Marius TEJA ■
Ștefan G. Kimet (sau Chimetu) a fost un institutor, adică învățător în mediul urban cu studii superioare, care a predat în Galați. În Bibliografia românească modernă (1831-1918), publicat, el figurează cu două lucrări geografice și cinci manuale pentru materiile religie (3), geografie (1) și drept administrativ (1), publicate în orașul dunărean în perioada 1872-1887.
În 1880, Kimet publica broșura Noțiuni elementarii de geografia districtelor Dobrogei, la Tipografia „Națională” și la Librăria G. D. Nebunelli din Galați.
Cele 29 de pagini ale broșurii sunt structurate în două părți principale, referitoare la districtele Kiustengea și Tulcea, care cuprind următoarele secțiuni: Lacurile, Ramuri de munți, Locuri istorice, Căi de comunicație, Comunele urbane și Plășile.
În viziunea institutorului Kimet, existau 6 „locuri istorice” în județul Constanța: Constanța, două din valurile Constanța-Cernavodă, Ion Corvin, monumentul triumfal roman de la Adamclisi, reduta Baba Pașa de la Oltina și satul Izvoru Mare.
1.„Orașul Kiustengea sau Constanța se zice că își are numele de la Constantin cel Mare care a fundat acest orașu în onore fiicei sale, iar în timpul Romanilor în acest loc era vechea cetate Tomis, unde era loc de esil.”
În mod surprinzător, Kimet nu menționează originea grecească a Tomisului și nu precizează că în portul de pe litoralul pontic a fost exilat marele poet roman Publius Ovidiu Naso (43 î. H. – 17 d. h.) în ultimii ani ai vieții sale (8-17) de către împăratul Augustus (27 î. H. – 14 d. H.).
Conform „Oxford Classical Dictionary”, Constantina, fiica cea mare a împăratului roman Constantin I cel Mare (306-337), a trăit în perioada circa 320-354 și a fost măritată în 335 și 351 cu doi verișori. După moartea primului soț în 337, ea a locuit la Roma, unde a întemeiat biserica Sfânta Agnes, în care a și fost înmormântată într-un mausoleu anexă. Prințesa s-a implicat în politică în 350 împotriva uzurpatorului Magnentius, proclamându-l pe comandantul Vetranio ca Cezar (adjunct) al fratelui ei, Augustul Constanțiu II (337-361) și l-a influențat pe al doilea soț, Cezarul Gallus. Constantina este venerată ca sfântă la Roma din sec. VII.
Kiustengea este, evident, forma turcă coruptă a Constanței/Constantina.
Situl arheologic „Orașul antic Tomis” este inclus în Lista Monumentelor Istorice (LMI) 2015, elaborată de Ministerul Culturii, cu codul CT-I-s-A-02553. În cod, CT reprezintă abrevierea județului, I – monument de arheologie, s – sit arheologic, A – monument de interes național și 02553 – numărul de referință unic național.
2. „Valul lui Trajan începe de la Kiustengea și merge până la Dunăre, acest val se zice că e făcut de Imperatul Trajan, spre a opri năvălirile Barbare. Un alt val de peatră se întinde aseminea până la Dunăre până la Cerna-Voda.”
Kimet menționează doar două din cele trei valuri fortificate dintre Constanța și Cernavodă.
În limba slavă veche (comună), cerna însemna „neagră” și voda „apă”.
Deși în limbajul popular s-a impus numele Valul lui Traian, constructorii fortificațiilor nu au fost încă stabiliți definitiv și exact de istoriografie, fiind în conexiune defensivă, cel mai probabil, cu Imperiul Roman de Răsărit (Bizantin) în secolele IV-XI.
3. „Guzgun este o vechia cetate încongiurată cu deluri de peatră și întărită jur împrejur cu un adânc șanț. Acesta cetate se numește și cetatea lui Pelivan.”
În limba turcă, kuzgun înseamnă „corb”, iar când numele localității a fost schimbat în 1923-1924, autoritățile românești au ales numele lui Iancu de Hunedoara deoarece pe blazonul familiei Huniazilor/Corvineștilor figura un corb (în latină vulpes corvum înseamnă „corb”).
În limba turcă, pehlivan înseamnă „luptător”.
În Repertoriul Arheologic Național (RAN), la codul 61960.01 este înregistrată „fortificația de la Ion Corvin” din „epoca romană” cu următoarea Notă: „În momentul realizări Studiului arheologic privind comuna Ion Corvin (judeţul Constanţa), 2019, autorii Gabriel Mircea Talmaţchi, Cătălin Mircea Nopcea, Marius Florin Lascu, nu au putut identifica în teren această fortificaţie. De asemenea, conform arheologilor din teritoriu, este posibil ca la momentul înregistrării în Lista Monumentelor Istorice, această fortificaţie să fi fost confundată cu fortificaţia otomană.”
