Reporter sub acoperire infiltrat într-o escrocherie financiară internațională

Călin MARINESCU ■

Așa zisă democrație adusă de evenimentele din 1989 a venit cu o pleiadă de băieți deștepți puși pe infracțiuni care mai de care mai năstrușnice și mulți dintre conaționali s-au lăsat păcăliți, unii cu întreaga lor avere.

Plecând de la celebra alba-neagra practicată prin bâlciuri, până când îi sălta miliția, s-a ajuns la escrocherii de mare anvergură care, că să fim cinstiți, nu ar fi putut exista dacă nu aveau sprijinul unor forțe politice ce evident au  beneficiat substanțial din banii adunați de la cei săraci tulburați de mirajul îmbogățirii rapide.

A rămas în conștiința generației ‘90 teribila escrocherie a jocurilor piramidale practicate de indivizi fără scrupule,  fără nici o pregătire financiară, evident folosiți ca paravan de cei care au conduceau businessul din umbră.

Cred nimeni nu poate uita povestea jocului piramidal CARITAS, de tip Ponzi (după numele bancherului american care l-a practicat), lansat în 1992 căruia i-au căzut victime  peste 1 milion de români ce au cheltuit și pierdut mai bine de un miliard de dolari SUA, o suma relevanță față de PIB-ul României în acei ani.

Totul a pornit la Brașov prin înregistrarea de către un necunoscut, pe numele sau Ion Stoica, a unei societăți cu un capital de cca 500 dolari SUA, societate care a fost mutată la Cluj unde și-a atins apogeul.

Firma promitea ca în trei luni să plătească de opt ori valoarea depunerilor, inițial în valoare minimă de 5000 lei, ulterior majorat la 20.000 lei. În vâltoarea jocului mulți și-au depus toți banii economisiți de o viață, proprietățile, ori s-au îndatorat fără prudență.

În 1993 însă s-a petrect ceea ce era de așteptat; au fost oprite plățile din lipsa de fonduri, falimentul societățîi din 1994 stabilind o datorie către deponenți de peste 450 milioane dolari SUA.

Având în vedere anvergură jocului a fost clar că nu Ion Stoica,  a fost cel care a condus operațiunile, dar autoritățile nu au reușit sau nu au dorit să afle persoanele care au stat de fapt în spatele escrocheriei.

Ion Stoica a fost condamnat inițial la opt ani pentru fraudă în prima instanța dar în urma apelului și a recursului la Înalta Curte a rămas cu o condamnare la 1 an și jumătate pe care a executat-o.

Este de menționat că în paralel au apărut și alți băieți descepti care au deschis jocuri piramidale, nu de aceeași anvergură, dar suficient pentru a păgubi o mulțime de naivi.

Au avut și constănțenii parte de Caritasul lor. Varianta soft, de la malul mării s-a numit Procent Caritas iar jocul piramidal, inițiat de un oarecare Neculai Saimanov căruia lumea îi spunea, ulterior dezastrului, Haimanov, și-a avut sediul la Techirghiol.

Simultam au fost încercări locale de scheme Ponzi și la Mamaia, Mamaia Sat și Cernavodă, de regulă terminate cu condamnări penale. 

Conform presei timpului toate aceste escrocherii au fost susținute de politicienii și protejate de justiție, multe gulere albe ale vremii respective beneficiind de sume importante prin depuneri și retrageri de numerar la timpul oportun. 

Iată însă că în ultimele luni vechile “caritasuri” românești au reapărut pe Facebook și pe alte platforme media, invitații la participarea cu sume modeste de început care urmează să se dubleze în cel mai scurt timp cu posibilitatea creșterii exponențiale a câștigurilor, fiind imaginate a fi transmise de personaje cu mare notorietate publică.

Spre exemplu, pentru a se crea o credibilitate escrocii induc ideea că o astfel de afacere, în care m-am insinuat ca reporter sub acoperire, ar fi creata și manageriată de Ion Țiriac.

Deși acest tip de mesaje au dispărut în ultimul timp de pe Facebook, escrocheria s-a restructurat și mai nou au apărut anunțuri în numele Romgaz sau Hidroelectrica, care dau ca sigure câștiguri importante dacă cei interesați depun o suma relativ modestă pe o platforma evident controlată de infractori. Romgaz și Hidroelectrica au dat dezmintiri publice prin mijloacele media importante, dar aceste anunțuri continuă să apară și să facă victime.

Evident că acțiunile celor două societăți se tranzacționează pe bursă, deținătorii primind dividende la sfârșitul fiecărui an fiscal.

Pentru a mă lămuri care este mecanismul acestor escrocherii, mi-am manifestat interesul pentru societatea zisă de investiții Erema Invest, prezentată ca fiind susținută de Ion Țiriac și am completat un chestionar pus la dispoziție pe Facebook.

Imediat am fost contactat telefonic și deși am susținut că doream numai să aflu amănunte în legătură cu firma de investiții, că sunt un pensionar, care nu prea am fondurile necesare pentru asemenea investiții am fost asigurat că investiția este relativ modestă, de 250 de euro (1250 lei)și că îmi voi majora imediat veniturile, schema de tranzacționare fiind condusă de infailibila inteligența artificială (IA).

