Paloma PETRESCU ■
Motto: Exemplul nu este principalul mod de a-i influența pe alții, ci singurul mod. Albert Schweitzer
Ministrul care a construit temelia noii reforme a educației românești
Recenta trecere în eternitatea a profesorului Liviu Maior, îmi reamintește o perioadă esențială pentru reconstrucția educației românești de după 1989, pe care am trăit-o din plin. Mandatul său de ministru al Învățământului, exercitat între 1992 și 1996, rămâne unul dintre cele mai consistente și echilibrate din istoria recentă. A fost un context dificil marcat de tranziția post-comunistă și totuși …
Da, a fost și euforia libertății, acea dorință de a face tot ce știi mai bine în domeniul tău de expertiză, să inovezi, să ai curajul să încerci să schimbi în bine lumea din jurul tău, fără să te pui pe tine pe primul loc. Eram inspector general adjunct la IȘJ Constanța, în echipa profesorului Gheorghe Vernic, inspectorul general, plecat și el în lumea celor drepți.
L-am perceput pe Liviu Maior ca pe un real partener de dialog, nu ca pe un “șef”. A știut să cultive o relație directă, colegială cu echipele din inspectoratele școlare din țară, consultându-se constant cu oamenii din sistem înainte de a lua decizii majore. Această abordare colegială a creat un climat de încredere și a permis implementarea unor măsuri curajoase.
Liviu Maior a fost un ministru deschis inițiativelor și atent la nevoile reale, dar și la provocările unui sistem care începuse să se mai uite și peste granițele României. Menționez azi momentul înființării primei unități școlare particulare din țara noastră, într-un moment (1993) în care legea învățământului de la acea vreme nu prevedea această posibilitate. I-am propus ministrului Liviu Maior un protocol de colaborare cu o fundație care dorea să înființeze în România o unitate școlară particulară. A spus da! “Dar fii cu ochii pe ei!” Așa s-a înființat la Constanța “Liceul internațional de informatică”, prima școală particulară din România, emblematică și azi. În 1995 legea învățământului 84/1995 conținea prevederi specifice învățământului particular, deși cu 2 ani înainte nimeni nu se gândise la această posibilitate. Într-o perioadă în care sistemul era rigid și centralizat, această decizie a reprezentat un pas important spre diversificare și modernizare.
În același spirit pragmatic, a răspuns solicitării IȘJ Constanța, bine, poate prea stufos documentată, de dotare a Administrației taberelor din Constanța cu un autocar necesar activităților educative. A spus da și ne-a dotat în foarte scurt timp cu autocarul pentru trasportul elevilor în/din taberele județului Constanța. Imaginați-vă copii din mediul rural mai ales, care știau unde este Marea Neagră doar pe hartă, dar nu o văzuseră niciodată, au ajus în tabără la Năvodari, la Eforie…
Ministeriatul lui Liviu Maior s-a suprapus și cu lansarea primului mare program de reformă educațională finanțat de Banca Mondială, “Education Reform Project”. Acesta a fost negociat în 1994 și a intrat în implementare începând cu 1995. Acest proiect a pus bazele unor transformări structurale: introducerea curriculumului național flexibil, apariția manualelor alternative, formarea cadrelor didactice, a directorilor de unități școlare și modernizarea sistemului de evaluare. A fost un moment de cotitură, care a deschis educația românească către standarde internaționale și către o gândire orientată spre calitate și eficiență. În aceeași perioadă a demarat implementarea primului proiect de modernizare a învățământului profesional și tehnic din Romania, cu finanțare de la Comisia Europeană, Proiectul Phare VET 9403, așa îmi amintesc.
Mai mult decât reformele instituționale, Liviu Maior a lăsat în urmă un model de leadership (pe vremea aceea încă nu cunoșteam termenul acesta!) rar întâlnit, unul bazat pe dialog, inițiativă, respect profesional și încredere în oameni.
Pentru mulți dintre colaboratorii săi, Liviu Maior nu a fost doar ministru, ci un veritabil coleg de echipă, implicat și atent la fiecare detaliu.
Astăzi, la plecarea sa, rămâne nu doar amintirea unui mandat de patru ani, ci și moștenirea unei viziuni care a contribuit decisiv la modernizarea educației românești. Un om al echilibrului și al construcției, Liviu Maior își păstrează locul între cei care au înțeles că reforma reală începe cu oamenii.
Eu cred că personalitatea lui Liviu Maior va rămâne conturată posterității prin celebra sintagmă din Odele poetului antic Horațiu „Non omnis moriar” [Nu am murit cu totul] (III, 30, 6).
[/responsivevoice]
