Emil ȚÎRCOMNICU ■
Aromânii din Grecia au proiectat emigrarea în Țara Mumă/Solicitările venite de la comunitatea din Veria pe 5 și 20 martie 1923
În vremea tratativelor pentru elaborarea Tratatului de la Lausanne, aromânii din localitățile din nordul Greciei deveniseră neliniștiți cu privire la viitorul lor și la soarta care li se prefigura.
Steriu T. Hagigogu scria, în studiul său publicat în anul 1927, Emigrarea aromânilor și colonizarea Cadrilaterului, la pag. 17, următoarele: „E mare însă disproporția între cei ce pleacă și cei ce vin. Pleacă mai puțin de jumătate de milion de turci, care au răgazul să-și ia cu ei avutul, și sosesc în schimb peste 11/2 milion refugiați greci, flămânzi și goi (după ultimele statistici 1.750.000)”.
„Cui nu-i place să plece! Acesta era refrenul ce se auzea peste tot, de la așezarea refugiaților greci din Asia Mică, în Macedonia. Sentință definitivă și implacabilă, contra căreia nu există cale de atac!” nota și Vasile Th. Muși, în anul 1935, în studiul Un deceniu de colonizare în Dobrogea Nouă (1925-1935).
Coperta studiului realizat de Vasile Th. Muși reproduce Lupa Capitolina, lupoaica cu gemenii, simbol preluat de la societăților culturale macedoromâne întemeiate în secolul al XIX-lea și sub care s-a desfășurat strămutarea aromânilor în Țara Mumă, România. El ar trebui să se regăsească, obligatoriu, daca se vorbește de tradiție și respect al înaintașilor, pe orice monument care este dedicat stabilirii aromânilor în Dobrogea. Întreaga mișcarea națională macedoromână, vreme de 100 de ani, s-a desfășurat sub simbolul Lupoaicei, preluat de la Cetatea eternă!
La data de 5 februarie 1923, un grup de aromâni din Veria s-a adresat revizorului școlar român din Salonic, în legătură cu situația creată de inundarea Greciei cu refugiații din Asia Mică. (a se vedea documentul de mai jos, preluat din Constantin Noe, în Colonizarea Cadrilaterului, „Sociologie Românească”, anul III, nr. 4-6, aprilie-iunie 1938, p. 126).
„Domnule Revizor,
Trăiți în mijlocul nostru și credem că e de prisos a vă releva mizeria ce ne amenință în urma catastrofei armatelor grecești din Asia mica și mai ales a inundării refugiaților greci în Macedonia. Scăparea numai în emigrare o vedem. Considerând că expatrierea va fi mai puțin resimțită dacă ne vom plasa în sânul țării mume, ținem ca să știm dacă guvernul român e dispus să-și manifeste sentimentele părintești, primindu-ne în România. Și cum în dumneavoastră noi vedem autoritatea intermediară între noi și guvernul român, avem onoarea a vă ruga să binevoiți a proceda cum veți crede de cuviință pentru a ne aduce răspuns la următoarele întrebări:
a) Dacă guvernul român permite intrarea noastră în Țară;
b) Dacă e dispus guvernul român să intervină pe lângă cel grec ca să avem liberă ieșire;
c) Dacă guvernul român ar putea să ne înlesnească transportul, instalarea în Țara și să ne împroprietărească.
Veria, 5 Martie 1923.
Urmează 27 semnături”.
Ulterior, aromânii din Veria au adresat o scrisoare și Societății de Cultură Macedo-Română de la București, condusă de Ionaș Grădișteanu. Constantin Noe, în studiul său din anul 1938 (Colonizarea Cadrilaterului, p. 126-127), a publicat această solicitare a aromânilor din Veria. Documentul se găsește în arhiva Societății de Cultură Macedo-Română.
„Veria, 20 Martie 1923
Domnule Președinte,
Inundația refugiaților greci în Macedonia ne-a dezorientat în mersul nostru economic.
Ocupația de predilecție a românilor macedoneni este:
a) creșterea vitelor și în special a oilor;
b) industria lânii și a laptelui;
c) negoțul cu derivatele lânii și ale laptelui.
În câte-și treile operațiuni suntem loviți in mod ireparabil:
a) Instalarea refugiaților a adus după sine cultivarea locurilor de pășunat și ca urmare imposibilitatea continuării întreținerii turmelor de oi;
b) Oile lipsind, șomajul celor care se îndeletnicesc cu industria lânii și a laptelui este inevitabil;
c) Printre refugiați fiind prea mulți neguțători cu capitaluri mari, privilegiați și tolerați de autorități, inițiativa neguțătorilor noștri este anihilată.
Nu vedem ieșirea de cât în emigrare. Și dorind a ne arunca în brațele patriei mume, avem onoare a Vă ruga să bine voiți a interveni pe lângă guvernul român:
1. Să ne admită intrarea în România.
2. Să se intervină pe lângă guvernul grec pentru ca să ni se asigure libera ieșire.
3. Să ne împroprietărească și să ne înlesnească pe cât îi va sta în putere transportul și instalarea în Țară.
Domniei-sale, Domnului
Cu stimă,
Delegația românilor din Veria.
I. Papanacea
D. Petullia
Gheorghi Caranica”
(SANIC, fond SCMR, dos. 109, f. 1).
Acestea sunt primele demersuri făcute de aromânii din Veria, pentru ca statul român să cunoască problematica lor și pentru ca să nu fie abandonați și lăsați să emigreze în alte țări, în care urmau să se asimileze rapid. În anii 1924 și 1925, după cum vom vedea în viitoarele articole, aromânii din Veria, alături de delegații din centrele Meglenia și Vodena, ca și din alte localități aromâne din Grecia, s-au întâlnit în două congrese naționale în care s-a analizat posibilitatea strămutării și împroprietăririi în „Patria Mumă”, cum o numeau ei, în România.
[/responsivevoice]
