trebuie să facă un exercițiu de imagine, ci să propună legi pentru economia americană și să susțină măsuri de reducere a corupției. Cel puțin la asta s-au angajat în campania electorală, deși toată lumea știe că una se promite și alta se face. De asemenea, democrații trebuie să forțeze administrația Trump să refacă legăturile cu aliații europeni și să se îndepărteze de Federația Rusă. Acest obiectiv este foarte important, mai cu seamă pentru noi cei din Estul Europei. Nu știu dacă toate aceste obiective sunt posibil de atins în doi ani, dar repetarea strategiilor din 2008, 2018 și 2020 vor transforma triumful din trei noiembrie într-un eșec în care puține lucruri se mai pot repara pe termen mediu în politica americană.
În istoria recentă, democrații au avut trei mari victorii categorice: prima oara în 1974, după scandalul „Watergate”, când au câștigat 49 locuri în plus în Camera Reprezentanților unde aveau deja control și încă cinci mandate în Senat, ceea ce le-a asigurat majoritatea peste tot, în anul 2006 când au primit de la alegători 31 locuri în plus la Cameră și plus 6 la Senat, precum și în trei noiembrie 2026.
Acum este pentru prima oară din 2006 când democrații iau ambele camere deodată și o fac chiar în zone considerate imposibil de câștigat: Texas, North Carolina, Ohio și Kansas – toate cu candidați centriști. În Kansas democrații nu mai câștigaseră din 1932.
Votul negativ din trei noiembrie a fost cu mult mai puternic decât în 2006 sau 2018 când democrații au câștigat intermediarele sub primul mandat Trump.
Democrații trebuie să demonstreze că au învățat ceva din propria lor politică cât au fost la putere (administrația Obama și Biden) precum și din modul în care și-au irosit energiile în perioada 2018 – 2020.
Polarizarea politică a societății americane este victoria eșecului Democrat
În era Obama (2009-2017) – administrația a extins politicile de discriminare pozitivă (Affirmative Action) și planurile de diversitate, echitate și incluziune (DEI). Ghidurile emise de Departamentul de Educație al SUA încurajau universitățile să folosească o abordare „holistică” în procesul de admitere. Asta însemna că la admitere/înscrierea elevilor sau pe lângă note și rezultatele la teste ale acestora, universitățile puteau lua în calcul rasa sau originea etnică, ori orientarea sexuală ca un factor suplimentar de acces, ceea ce nu are nimic de a face cu meritocrația. Prin urmare, rezultatele nu mai contau în școli, ci “diversitatea”.
În ianuarie 2014 Departamentul de Justiție (DOJ) și Departamentul pentru Educație (DOE) din SUA au transmis școlilor o scrisoare comună („Dear Colleague Letter on the Nondiscriminatory Administration of School Discipline”) de fapt un fel de ghid prin care solicitau acestora aplicarea conceptului juridic de „impact disparat” (“disparate impact”). La ce se referea mai exact? Pornind de la datele statistice care arătau că elevii de culoare erau suspendați sau expulzați din școli la rate de trei ori mai mari decât elevii albi pentru abateri similare, ghidul avertiza școlile că, dacă datele lor privind disciplina arătau o “disproporție rasială mare”, Departamentul de Educație putea declanșa investigații pentru încălcarea Titlului VI din Legea Drepturilor Civile din 1964. Pe baza acestui avertisment/amenințare, școlile au fost forțate să renunțe la sancțiuni și să adopte practici de „justiție restaurativă” și “suport comportamental”. Ca să nu fie acuzați de rasism, profesorii nu mai aplicau sancțiuni, reduceau numărul de rapoarte disciplinare pentru elevii din minorități, iar elevii care comiteau abateri grave erau tolerați ca să nu afecteze statisticile de diversitate. În ciuda protestelor profesorilor și a criticilor care au explodat după atacul armat de la Liceul Marjory Stoneman Douglas din Parkland – Florida, ghidul a fost aplicat până în 2018.
În era Biden (2021-2025) situația s-a agravat. Administrația Biden a emis doua ordine executive. Primul a fost Ordinul Executiv 13985 (EO 13985), intitulat oficial „Advancing Racial Equity and Support for Underserved Communities Through the Federal Government”, a fost primul ordin executiv semnat de președintele Joe Biden pe 20 ianuarie 2021. Ordinul a avut ca obiectiv combaterea „rasismului sistemic”, precum și elaborarea și aplicarea Planurilor de Acțiune pentru Echitate (Equity Action Plans). Prin acest ordin toate agențiile federale trebuiau să facă un „equity assessment”/evaluări de echitate și să prioritizeze „comunitățile defavorizate” în programe, granturi, angajări. În fapt, EO 13985 a promovat o discriminnare mascată în favoarea afroamericanilor, întrucât în loc de „egalitate de șanse” se punea accent pe „echitate (equity) ca să se ajungă la același rezultat, adică trebuiau alocate resurse mai mari celor “defavorizați”. Acest ordin a determinat agențiile să aloce resurse sau să facă angajări pe criterii identitare (rasă/gen) în locul criteriilor bazate pe competențe. Prin urmare, nu mai exista egalitate de șanse.
Al doilea ordin a fost EO 14035 (2021) – „Diversity, Equity, Inclusion, and Accessibility în the Federal Workforce” – DEI a devenit obligatoriu în angajările federale, în traininguri, în promovări.
