Paul SICHIGEA ▪
„Când ești surd, toate filmele sunt mute.” Asta spunea Octavian Paler cândva. Noi ne-am propus să aflăm ce face filmul să fie unic, elementul atât de discutat al societății contemporane și parte impregnantă din viața culturală. Am continuat seria interviurilor, iar astăzi am avut onoarea de a vorbi cu domnul Profesor Universitar Dr. Vlad Leu, prodecan la Universitatea Hyperion București, secția Film.
SENTINELA: Vorbiți-ne despre începuturile carierei dumneavoastră de profesor.
Vlad Leu: Am avut tot timpul tendința de a teoretiza, îmi amintesc de asta încă din facultate și asta m-a apropiat de una din laturile unui dascăl. Practic, momentul care mi-a deschis și drumul pedagogic, în paralel cu practica cinematografică, a venit dintr-o propunere a unui fost profesor, regizorul Alecu Croitoru, de a încerca și pedagogie. Pe de altă parte, din filme înveți foarte mult.
SENTINELA: Sunteți fiul scriitorului Corneliu Leu, o figură marcantă a orașului Medgidia și a Dobrogei. Cum a fost relația dumneavoastră cu dumnealui?
Vlad Leu: Mă trag dintr-o veche familie de răzeși, adică antreprenori ar fi corespondența de azi și consider că asta mă caracterizează. Tata era un om exigent în orice însemna abordare profesională. Educația primită de la el mi-a fost esențială. Altfel, totul s-a bazat pe o relație de prietenie, chiar așa ne zicea; asta a fost filosofia lui de părinte.
SENTINELA: Cum a răsărit pasiunea pentru film?
Vlad Leu: Am fost atras de imagine și de ideea de a imortaliza ce este frumos, interesant, pitoresc, fețe, figuri, personaje. Mișcarea de amatori era destul de puternică și pentru că se simplifica tehnologia foto-cinematografică pentru această nișă. Astăzi nu mai poți vorbi despre amatori, pentru că toată lumea face ,,poze„. Apoi am descoperit documentarul, când tata m-a dus la studioul de specialitate Sahia. Mi s-a părut fascinant. Și mi-am propus să fac documentar, bucăți de cronică a vremurilor pe care le trăiam: muncă, turism, peisaje cu atmosferă deosebită, pitorescul oamenilor cu care mă intersectam. Plăcerea de a explora. Mai era și mirajul procesului de developare în care faza de revelare (revelatorul) făcea să apară imaginea, parcă din neant.
SENTINELA: Ce ați schimba dumneavoastră în cadrul facultăților de specialitate din țară?
Vlad Leu: Nu se pune problema de schimbat, în învățământ nu-ți poți permite schimbări, ci doar corecții. Așa se lucrează profesionist când ai un program pe termen lung, pentru că ăsta este învățământul: un program pe termen lung. Și părinții cu tine procedează la fel. Mediul de producție trebuie să fie mai deschis față de învățământ, iar acesta din urmă să găsescă formule pe termen lung de cooperare.
SENTINELA: În perioada în care ați lucrat pe platourile de filmare, care a fost sursa dumneavoastră de inspirație și ce vă oferea energia necesară zilelor lungi de filmare?
Vlad Leu: Curiozitatea de a descoperi noi formule în interiorul proiectului propus, colaborarea cu celelalte departamente, bucuria de a lucra în echipă. Ai observat că atunci când muncești – indiferent de ce faci – și ești absorbit de munca depusă, timpul nu mai contează, parcă intri în chatarsis. Cred că asta ar fi explicația unui profesor.
SENTINELA: Care este cea mai mare satisfacție a dumneavoastră ca profesor, dar și ca cineast?
Vlad Leu: Poate părea paradoxal, dar încă mă uit, vizionez și studiez pe cei care mi se par că sunt peste mine profesional și cu care am un „dialog” universal, intelectual. Avem un avantaj în tehnologia de azi pentru că navigăm prin toate curentele artistice anterioare, că putem vedea aproape ultimele producții de teatru, film, spectacol și facem comparații din toate perspectivele artistice.
