Sebastian CĂTĂNOIU ■
E vară, vremea vacanțelor, a concediilor, călătoriilor la munte sau la mare, prin țară sau prin alte zări. Freamătul pregătirilor, bucuria călătoriei, satisfacțiile destinației și mai apoi nostalgia celor petrecute sau pătimite, după norocul și prevederea fiecăruia, sunt emoții care ne sunt caracteristice nouă, oamenilor. Uităm sau poate nu (mai) știm că, în răcoarea pădurilor sau pe pajiștile însorite, natura și oamenii care îi sunt apropiați își văd de viața lor, departe de vremelnice și costisitoare tentații estivale…
Înființat în anul 1999, Parcul Natural Vânători Neamţ se află situat în nordul județului Neamț, pe raza comunelor Crăcăoani, Bălţăteşti, Agapia şi Vânători Neamţ şi a oraşului Târgu Neamţ. Unic în peisajul ariilor protejate din România, Parcul Natural Vânători Neamț se găsește la interferența regiunilor biogeografice continentală și alpină, fapt ce se reflectă în cele mai bine de 3000 de specii de plante și animale identificate în zonă, unele din ele endemite sau rarități. În cadrul parcului, a cărui suprafață este de 30 631 ha, întâlnim o mare varietate de tipuri de păduri naturale, mai bine de jumătate din arborete având vârste mai mari de 100 ani, dar şi câteva mii de hectare de pajişti, bucuria turmelor de oi sau a feluritelor viețuitoare sălbatice.
La începutul verii înfloresc majoritatea plantelor erboase, astfel că pajiștile din raza Parcului sunt smălțuite în culori vii. Dintre acestea, orhideele sunt cele mai spectaculoase, prezentându-se într-o multitudine de forme și culori, care atrag atenția insectelor polenizatoare și…privitorilor avizați. (foto 1)
Nu e un secret că vara este anotimpul când să coc delicioasele fructe de pădure. Fragii (Fragaria vesca) sunt printre primele fructe care se maturează, fiind căutate atât de animalele sălbatice, cât și de oameni. Zmeura (Rubus idaeus) și murele (Rubus hirtus) se coc puțin mai târziu, reprezentând un aport important de hrană pentru animalele din pădure, pentru că rând pe rând, insecte, păsări sau mamifere se înfruptă din aceste daruri ale naturii. Afinele (Vaccinium myrtillus) sunt adevărate capsule de energie și vitalitate, pentru unele viețuitoare reprezintă hrană complementară până toamna târziu, când se așterne primul strat de zăpadă. Aceste fructe sunt importante și pentru comunitățile locale, pentru că oamenii locului știu să le potențeze aroma în sucuri, siropuri, dulcețuri sau șerbeturi, produse tradiționale arhicunoscute care fac cinste zonei Parcului.(foto 2)
Lumea fungilor sau a ciupercilor este una misterioasă, pentru că acestea nu sunt nici animale, nici plante, ci reprezintă, din punct de vedere biologic, un regn separat. Inventarul ciupercilor de pe raza Parcului Natural Vânători Neamț cuprinde un număr de 580 specii. Se cunosc bine așa zisele ciuperci superioare, cele care au picior și pălărie, pe care le căutăm pentru aroma și gustul lor inconfundabil sau pe care le evităm datorită substanțelor toxice pe care le conțin. „Carnea” ciupercii este de obicei albă, dar prin rupere se poate schimba datorită oxidării. Cele mai răspândite și căutate ciuperci comestibile sunt: hribul (Boletus edulis), gălbiorul (Cantharellus cibarius), gheaba (Armillaria mellea), păstrăvul de fag (Pleurotus ostreatus), zbârciogul (Morchella esculenta), vinețica (Russula vesca), râșcovul (Lactarius deliciosus). Oricum ar fi, proaspăt sau conservat, hribul este regele ciupercilor din zona noastră, reprezentând ingredientul principal în câteva feluri de mâncare tradițională, care scot în evidență gastronomia din Ținutul Zimbrului, așa cum mai este cunoscută zona Parcului. (foto 3)
Sub litiera pădurii, lumea în miniatură a insectelor freamătă. Furnicile au rolul lor bine stabilit în viața ecosistemului în care trăiesc: prin tunele și canale subterane, aerisesc solul; transportă semințele, ajutând la răspândirea plantelor; consumă ouă, larve și adulți ai insectelor fiind considerate sanitarii pădurii, reprezintă la rândul lor, hrană pentru alte viețuitoare. În zbor, fluturii ne încântă cu prezența lor, datorită adulților frumos colorați, cu aripi de diferite forme. Fluturilor le este specifică metamorfoza, adică transformarea spectaculoasă din ou în omidă, nimfă și, în final, fluture adult. Fiecare stadiu, la rândul lui, participă în lanțurile trofice din natură, fiind pradă sau prădător.
