Paul SICHIGEA ■
Ca până acum, revenim cu o recenzie a unui alt mare film, Amadeus. Pelicula regizată de marele Milos Forman și adaptată după piesa lui Peter Schaffer, a făcut furori încă de la lansarea sa. Filmul este o dovadă a excelenței în materie de scenografie, actorie, regie și coloană sonoră.
Milos Forman, celebrul regizor american de origine cehoslovacă, creatorul filmului de mare impact „Zbor deasupra unui cuib de cuci”, adaptează piesa omonimă scrisă de Schaffer și produce unul dintre cele mai mari filme ale istoriei, „Amadeus”. Cu un rafinament aparte și cu un talent nativ, Forman prezintă viața uriașului compozitor Wolfgang Amadeus Mozart, prin ochii lui Antonio Salieri, un alt celebru compozitor al vremii și principal oponent al acestuia.
Încă de la deschiderea filmului se poate observa atenția sporită a realizatorilor asupra detaliilor palatelor și locațiilor vremii. Prin „Amadeus”, Forman dă „lovitura de grație” în materie de scenografie, filmul primind multiple nominalizări și premii (inclusiv 8 premii Oscar). De asemenea, un alt element care sare imediat in ochiul privitorului este costumația aleasă cu cea mai mare grijă.
Tom Hulce, actorul principal, de altfel un necunoscut la Hollywood până atunci, a realizat cea mai mare performanță a carierei, el primind o nominalizare la Oscar pentru cea mai buna prestație. Marele premiu a fost câștigat însă de F. Murray Abraham, actorul „din spatele” lui Salieri. Acest actor format în stilul clasic al actorului de teatru, un student eminent al Utei Hagen și multiplu câștigător al mai multor premii, vine după faimoasa interpretare din filmul „Scarface” din anul precedent și marchează istoria prin rolul lui Antonio Salieri, unul dintre cei mai importanți „răi” din istoria filmului mondial.
Interesantă este și modalitatea în care Forman, alături de Schaffer, îl portretizează pe Amadeus ca un soi de rockstar al vremii, regia, mișcarea camerei și încadratura ajutând acest fenomen îndelung disputat de mai marii cinematografiei. Până în 1984, nimeni nu ar fi putut să și-l imagineze pe uriașul artist Mozart ca un Elvis Presley, ori ca pe un fel de Bruce Springsteen într-o formă mult mai voalată, un răsfățat al curții imperiale austriece și o personalitate simplistă, chiar nepotrivită în ciuda geniului de care dispunea.
Ca o notă personală, aș adăuga faptul ca imaginea este realizată într-un mod magistral, prin cadre care beneficiază de o tehnică rafinată, denumită „adâncimea câmpului”, sau „depth of field”. În aceste cadre putem observa imaginea centrându-se pe o lungime mare a câmpului vizual, toate personajele și elementele scenografice acționând ca element primordial în acțiunea propriu-zisă. Tehnica, elaborată și dusă la nivel de excelență de unicul Stanley Kubrick în uriașul și influentul film „2001: Odiseea spațială”, este folosită și în „Amadeus” ca factor decisiv în aducerea publicului mai aproape de cele prezentate. Este încă o dovadă a eleganței și iscusinței regizorale ale lui Milos Forman. De asemenea, scenografia este gândită în așa fel încât mai toate obiectele prezente în anumite cadre creează o centrare perfectă a subiectului filmat, această încadrare fiind destul de greu de atins și o fină abordare regizorală, Forman primind binemeritatele nominalizări și premii.
Spre final ne este prezentată soarta crudă a lui Mozart, prin celebrele cadre care surprind coșciugul acestuia purtat pe un catafalc tras de un cal. Uluitoare abordare a lui Forman prin surprinderea reacției lui Salieri în momentul în care acesta privește cum inamicul dar și eroul său este condus pe ultimul drum de câțiva gropari, pe o vreme ploioasă. Excelentă reacția lui Murray, totodată moartea lui Mozart reprezentând pentru personajul său și un posibil sfârșit al carierei.
