Călin MARINESCU ■
Mă întrebăm deunăzi dacă prim-ministrul Marcel Ciolacu, autodeclarat dușmanul neîmpăcat al corupției, și-a impus în coaliție o serie de reguli financiare noi care la prima vedere păreau a duce la realizarea dezideratului comun de reducere a corupției.
Acum însă, în lumina celor petrecute în ultimele 48 de ore, nu mai înțeleg dacă cei care conduc celebra coaliție socialist-liberală știau cu adevărat ce trebuie să facă înainte de a avea puterea și mijloacele de a realiza ceea ce și-au propus.
Povestea cu regulile privind plățile în numerar îmi creează un gust amar, o nedumerire în legătură cu întrebarea dacă liderii coaliției înțeleg ceea ce aprobă cu o candidă seninătate măsuri de importanță majoră pentru viața economică a românului, fie el persoană fizică sau persoană juridică, a cetățeanului care își duce cu greu viața de zi cu zi, permanent nelămurit de legislația contradictorie care îi hotărăște viața, dar și a compartimentelor financiare ale societăților comerciale și așa bramburite de legislația stufoasă, sulfuroasă și uneori neînțeleasă de cei care trebuie să o pună în aplicare.
Atitudinea de “uite popa, nu e popa” a celor care prin puterea legislativ-executivă o au, demonstrează disprețul nețărmurit față de poporul pe care ar trebui să-l ocrotească și să îl reprezinte.
Președintele PNL, Nicolae Ionel Ciucă, după două zile de la adoptarea prin asumarea răspunderii a legislației destinate reducerii deficitului bugetar, declara cu candoare că el de fapt nu a fost de acord cu schimbarea regulilor pentru plățile în numerar, de parcă el și cu ai lui n-ar fi susținut aceste malversațiuni legislative, prin acțiunea parlamentară.
Cu aceeași candoare, Marcel Ciolacu ne informează că nimic nu este neschimbabil. Că prevederile legale respective se pot schimba și chiar a promis că o face probabil prin ordonanță de urgență.
Întrebarea este – oare ce încredere mai putem avea într-o lege asumată de Parlamentul României și promulgată de Președinte, dacă totul e supus schimbării și legislația amărâtei ăsteia de țări este atât de fluidă.
Este drept că prevederile legale respective nu erau aplicabile și ar fi adus viața economică într-o situație critică, dar oare nu se puteau anticipa efectele ei la momentul formulării efectele acestei legi, asupra vieții de zi cu zi?
Mă întreb ce părere și-au făcut finanțiștii, și nu numai, din Comisia Europeană care urmăresc situația economică a României; cu câtă încredere mai privesc realizarea celoralte prevederi ale legii.
Din păcate, Marcel Ciolacu a început cu stângul lupta cu corupția pe care o declamă cu patimă și cu amenințări pentru cei mai ascunși dușmani ai ANAF.