Datorită gradului mare de împădurire și a prezenței unor suprafețe importante cu păduri seculare, în Parc se găsesc habitate favorabil pentru insectele care trăiesc în ceea ce numim ”lemnul mort”, aflat la sol sau pe picior, în diferite stadii de de degradare. În pădurile seculare de fag și stejar se pot întâlni croitorul alpin (Rosalia alpina), croitorul mare (Cerambyx cerdo), croitorul cenușiu (Morimus funereus) și rădașca (Lucanus cervus). Ciclul de viață al acestor insecte este unul lung de 3-4 ani, astfel că orice intervenție care afectează lemnul în care au fost depuse ouăle sau se află larvele reprezintă întreruperea acestui ciclu. Exploatarea comercială a pădurilor practicată în Europa de Vest, se limitează acumularea de lemn mort astfel că aceste insecte sunt o raritate la nivel european, reprezentând subiect al protecției. (foto 4)
Șopârla de câmp (Lacerta agilis) este un maestru al evadărilor, fiind dispusă să-și cedeze o parte din trup, pentru a scăpa cu viață. Această înzestrare reprezintă un mecanism de apărare împotriva prădătorilor. Atunci când este prinsă de coadă, șopârla renunță la ea, în câteva săptămâni o altă coadă îi va crește la loc, prea puțin diferită ca aspect față de prima. Ca și guşterul (Lacerta viridis), șopârla de câmp poate fi găsită în locurile însorite, acolo unde își găsește prada și beneficiază de căldura soarelui, atât de necesară unui animal cu sânge rece. Vipera (Vipera berus) este singurul șarpe veninos din Parc, cu o concentrare mai mare în zona Chitele, pe valea Cracăului Alb. Cu un desen frumos, dat de solzii așezați simetric, vipera este vietate ”stealth” ce se strecoară neștiută printre ierburi, frunze și pietre în căutarea hranei. Viperele sunt cunoscute ca animale periculoase, astfel că este bine ca în drumeții sau cu ocazia activităților în aer liber, să purtați pantaloni lungi și bocanci. În cazul în care le întâlniți, evitați-le și lăsați-le să se retragă, fără a le vătăma. ((foto 5)
Departe de a fi idilică, viața în natură este, fără excepții, o continuă luptă pentru supraviețuire. Căpriorul (Capreolus capreolus) este un erbivor care se adăpostește în pădure, ieșind des la liziera acesteia sau în pajiștile limitrofe. Talia și structura lui agilă îi permit să se deplaseze cu ușurință, fără zgomot. Atunci când este surprins emite un ”brăhnet”, strigăt asemănător unui lătrat de câine, care uneori îl surprinde și pe intrus, scapând căpriorul, pentru câteva clipe, de pericol. Mistreții (Sus scrofa) în căutarea hranei răstoarnă brazde în solul pădurii, folosindu-se de rât și de colții puternici. Omnivorul perfect, mistrețul consumă cu plăcere bulbi, tuberculi, rizomi, ciuperci, dar și viermi, melci, larve de insecte, nu ezită să se înfrupte și din cadavre. Pentru siguranță, preferă să se hrănească la crepuscul sau chiar în timpul nopții. Atunci când o turmă de mistreți intră în acțiune, suprafețele ”arate” de aceștia sunt vizibile cu ochiul liber, ei afânează solul, contribuind astfel, nebănuit, la regenerarea naturală a pădurii.
În perioada sezonului estival, zimbrii trăiesc în turme mixte compuse din femele, tineret de 2-3 ani, viţei şi ocazional unii masculi adulţi. Masculii mai tineri stau separați, în grupuri mici, de 2-3 exemplare, destul de rar numărul acestora este mai mare. Adulții sunt solitari, adevărați regi ai pădurii, care nici nu au nevoie, nici nu îngăduie prezența altor semeni, bucurându-se astfel de avantajele ”burlăciei”: liniște, hrană din abundență, confort! Turmele de zimbri trăiesc în ”matriarhat”, liderul unui turme e o femelă mai bătrână, experimentată. Compoziţia şi mărimea turmelor se schimbă frecvent, ca rezultat al unirii mai multor turme care se despart mai apoi, dând naştere unor noi grupuri realizate pe baza simpatiilor…zimbrești.(foto 6)
Toamna aduce schimbări în viața animalelor și plantelor din Parc. Arborii și ierburile se colorează în nuanțe de galben auriu, portocaliu și roșu. Cerul devine mai albastru, iar serile sunt mai lungi și răcoroase. Cad brumele și, odată cu ele, cerbii încep boncănitul… Dar acum, e cam devreme să ne gândim la asta, să ne bucurăm așadar de canicula verii…
[/responsivevoice]
