Dan MIHĂESCU ■
Îmi amintesc de o piesă de mare succes, pentru teatrul de păpuşi, jucată ani de zile cu casa închisă şi la Constanţa, “Lecţie de zbor şi cor pentru puiul de cocor”, spectacolul interactiv, creat de Cristian Pepino, dezvăluind viaţa plină de pericole în care se avântă un pui neascultător de pasăre sălbatică, care nu învaţă să zboare şi să se protejeze de vânători şi alte pericole ale vieţii.
Nu ştiu dacă în copilăria şi adolescenţa edilului techirghiolean, Iulian Soceanu, antrenamentele la rugby i-au dat tihnă pentru a-şi cizela latura spirituală sau dacă a ajuns vreodată să vadă acest spectacol jucat în foayerul Teatrului Elpis din Constanţa, cert e că un licăr de umanitate dezinteresată a înmuiat şi inima sa de primar dând sfoară-n ţară că duminică, 16 iulie face primul antrenament de supravieţuire pentru păsările sălbatice din rezervaţia naturală de pe raza localităţii.
Şi pentru ca momentul să fie unul cu adevărat memorabil, cu acordul Consiliului Local Orăşenesc Techirghiol, Soceanu a propus ca primarul şi lumea a votat, ca marele eveniment “Botezul focului cu praf de puşcă” pentru raţe, gâşte, lebede, califari, cormorani, lişiţe, fluierari, flamingi şi tot ceea ce colcăie prin stufărişurile, smârcurile şi coclaurii dimprejurul celebrului lac să fie precedat de trei zile de bayaram intitulate Nefis Pideler (festivalul plăcintelor). Adică un fel de pomană în viu, cum obişnuiesc oltenii, căci cele trei zile de glojdeală cu plăcinte se preconizează a se încheia cu un foc de artificii de neuitat, după cum se anunţă, căci ce altceva poate să însemne un astfel de spectacol pirotehnic decât spaimă de moarte şi deces instantaneu prin infarct, în special pentru avifauna care-şi află refugiul în sanctuarul biotopului ROSPA0061 Lacul Techirghiol, rezervaţie naturală cu specific de zonă umedă de importanţă internaţională. Înţeleg că primarul a poftit la un joc de artificii de clasa III-IV, cu o durată de 10 minute pentru data de 16 iulie 2023, la ora 22.00 fix, pe esplanada orașului.
Atâta minte a avut el. De acord şi nu am să întreb dacă Primăria Techirghiol are un Regulament pentru organizarea focurilor de artificii, aşa după cum am văzut că se practică, dar este interesant de aflat dacă a fost totuşi solicitat acordul absolut necesar în acest caz al Agenției Naționale pentru Arii Naturale Protejate (ANANP). Dacă acordul există, înseamnă că săgeata liberală a bătut legea şi procedurile. Dacă nu există, înseamnă că Soceanu şi-a asumat bărbăteşte răspunderea să înveţe noua promoţie de boboci de gîscă şi raţă sălbatică cu greutăţile vieţii, înaintea deschiderii sezonului anual de vânătoare la pasaj. Cum o dai, primarul Soceanu tot prost iese, garantez, căci e de mintea lui Gâgă că este inadecvat şi nerecomandat să faci foc în fânar, să luminezi cu bricheta rezervorul de combustibil ca să vezi cât combustibil mai ai sau să faci foc de artificii într-o arie de protecţie specială avifaunistică. Din câte am văzut eu Techirghiol este localitate electrificată, racordată la internet, TV-cablu, gaze naturale, apă curentă şi canalizare…oare să nu fi ajuns şi pe aici informaţia că mai nou este la modă ca rudimentarele focuri de arificii chinezeşti, cu praf de puşcă, ce produc atâtea spaime mortale animalelor sălbatice şi de companie şi mai ales păsărilor cerului, să fie substituite de spectacole cu drone luminoase şi lasere, la preţuri oarecum echivalente?
