Dan MIHĂESCU ■
Depoul CFR Constanța a fost înființat în urmă cu aproape 165 de ani și este printre cele mai vechi din România
Primul depou CFR Constanța, pentru deservirea, întreținerea și repararea locomotivelor și a vagoanelor a fost construit în port, în perioada în care compania engleză Danube and Black Sea Railway, cea care concesionase de la Imperiul Otoman dreptul de construcție și exploatare a infrastructurii feroviare din Dobrogea, a realizat calea ferată Cernavodă Port – Constanța Port, inaugurată în octombrie 1860, informează Bourl Mass-Media al SUCURSALEI REGIONALE DE CĂI FERATE CFR SA CONSTANŢA.
Potrivit sursei citate, vechiul depou există și astăzi și se află în conservare. Ulterior, în apropierea primului depou a fost realizat și dat în exploatare, în anul 1860, Atelierul de Reparat Locomotive și Vagoane, în cadrul căruia 84 de angajați executau reparații la materialul rulant. Amplasate în zona depozitelor și a batalurilor de petrol din Portul Constanța, cele două puncte de lucru au fost printre primele înființate în România. Vechiul depou și atelierele de reparat vagoane, care funcționau în Portul Constanța, erau dotate cu un castel de apă, placă turnantă, hale de reparații, ateliere specifice și anexe.
Linia ferată cu cinci rebrusmente, un sistem de de rulare cu cinci segmente în zig-zag ce cobora panta către port schimbând cinci locomotive, prin dreptul Magaziilor Genoveze, așa cum se numeau marile antrepozite ce răjuiau malul de nord-est.
„Între anii 1860-1895, depoul Constanța a avut în dotare 9 locomotive, dintre care 6 au fost fabricate la Uzinele Baier, Peacock și Co. Manchester și 2 locomotive fabricate la uzinele Manning Wardle și Co. Leeds.
După anul 1895 au fost aduse în depoul Constanța locomotive de viteză de tip Orleans, pentru remorcarea trenurilor Orient Expres și Fulger, precum și alte tipuri uzuale de locomotive din parcul Administrației CFR.
Legătura Depoului Constanța cu Stația Constanța a fost realizată începând din anul 1860, pe cele două paliere aflate pe faleza Mării Negre, iar circulația se făcea în zig-zag, pe linia de coastă. Această linie a funcționat până în anii 1947-1949, când s-a decis desființarea ei”, scrie ing. Radu Bellu în „Mica monografie a căilor ferate din România”.
Pe măsură ce activitatea feroviară a început să se dezvolte, a fost executată și Remiza de Locomotive, între anii 1884-1886, fiind amplasată tot în zona batalurilor de petrol din port.
Clădirea circulară construită din cărămidă avea 15 linii cu canale de vizitare, toate cu acces la placa turnantă, ateliere de reparații și birouri. Separat a fost construită o instalație de alimentare cu apă a locomotivelor cu puț de foraj.
Din anul 1908 a fost dată în exploatare calea ferată Palas-Constanța și accesul în Depoul Constanța s-a făcut din Stația Palas, pe această linie.
În perioada 1952-1960, Depoul de locomotive Constanța a fost mutat din Portul Constanța pe actualul amplasament din Stația Palas, pe locul unde au funcționat Atelierele principale Palas Constanța și a primit denumirea Depoul de Locomotive Palas Constanța.
Depoul are 13 linii interioare pentru circulație, remizare, revizie și procese tehnologice, din care, liniile I și II sunt electrificate. De asemenea, are o hală circulară cu 6 linii dotate cu canale de vizitare și alte 6 linii exterioare radiale, toate cu acces la placa turnantă. Depoul din Palas mai are o hală de reparații, ateliere și anexe, castel de apă și instalații de alimentare, centrală termică și clădiri de exploatare.