În baza acestui ordin au fost mandatate Biroul de Management al Personalului (OPM) și Biroul de Management și Buget (OMB) să creeze un plan național unificat pentru promovarea diversității și eliminarea barierelor din calea angajării minorităților rasiale, a persoanelor cu dizabilități, persoanelor din comunitatea LGBTQ+ și foștilor deținuți. EO 14035 a forțat agențiile să prioritizeze îndeplinirea unor obiective demografice și de diversitate în detrimentul recrutării strict pe baza competențelor profesionale. De asemenea, multe universități – mai ales cele finanțate federal – au introdus DEI statements obligatorii pentru profesori și doctoranzi. Cei Aceștia trebuiau să dovedească cum promovează diversitatea că să fie angajat sau admiși. În școli s-au introdus curricule de tip „anti-racist education” unde istoria sclaviei era predată într-un mod în care copiii albi erau puși în postura de „opresori” – chiar dacă ei n-aveau nicio vină. În universități, precum Harvard, Yale, UNC foloseau race-conscious admissions – rasa putea fi un avantaj („plua factor” la admitere.
Aceste ordine și modul lor de aplicare au provocat critici și revolte în rândul părinților, care au condus la apariția mișcării „Parents’ Rights„.
Deși, cele două ordine din era Biden au fost abrogate de Trump multe universități le practică mascat și în prezent pe baza altor criterii: „experiență de viață”, „depășirea adversității”, eseuri despre identitate, care ajung tot la același rezultat, dar mai greu de dovedit din punct de vedere legal. Pentru masterat/doctorat, problema e și mai opacă. Prin urmare, promovarea diversității, echității și incluziunii (DEI) prin ordinele executive și ghiduri în perioada Obama – Biden a creat o cultură organizațională greu de combătut, chiar dacă au fost abrogate în administrația Trump. Aceasta cultură a diversității, echitații și incluziunii (DEI) a distrus meritocrația și competența promovând o formă de discriminare pozitivă extrem de toxică, fără să ajute în vreun fel minoritățile.
Eșecul democraților nu s-a redus numai la această politică. Pe lângă prioritizarea agendei progresiste, democrații au ignorat electoratul din orașele mici și mediul rural conservator, au introdus măsuri după Marea recesiune din 2008 care nu au permis recuperarea economică rapidă în rândul clasei de mijloc și comunitățile industriale. De asemenea, erodarea veniturilor, costurile ridicate ale alimentelor, combustibilului și creditelor ipotecare, precum și probeleme legate de migrație, mai cu seama în era Biden, au îndepărtat populația de Partidul Democrat.
Prin urmare, se observă un tipar al politicii Partidului Democrat care a fost penalizat de populație. În parte, aceleasi probleme ale populației există și în prezent sub administrație republicană, deși cauzele sunt diferite: politica tarifară (efect in prețuri), războiul din Iran (prețul combustibilor).
Dacă democrații se reîntorc la politica Biden, ar fi un caz de sinucidere politică, cu consecința polarizării societății la un nivel mult mai mare decât îl vedem astăzi. În aceste circumstanțe, MAGA ar putea să pară chiar o mișcare politică moderată. Eu încred că democrații nu vor face greșeala asta, în condițiile în care majoritatea mandatelor au fost câștigate de “centriști”, nu de radicalii progresiști. Sigur că, democrații se vor concentra pe politica internă în special pe redresarea economiei și pe inflație, protejarea sistemului de sănătate prin restabilirea subvențiilor pentru Affordable Care Act, creșterea salariului minim federal.
Politica externă va trece în plan secundar, cu excepția războiului din Iran și tarifele vamale.
Va exista mai degrabă o politică de obstrucționare reciprocă („gridlock”) in relația Congres – Casa Albă cu inițiative, veto-uri, anchete, blocarea bugetului și a plafonului de îndatorare.
Care este jocul Europei în noul aranjament instituțional
Cu ambele camere controlate de democrați, Trump păstrează pârghii puternice în politica externă. Având o abordare de tip tranzacțional, Trump nu are prieteni, ci parteneri de afaceri punctuali de la care vrea să scoată un profit personal după regula “meci în sumă nulă” (câștigul lui este proporțional cu pierderea celuilalt). Pe cale de consecință, administrația Trump nu își va modifica politica față de Uniunea Europeană sau în ceea ce privește abordarea războiului din Ucraina. Probabil, in acest context europenii vor juca șansa de a deveni un pol de putere autonom având o abordare de tip tranzacțional cu Trump și în același timp intrând în negocieri cu Congresul unde pot avea influență la modificarea/anularea tarifelor (foarte dificil !), precum și în negocierea bugetului federal, astfel încât să intervină indirect în politica de securitate a SUA. Democrații vor întări relația cu Uniunea Europeană pe cale diplomației parlamentare până în 2028 cand vor prelua președinția (posibil).
În privința Ucrainei, democrații vor avea o singură armă la dispoziție: modelul „Lend-Lease” sau împrumut. Era donațiilor a trecut și nu există bani și pârghii politice să se revină la transfer gratuit de armament ca în era Biden.
Întrucât congresul controlează în totalitate finanțele federale, democrații pot interzice prin lege alocarea de fonduri pentru reducerea contingentului de trupe americane din Europa și pot aproba bugete pentru partenerii est-europeni ai NATO (prin Foreign Military Financing).
Să auzim de bine !
Am zis !
[/responsivevoice]
