Paloma PETRESCU ■
Începe un nou an școlar. Le urez tuturor, elevi și profesori, să întâmpine noul an școlar cu bucuria revederii, cu gândul că școala este spațiul unde se învață, cu convingerea că educația face diferența.
Prima zi de școală este întotdeuna încărcată de emoție. Emoția unui nou început, într-un colectiv nou, într-o școală nouă sau pur și simplu revederea unor colegi pe care nu i-ai mai văzut din ultima zi de școală a anului școlar precedent.
Este ziua în care elevii, cu toții, împărtășesc amintiri, emoții din perioada vacanței. În prima zi de școală, după deschiderea, evident festivă, desfășurată în prezența nelipsitelor oficialități, a unor politicieni, a preoților care dau binecuvântare, elevii și profesorii se retrag în clase pentru o minimă interacțiune, mai mult organizatorică – orar, discuții despre ținută, despre fără telefoane, despre sala de detenție și alte noutăți ale acestui an școlar 2024 – 2025. Așa cred. Apoi, la scurt timp, se umple orașul de bucuria tinerilor. Mă rog, bucurie manifestată și cum se cade și cum nu se cade.
Probabil că și anul acesta va fi o mare de tineri gălăgioși. Împărtășesc bucuria lor, râsetele, glumele, dar ținutele, mai ales de plajă, de vacanță, nu, nu le agreez. Ținutele acelea foarte lejere, chiar dacă sunt de firmă, nu-și găsesc locul în prima zi de școală, la școală. Părinții lor sunt cei care ar trebui să le explice că la școală și la plajă te îmbraci diferit, că scopurile acelor deplasări sunt diferite – este vorba despre “ținuta decentă” care se pare că va fi impusă în acest an școlar. Rămâne de văzut ce înțelege fiecare prin ținută decentă. Vom vedea.
Sala de detenție – altă noutate introdusă în legislație, dar, doar introdusă, cum spun, fără reglementări clare. Nu zic că e o ideea rea, poate fi excelentă, dar neoperaționalizată temeinic, devine caducă. Cui îi folosește? S-ar putea ca accest spațiu, sala de detenție, să devină atractivă pentru unii elevi în zilele în care nu au chef de ora de limba română, de chimie, de matematică și da, vor fi pedepsiți cu “expulzarea” la sala de detenție. Și ce? Nu primesc absențe dar nici nu învață nimic. Care este câștigul? În ce condiții pot profesorii să îi trimită pe elevi la sala de detenție? Care sunt atitudinile și comportamentele inacceptabile la oră pentru care elevii pot fi trimiși la sala de detenție? Și cum procedezi? Îi spui “Ieși din clasă și dute la sala de detenție?” Și? Suntem siguri că el, elevul recalcitrant face fix ce i se spune? Poate merge în altă parte, la toaletă, în curte, să fumeze o țigară …cine știe?
Astăzi am vorbit cu o profesoară, demnă de toată admirația mea, și nu numai a mea, care mi-a mărturisit că de la 01 septembrie, a fost zi de zi la școală, în activitate, dar nu s-a discutat nimic despre o procedură, niște repere măcar pentru aplicarea acestei prevederi, nici măcar în cadrul consiliului profesoral organizat cu ocazia începerii noului an școlar.
Profesorilor le adresez îndemnul la abordarea cu înțelepciune a relației cu elevii lor, a procesului educațional pentru toți și pentru fiecare. Să fie în continuare conștienți că educația trebuie să fie centrată pe elev și nu așa cum se vehiculează acum în spațiul public, “educație centrată pe profesor”.
Sunt convinsă că cei care sunt profesori pentru că au vrut asta, au dobândit competențele specifice, dar au și calitățile personale care îi fac mai buni, înțeleg corect ce se urmărește cu feedback-ul ce va putea fi acordat de elevi și nu se aricesc inutil. Feedback-ul este un context de învățare pentru ambii, elevi și profesori deopotrivă, nu este evaluare. Utilitatea lui însă depinde foarte mult de modul în care va fi aplicat; mă refer la construirea itemilor, la modalitatea de aplicare, la valorizarea feedback-ului în sesiuni de intervizare. Superficialitatea șefilor, chiar la nivelul cel mai înalt, să nu îi abată de la drumul pe care ei, ca principală resursă în educația de calitate, îl cunosc cel mai bine.
Să fie puternici, să depășească obstacolele generate de legislație neoperaționalizată coresponzător, să găsească soluții creative, inovatoare pentru ca să-și convingă elevii de frumusețea și valoarea descoperirii, crearea motivației pentru învățare.
Azi, în prima zi de școală, am un mesaj și pentru părinți: în educație, nu nota este valoroasă, ci progresul în educație al copilului, în cunoaștere, atitudine, autocunoaștere, formarea abilităților de gestionare a emoțiilor, a dorinței de devenire, de descoperire. Desigur că părintele poate solicita clarificări profesorului despre parcursul propriului copil, dar nu comparativ cu alții! Părintele ar trebui să se abțină să formuleze critici privind procesul de predare – învățare – evaluare, dar dacă totuși are suspiciuni, le va formula, decent, către directorul școlii, desigur cu scop de îmbunătățire a relației profesionale.
Azi, în prima zi de școală, vă spun tuturor, așa:
Încercați să fiți ceea ce sunteți, sau mai buni decât ați fost ieri, să valorificați șansa de a fi mai buni în viitor, pentru voi și pentru ceilalți, indiferent dacă sunteți elevi, profesori, părinți.