Interpelat de Sentinela în legătură cu efectul nociv pe care-l pot avea focurile de artificii în arealul rezervaţii ornitologice de la Techirghiol, dr. Ciprian Fântână / Director de conservare la Societatea Ornitologică Română (SOR), autorul Planului de Management pentru ROSPA0061 a răspuns elegant făcând trimitere la o situaţie similară dintr-o ţară vecină şi evitând astfel în mod direct urecherea lui Soceanu pentru că ce să vezi, Primăria Techirghiol a solicitat Custodia Rezervaţiei în parteneriat cu SOR, de la Ministerul Mediului:
“Focurile de artificii produc un deranj major pentru speciile de animale, deranj care a fost certificat atât la speciile de animale domestice cât și la cele sălbatice. Un studiu recent, desfășurat pe o perioadă lungă de timp (1984- 2021) care viza iernarea și migrația speciilor de gâște sălbatice pe lacul Tata, din Ungaria, a descoperit că abundența acestor specii este direct influențată de activitățile umane desfășurate în locurile de odihnă, iar cel mai mare factor care influența abundența era reprezentat de focurile de artificii care se practicau în perioada sărbătorilor de iarnă (Musicz & Faragó, 2021). Unicitatea acestui lac constă în faptul că deși este aproape in întregime inconjurat de orașul cu același nume, reprezintă unul dintre locurile de odihnă cele mai importante din Câmpia Panonică pentru speciile de gâște sălbatice, în sezonul rece. Speciile de gâște care iernează pe acel lac sunt reprezentate în special de gârlița mare (Anser albifrons), gâsca de semănătură de tundră (Anser (fabalis) serirostris) și gâsca de vară (Anser anser). Autorii studiului concluzionează că factorul care a cauzat scăderile cele mai masive și bruște (uneori de peste 90%) a populației de gâște care iernează pe lac, este reprezentat de focurile de artificii care aveau loc în oraș în perioada anului nou. Din acest motiv din 2018 primăria a introdus o interdicție completă pentru focurile de artificii în interiorul orașului și în anumite zone din afara lui. După ce această interdicție și-a făcut efectul, nu s-au mai observat schimbări bruște ale abundenței speciilor de gâște care inainte își mutau uneori locul de iarnare și la 60 de km, in urma focurilor de artificii.
Prin urmare în zonele protejate desemnate pentru protecția speciilor de păsări (Ariile Protejate de Protecție Specială Avifaunistică, și chiar in afara lor pe o rază de minim 1 km) nu se recomandă desfășurarea de focuri de artificii deoarece acestea produc un deranj major și uneori cauzează deplasări populaționale însemnate pentru speciile de păsări care folosesc aria protejată. Musicz, László & Faragó, Sándor. (2021). Significance of the local anthropogenic effects in the dynamics of wild geese wintering on the Ramsar Site Lakes by Tata (Wetland City Tata). Ornis Hungarica. 29. 1-24. 10.2478/orhu-2021-0016“.
Pentru ROSPA0061 Lacul Techirghiol este definitorie avifauna ca element-cheie de conservare a sitului, unul din puținele areale româneşti unde se mai poate vedea cea mai periclitată specie de gâscă sălbatică, respectiv gâsca cu gât roşu. Tot aici apar şi specii la fel de interesante pentru ornitologi precum raţa cu cap alb – specie ameninţată la nivel global, gârliţa mică, ferestraşul mic, lebăda de iarnă şi pelicanul comun. De câţiva ani au început să poposească aici şi câţiva flamingi.
Cele 264 specii de păsări observate în arealul Lacului Techirghiol reprezintă respectiv peste 65% din speciile prezente ȋn România, bogăţie avifaunistică, ce a conferit acestui areal virtutea de a deveni una dintre destinațiile favorite birdwatching din țară, după Delta Dunării. Diversitatea speciilor e explicată de poziționarea lacului pe una din cele mai importante rute de migrație ale păsărilor, Via Pontica.
Totodată, Lacul Techirghiol este arie protejată cu statut de zonă umedă de importanţă internaţională stabilit de către Convenţia Ramsar, având scopul protejării speciilor şi habitatelor şi folosirii eficiente a resurselor naturale din zonă, importante deopotrivă pentru oameni şi mediu.
Aproximativ jumătate dintre speciile prezente aici sunt acvatice iar între cele cu efective foarte mari se numără corcodelul cu gât negru, călifarul alb, pescăruşul cu cap negru, pescăruşul râzător şi pescăruşul mic.
La fel de importante sunt și terenurile din apropierea lacului, unde pot fi văzute specii precum pasărea ogorului, dumbrăveanca, ciocârlia de Bărăgan și vânturelul de seară.
Răpitoarele observate cel mai adesea ȋn sit sunt şoimul de iarnă şi şoimul călător, dar vânează aici şi cele patru specii de erete, codalbul, șoimul dunărean şi vânturelul roşu.
Păsările limicole sau păsările de mal sunt păsări mici, care trăiesc în zona malului apelor, au ciocul lung și moale, sunt bune zburătoare pe distanțe mici, se hrănesc cu animale acvatice pe care le scot din sol, de sub pietre sau de pe fundul apelor puțin adânci.
Aria protejată (încadrată în bioregiune geografică stepică și pontică) reprezintă o zonă naturală (râuri, lacuri, mlaștini, turbării, culturi, pășuni, terenuri arabile) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare.