Am cerut un răgaz de gândire gândesc și de atunci am fost sunat uneori și de două ori pe zi, de obicei pe numere de telefon diferite, unele din Marea Britanie, de către persone diferite, de obicei cu accent moldovenesc.

După circa două săptămâni am făcut pasul către statutul de investitor și am plătit cei 250 de euro, nu pentru a obține câștigurile promise, ci pentru a face o anchetă jurnalistică ca să văd până unde merge escrocheria.

Evident, cu tot sistemul de relaționare, s-au cheltuit sume importante pentru a mă convinge să devin “investitor”, sume care nu justificau cei 250 de euro pe care urmă să îi pierd eu.

Deci, după circa două săptămâni de discuții interminabile “m-am lăsat convins” și am agreat să investesc 1250 de lei, bani pe care au cerut să îi plătesc din contul de card bancar, ceea ce am și făcut.

Imediat ce am transferat cei 250 de euro de pe un card de debit pe care nu aveam alți bani s-a încercat tragerea unei sume de 2000 de yuani (monedă chinezească), operațiunea considerată suspectă de către bancă a dus la blocarea contului și a cardului.

În urmă transferului delor 250 euro mi s-a dat un cod, o parolă și acces la o voce blondă feminină nominată ca agentul meu de brokeraj financiar.

Mi s-a comunicat că find o suma mică nu poate participa la obținerea beneficillor din tranzacționarea prețului principalelor mărfuri de exemplu țiței, aur, argint, etc. și va trebui să mă mulțumesc cu tranzacționarea ratei de schimb a principalelor monede.

Trebuie să menționez că în urmă cu câțiva ani eu am tranzacționat pe o platformă internațională redutabilă la categoria commodities (mărfuri) unde am câștigat, dar am și pierdut, funcție de inspirația mea. Și atunci am tranzacționat sume modice mai mult pentru a înțelege mecanismul bursei commodities.

Cu codul și parolă primite, la vremea respectivă, puteam verifică oricând situația financiară a contului meu fără a mă “pilota” cineva iar suma investită a fost dublată scriptic în circa două săptămâni.

Acuma însă, la o întâlnire telefonică cu agentul meu, care devenise între timp un tânăr moldovean, am cerut să pot transferă o parte din câștig în idea de a mă convinge că investiția făcută este pe mâini bune și eventual pentru a majoră substanțial suma investită.

Mi s-a spus că nu este nici o problema să transfer suma considerată câștig, operațiune pe care va trebui să o facem însă împreună. Mi-a cerut toate datele cardului meu, acces la computerul meu, adică să le dau toate parolele că să poată face operațiunea.

În același timp mi-a propus două “contracte”, unul constând într-o investiție de 5.000 de euro care vor fi dublați în 30 de zile sau o investiție de 10.000 euro care vor fi dublați în 45 de zile. M-am arătat interest dar am cerut și timp de gândire.

În ceea ce privește parolele cardului și ale computerului am declarat că îmi sunt necunoscute dar am promis că voi lua legătura cu fiica mea, care le știa.

A două zi m-a sunat o persoană ce s-a recomandat manager financiar la Erema Invest și m-a întrebat dacă m-am hotărât cu cele două “contracte” propuse.

Am susținut în continuare că îmi vine greu să mă hotărăsc atâta timp cât nu am reușit să transfer nici un euro din suma considerată beneficiu acumulat. Mi-au cerut iar parolele pentru acces pe computerul meu și în contul bancar atașat cardului. Am susținut din nou că nu știu parolele și le-aș comunica dacă le-aș cunoaște dar am promis că a doua zi le voi avea.

A două zi m-a sunat un tip care s-a recomandat ferm manager Erema Invest și mi-a cerut să le dau parolele solicitate și să pregătesc investiția de 5.000 sau 10.000 euro.

Cu părere de rău i-am comunicat că nu pot fi de acord să le dau acces în computer și nici în contul cardului și dacă se poate transfera profitul într-un cont bancar pe că îl voi comunica mă voi gândi și la investita propusă. Cred că la acel moment escrocii au înțeles intenția mea reală fiindcă mi-a spus că vor vedea ce se pate face și de atunci nu am mai fost sunat și nici nu au mai răspuns la niciunul dintre numerele de telefon de pe care mă sunau.

În scurt timp siteul Erema Invest a dispărut și am aflat că sunt mulți care plâng după sume importante.

Această poveste, evident reală, cred că va tăia apetitul unor cititori de a apela la astfel de chilipiruri investiționale cu promisiuni exorbitante.

Supărător este faptul că autoritățile competente, care ar trebui să urmărească astfel de inițiative și să le facă o pupularitate negativă, lasă lucrurile să curgă spre disperarea păcăliților și spre bucuria băieților deștepți, așa cum s-a întâmplat și în anii ‘90.

CITEȘTE ȘI: Înșelătorie financiară sub identitatea lui Robert Turcescu și Denise Rifai