Călin MARINESCU ■
Pe 24 februarie, la 04.50 s-au împlinit patru ani de la lansarea a operațiunilor militare speciale rusești împotriva Ucrainei. Vorbim despre atacarea fără temei legal a unei țări independente, membră a Organizației Națiunilor Unite (ONU), în disprețul dreptului internațional și mai ales cu încălcarea obligațiilor asumate prin Memorandumul de la Budapesta din 1994. A fost tratatul încheiat cu ocazia predării către Rusia a arsenalului nuclear ce i-a revenit Ucrainei de la defuncta URSS, document prin care Rusia, Statele Unite ale Americi (SUA) și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord garantau integritatea și libertatea Ucrainei.
În acest context, unul dintre puținele cotidiene importante neafiliate, din lume, The Guardian, a publicat un articol fluviu realizat de William Burns, pe baza a peste 100 de interviuri cu persoane aflate în poziții relevante în perioada premergătoare declanșării invaziei și în primele zile ale războiului de cucerire a Ucrainei. Sunt, în special, persoane din domeniul serviciilor de informații din principalele state, care urmăreau și interpretau intențiile președintelui Vladimir Putin, dar și a apropiaților acestuia, direct sau prin interpuși.
Articolul analizează în principal presiunile pe care serviciile secrete americane și britanice, respectiv CIA și MI6 le-au făcut pentru a convinge guvernele europene, dar și Ucraina, despre intenția reală a Rusiei de a ataca Ucraina cu scopul de a lichida guvernul proeuropean și în primul rând pe Președintele Zelenski și înscăunarea unui președinte și guvern prorus, pentru a anihila politica antirusă care a urmat revoltei ucrainienilor cunoscută sub numele de Euromaidan din 2013/2014.
Cancelariile Europene susțineau că prin deplasarea de trupe la granița cu Ucraina, în Rusia și Bielorusia, Putin crea un mijloc de presiune asupra Ucrainei pentru schimbarea Președintelui și a Guvernului, opinie împărtășită și de majoritatea politicienilor ucrainieni în frunte cu Președintele.
Cu toate eforturile depuse de Guvernul Statelor Unite, chiar și de Președintele Joe Biden, cancelariile europene nu au acceptat până în ultimul moment că Rusia va ataca militar Ucraina, o asemenea posibilitate fiind considerată absurdă.
Cu toate acestea cu câteva zile înainte de ziua Z când cu ocazia unei întâlniri la Casa Albă cu Joe Biden, Kirilo Budanov, șeful serviciilor de informații militare ale Ucrainei, a cerut mai multe arme pentru dotarea armatei, a fost refuzat ferm.
Este adevărat că CIA nu a putut să dezvăluie sursa informațiilor care s-au dovedit corecte, pentru a nu distruge rețeua de informatori pe care o aveau la nivelul de decizie al Kremlinului.
Decizia lui Putin de a ataca Ucraina a fost cunoscută numai de un cerc foarte restrâns al susținătorilor săi, nici unul dintre membrii guvernului, inclusiv ministrul de externe, nu erau informați.
În seara premergătoare atacului, președintele Zelensky a înoptatt, împreună cu soția, la reședinta oficială fiind trezit din somn de exploziile rachetelor rusești care atacau Kievul.
Chiar și după lansarea atacurilor, Zelensky a continuat să le solicite principalilor lideri europeni să încerce să îl convingă pe Putin să oprească ostilitățile.
În pofida atitudinii defetiste a președintelui ucrainean, un grup de generali sub comanda Generelului Valerii Zalujnîi, comandantul forțelor armate, au încropit un plan de apărare, în special pentru unele pozițții unde, conform informațiilor, urmau atacuri punctuale ale armatei ruse.
Astfel a fost încetinită invazia pe cele trei direcții din nord către Kiev, spre est către Harkiv și Sumy și dinspre sud cu trupe din Crimeea.
Cu mari eforturi a fost respins atacul trupelor de parașutiști ruși care aveau ca obiectiv preluarea aeroportului Hostomel/Gostomel, aeroport pe care doreau să îl folosească pentru transport aerian de trupe și aprovizionarea teatrului de operațiuni nord în vederea cuceririi Kievului.
Cancelariile membrilor NATO considerau Ucraina ca și ocupată și își făceau planuri de susținere a unor trupe de partizani și în același timp i-au propus președintelui Zelesky să îl scoată din țara pentru a forma un guvern în exterior.
Răspunsul acestuia a fost ferm, avem nevoie de arme nu de un taxi și s-a angrenat ca un adevărat luptător pentru apărarea țării sale, astăzi fiind una dintre principalele pesonalități politice ale lumii.
Opinia generală este că la momentul acela n-au fost evaluate corect capabilitățile armatei ucrainiene, dar a fost și suprapreciată armata rusească de a face față unei asemenea misiuni.
Putin în primul rând și-a supraestimat capacitățile armatei sale considerând că o dată începută acțiunea populația dar și armata ucrainiana vor fi descurajate, deși serviciile rusești l-au informat despre atitudinea antirusă a populației ucrainiene, cu mențiunea că în niciun caz militarii ruși nu vor fi primiți cu flori.
În legătură cu refuzul lui Zelensky de a institui legea marțială la cererea generalului Valeri Zalujnîi, comandantul armatei pentru a pregăti apărarea țării explicația a fost că s-a evitat cât mai mult panica în rândul populației, ce ar fi adus mari daune economiei și ar fi pornit exodul necontrolat către alte țări.
Faptele au dovedit că președintele erou a avut dreptate. O dată cu atacul armatei rusești invadatoare a fost declarată legea marțială și mobilizarea generală și armata ucraineană s-a dovedit pregătită destoinic pentru respingerea cotropitorilor iar populația a acționat exemplar în sprijinul militarilor.
Restul sunt faptele pe care le-am trăit, oarecum, în ultimii patru ani. Noi, empatic iar ucrainenii pe viu, din cauza mizerabilei politici de stat terorist a Rusiei care atacă cu precădere ținte civile și zone rezidențiale, probabil mai puțin acoperite de apărarea antiaeriană, cu dezideratul nemernic de a presa populația să solicite încetarea războiului și predarea țării cotropitorilor.
Efectul a fost total opus și astăzi poporul ucrainean este total împotriva Rusiei rămânând dârz, gata sub bombardamentele rusești până la izgonirea invadatorilor.
Deși era convins că în câteva săptămâni va fi stăpân peste întreaga Ucraină, astăzi după patru ani, Putin, care a pierdut peste un milion de combatanți și nu prea știe cum să demonstreze poporului său oportunitatea hotărârii impuse de atacare mișelească a națiunii vecine, suverane.
[/responsivevoice]
