Leonard MOCANU ■
Chiar dacă titlul pare senzațional, nu e în niciun caz în sensul în care se gândesc unii. Senzaționalul vine din faptul că, premiat la numeroase festivaluri de profil și proiectat din noiembrie până astăzi doar pe ecrane din marile orașe ale României, cel mai recent film al lui Toma Enache a ajuns între Dragobete și Mărțișor la Cumpăna. Desigur, pentru foarte mulți acest eveniment nu ar constitui o știre sau, oricum, la ceea ce suportă în ultimele zile ecranele televizoarelor noastre, ar putea fi ceva complet insignifiant.
Pentru a demonstra că nu e chiar așa, nu rămâne decât să facem o evaluare inginerească a produsului cultural. Mai întâi să analizăm programul de promovare a filmului unde, alături de municipii reședință de județ sau de Capitală, la loc de cinste stă comuna Cumpăna. În al doilea rând, să spunem că, pe 25 februarie, au existat două proiecții la Ateneu, în București, cea de seară ”lăudându-se” cu epitetul ”sold-out” cu cel puțin trei săptămâni înainte, așa cum se întâmplase anterior la Cluj-Napoca. În al treilea și ultimul rând, am aruncat un ochi iscoditor peste planul sălii Filarmonicii din Brașov, unde filmul va fi proiectat duminică, și am observat că mai sunt disponibile doar câteva bilete, la prețul de 50 de lei.
Ce înseamnă asta? Că nu știu prin ce magie ori aliniere a astrelor Primăria Cumpăna a reușit să fie gazda unui eveniment de înaltă clasă, proiecția primului film artistic despre ilustrul compozitor George Enescu, „Enescu jupuit de viu„, în anul în care comemorăm șapte decenii de la trecerea sa în eternitate. Mai mult, proiecția și întâlnirea regizorului, producătorului executiv și actorului din rolul principal cu spectatorii a fost întocmai unui eveniment de clasă, la care și-au dat concursul mai mulți ”actori” locali din domeniul cofetăriei și al viticulturii. Au ajutat la dezghețarea atmosferei și la crearea unui cadru select cofetăria Miss Baker, cu sediul chiar în Cumpăna, precum și patru case de vinuri din județ.
Tot la dezghețarea atmosferei și la trecerea lină către ambianța coloanei sonore a filmului a contribuit și un cvartet de coarde format din instrumentiste ale Teatrului Național de Operă și Balet ”Oleg Danovski” din Constanța, care au interpretat mai multe compoziții din creația lui George Enescu.
Atmosfera a fost destinsă, gazdele, artiștii și invitații s-au întreținut amical, au fost sesiuni de autografe, s-au făcut multe fotografii, s-au împărtășit impresii. În prologul proiecției, regizorul și scenaristul, Toma Enache, a prezentat câteva dintre ”serpentinele” pe care le-a străbătut pe drumul de la documentare până la ultima ”tură de manivelă” și ultima ”lipitură” de montaj. A mărturisit că a creat acest film cu religiozitate și cu sentimentul că în fiecare moment George Enescu ar fi fost în spatele lui și l-ar fi privit peste umăr, aprobând, sau clătinând dojenitor din cap la orice replică sau indicație regizorală.
Filmul în sine durează aproape două ore și nu e deloc prietenos cu cei ce se așteaptă la o peliculă ușoară, de duminica după-amiază, cu împușcături sub clar de lună sau cu umor ieftin. Personajul principal se zbate între chemarea geniului artistic și dragostea împărtășită a unei femei din înalta societate românească, măritată și cu doi copii. Cele două planuri se condiționează și se potențează reciproc, scoțând la iveală un George Enescu de o bunătate nebună, așa cum îl caracterizează regizorul, îndemnându-ne să manifestăm cu toții acest gen de bunătate, măcar pentru o persoană dragă sufletului nostru.
La final, s-au adresat publicului regizorul și scenaristul Toma Enache, producătoarea Martha-Maria Mocanu și actorul Mircea Dragoman, cel care l-a întruchipat pe marele compozitor. Aceștia au dezvăluit câte ceva din „culisele” facerii acestui film, despre intenții, entuziasm, muncă, dificultăți și satisfacții. Apoi, la un pahar ”de vorbă” și o prăjitură, destăinuirile au continuat. Din respect pentru munca și eforturile echipei care a produs filmul, nu voi spune decât că e revoltător cum turcii pot produce seriale istorice cu peste 450 de episoade (a 50 de minute fiecare), în timp ce românii se chinuie cu anii să descâlcească hățișurile legislative, birocratice și financiare, pentru un lung-metraj care se bucură de aprecieri în mediul internațional la cel mai înalt nivel și se încununează cu aproape patruzeci de premii și cu nenumărate nominalizări.
Pentru a evidenția nivelul recunoașterii internaționale, am apelat la un articol apărut în Jurnalul.ro, scris de Diana Scarlat, pe 25 februarie, din care citez: Filmul a fost selectat și a câștigat peste 37 de premii la festivaluri de prestigiu, printre care: ARPA International Film Awards (Los Angeles), Angel Film Awards (Monaco), Festivalul Internațional de Film de la Girona (Spania), Festivalul Internațional de Film de la Salerno (Italia), Festivalul Internațional de Film – Premiile Afrodita de Aur (Cipru), Five Continents International Film Festival (Venezuela), Festivalul Rome Prisma Film Awards (Italia), Festivalul Internațional de Film de Artă de la Atena (Grecia), European Cinematography Awards (Olanda), Festivalul de Film de la Florența (Italia), Festivalul Internațional de Film BRIDGES, Corinthia Peloponnese (Grecia) și British Film Awards (Marea Britanie).
Pe scurt, o seară extraordinară, care mă face să parafrazez un vechi cronicar, spunând ”Nasc și la Cumpăna oameni iubitori de cultură”. Mulțumim celor care au făcut posibil aceste eveniment (sperăm nu) unic în mica noastră localitate!
