Luigi FRIGIOIU ■
Mihai Eminescu a văzut marea o singură dată. În iunie 1882, ajungea la Constanţa pentru 10 zile, să facă băi de mare, la recomandarea medicului, întrucât sănătatea i se deteriorase. Mihai Eminescu s-a cazat la Hotel D’Angleterre, unde azi se află Hotel Intim, fost Hotel Regina. Pe 16 iunie, îi trimite Veronicăi Micle o celebră scrisoare: „O să mă întrebi ce efect mi-a făcut marea pe care o văd prima oară? Efectul unei nemărginiri pururi mişcate. N-am văzut-o în toate feţele ei, căci e schimbătoare la culoare şi în mişcări. Unii autori o compară cu o femeie. Când luna e deasupra apei, ea aruncă o lucire slabă ce pluteşte pe o parte. Restul rămâne în întuneric şi noaptea, marea îşi merită numele de Neagră. Sunt într-o mansardă şi privirea mi-e deschisă din două părţi asupra mării pe care aş vrea să plutesc cu tine”.
Impresionat de nemărginirea mării, Eminescu a scris în testamentul său poetic:
“Mai am un singur dor, în liniștea serii, să mă lăsați să mor la marginea mării
Nu-mi trebuie flamuri, nu vreau sicriu bogat, ci-mi împletiţi un pat din tinere ramuri.”
Dar, Luceafărul nu a avut parte de o moarte poetică așa cum își dorea. Pe 14 iunie 1889, internat în Sanatoriul doctorului Șuțu, se simțea ceva mai bine, după o perioadă de boală cu manifestări violente. În preziua morții, s-a plimbat prin curte, seara a avut dureri de picioare, iar medicul i-a dat un calmant. Eminescu s-a culcat și, dimineața, pe 15 iunie, a fost găsit mort în patul din salon.
Personalitate complexă și profundă, Mihai Eminescu avea o viziune clară despre politica vremii. Disprețuia politicienii ce își folosesc funcțiile ca să-și sporească averile și compătimea oamenii de rând, subjugați în robie pentru a întreține luxul și huzurul clasei politice. Iată doar câteva din ideile sale:
-S-au zidit, fără îndoială multe palate în București, s-a înmulțit numărul celor ce trăiesc numai în capitala sau numai în străinătate. Țara muncește înzecit pentru a întreține nepăsarea și luxul lor, precum și pătura numeroasă de oameni ce și-au făcut din politică o profesie.
-Toate numirile în funcții nu se fac după merit, ci după cum ordonă deputații. La rândul lor, ei atârnă de Comitetele politicienilor de profesie, din fiecare centru de judet. Aceste comitete își împart banii publici în familie. Ele creează, din banii județelor, burse pentru copiii „patrioților” trimiși în străinătate să numere pietrele de pe bulevarde, ele decid să se facă drumuri județene pe unde „patrioții” au câte un petec de moșie. Astfel toată averea publică, sub forma de contributie sau de prestatie, se scurge, direct ori indirect, în buzunarul unui „patriot”:
-Greșelile în lumea politică sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovati, se-mpiedică dezvoltarea țării întregi și se-mpiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei.
-Mizeria materială și morală a populației, destrăbălarea administrației, risipa și jefuirea banului public, corupția n-au legătură cu principiile de guvernământ. Oricare ar fi guvernul și vederile sale, corupția si necinstea nu lipsesc din viața noastră publică. Pe de alta parte, oricare ar fi culoarea sa politică, nici un guvern n-are dreptul să se folosească de nulitați venale, de oameni de nimic, pentru a guverna.
La 134 ani de la dispariție, cugetarile eminesciene cu privire la societatea românească, la viața politică, la corupție si la incompetența aleșilor sunt mai actuale ca niciodată. Citindu-i opiniile corecte, înțelegem de ce politicienii actuali fac alergie la opera lui și vor să-l scoată definitiv din manuale. Mihai Eminescu e scheletul din dulapul oricărui politician autohton corupt și ticălos, așa cum sunt marea lor majoritate.
PS. În textele vremii, Eminescu folosește unele exprimări arhaice. Am făcut mici modificării pentru ușurința lecturii.
