Dan MIHĂESCU ■
Motto: Ca și în alte dăți, calitatea umană a celui ales va arăta și gradul de educație al celor care l-au ales. (Corneliu Coposu)
Tâlcul acestui video-foileton, o serie fără număr de telepamflete este de a încerca cu puterea cuvântului, cu vorbă bună cum ar veni, să domesticim firea neîmblânzită a celui mai sălbatic animal politic – onagrul pentru a-l pune în slujba oamenilor ce-i dau zilnic mâncare și adăpost.
De ce Potcovăria lu’ Dan? Pentru că se știe că doar un animal de povară potcovit poate să-și facă treaba temeinic. O să spuneți, bine dar măgarii nu se potcovesc și eu vă răspund că tocmai acesta este tâlcul demersului nostru gazetăresc – să potcovim măgarii ca să-i facem oameni de treabă și să-i punem la muncă. Pentru această muncă grea și chiar periculoasă, având în vedere cu cine ne confruntăm, mi-am ales cu grijă cel mai dibaci și de nădejde partener posibil, pe gazetarul Luigi Frigioiu cu care vom încinge forja din zori și până-n seară și vom încălța toți măgari pe care-i întâlnim în cale. Vom fi amândoi în Potcovărie asemeni toreadorilor care înfruntă fiara turbată în stilul „al alimón”, spate în spate, în luptă folosind amândoi o singură capă și spadă.
Cât despre ținta noastră, să facem om politic din animalul politic, personajul în cauză este onagrul, măgarul sălbatic mongol de culoare gălbui-maro care face parte din familia Equidae, un erbivor nerumegător ce trăiește în deșerturile asiatice, inadaptabil interacțiunii. Onagrul a fost personificat și introdus în literatură de către filozoful și scriitorul Benedetto Croce, teoreticianul liberalismului modern italian, părintele esteticii, în 1933, când a definit regimul fascist al lui Mussolini drept onagrocraţie. Adică o guvernanță a onagrilor răgitori și agresivi fără sens, cu care nimeni nu poate dialoga sau relaționa în folos comunitar. Analizând curentele politice ale epocii, Benedetto Croce a identificat un al treilea tip de guvernare ratată, pe lângă cele două definite de Aristotel ca fiind tirania și oligarhia, pe care a denumit-o onagrocrație. Adică un fel de republică a măgarilor, dar nu a oricărora ci a celor sălbatici mongoloizi supranumiți onagri, care nu interacţionează cu nimeni din afara sferei lor, imposibil de stăpânit, de “pus șaua pe ei”, permanent extaz, măgari cu coada-n faţă cum se zice în popor, vociferând cu răgetul specific.
Așadar, prieteni ai Sentinelei „Semper vigilens”! Stați de veghe și să batem fierul cât e cald!
Nu pot decat sa va doresc, foarte, foarte, foarte mult succes. 👍👍👍👍
Bun așa! Baftă să fie cu „hora de delicioși”😅.
Apropo, grijă mare la copite!