4. „Reduta Baba Pașa pe malul Dunărei lângă comuna Oltina și Satu Nou.”
Reduta Baba Pașa a fost, după cum îi spune și numele, o fortificație otomană, probabil activă în timpul războiului din ruso-româno-turc din 1877-1878.
Satele Oltina și Satu Nou, din sud-vestul județului Constanța, fuseseră două din cele 16 sate românești dunărene vizitate de profesorul Teodor Burada de la Conservatorul din Iași, la scurt timp după Unirea din 1878. Pe baza creațiilor folclorice în versuri culese din localitățile dobrogene vizitate, Burada a publicat în 1880, la Iași, prima monografie folclorică românească „O călătorie în Dobrogea”.
5. „Cetatea lui Adam este o mare movilă de peatră, Turcii îi mai zic Biserica lui Adam.”
În turcă adam înseamnă „om”.
Grigore Tocilescu
(1850-1909), recent numit profesor de istorie antică la Universitatea București și director al Muzeului Național de Antichități, va începe în 1882 cercetarea arheologică la monumentul de la Adamclisi, care-i va aduce consacrarea științifică națională și internațională.
Foto: Ruina de la Adamclisi. Imagine din cartea lui Grigore Tocilescu – „Adevărul” 5 august 2022
6. „Lîngă comuna Mahmut-Kiuso este o peșteră sub o stâncă, în această peșteră în timpul resbelului din anul 1877-1878 s-au îndosit mai multe familii și turme de vite.”
Situat la 14 km sud de Medgidia, satul (kioy în limba turcă) Mahmut-Kiusu (după numele sultanului Mahmut II (1808-1839)), azi Izvoru Mare, a fost înființat în deceniul trei al sec. XIX de către ultimul guvernator otoman al Dobrogei, tătarul Sayd Mârza Pașa, care a ctitorit aici o geamie și o cișmea (din turcescul ҫeșme).
În concepția învățătorului Kimet, existau 5 „locuri istorice” în județul Tulcea: dealul Hora de lângă Tulcea, cetatea de la lacul Lățimea, templul roman de la Niculițel, Ghecet și Bugeac.
1.„Lângă orașul Tulcea este un deal ce portă numele de muntele lui Hora, pe aceste loc în vechime a fost o cetate tare, a cărei petre s`au scos și s`au întrebuințat la unele zidiri în orașul Tulcea.
În acel loc Alteța Sa Regală Carol 1u, Domnul Românilor a pus cea ântîi peatră fundamentală înălțându-se un monument în ziua de 17 Octomvrie 1879.”
Până în secolul XIX, când arheologia a fost consacrată universitar și legal ca disciplină auxiliară a istoriei, era un loc comun ca siturile antice și medievale să fie exploatate neregulat în regim de carieră de către localnici.
Cetatea „tare” amintită este Aegyssus, care, conform Institutului de Cercetări Eco Muzeale Tulcea, a fost construită la sfârșitul sec. IV î. H, numele său de origine celtică derivând de la miticul întemeietor Caspios Aegyssos. Exilat la Tomis, Ovidius menționează atacul geților din anul 12 d. H asupra orașului, considerându-l „uetus urbs” (oraș vechi). În sec. II fortificația a fost inclusă în limes-ul (graniță fortificată romană) danubian, devenind în centru militar în sec. III și reședință episcopală în sec. VI. Invaziile barbare au dus la încetarea vieții urbane în sec. VII, dar regiunea a devenit din nou locuită în sec. X-XI. Pe Dealul Hora sau Dealul Monumentului pot fi vizitate complexe arheologice de epocă romană târzie (sec. I-III), obiectele descoperite în timpul săpăturilor arheologice din sec. XX aflându-se în expoziția permanentă a Muzeului de Istorie și Arheologie din apropiere. Codul LMI al sitului arheologic „Aegyssus” este TL-I-s-A-05718.
La manifestarea din 17 octombrie 1879 au mai participat Mihail Kogălniceanu, ministru de externe în timpul Războiului de Independență, și doctorul Carol Davilla, participant la conflict, ale cărui decorații, împreună cu un pergament, au fost depuse la temelie. Monumentul Independenței, început în 1879 de sculptorul George Vasilescu (1864-1898), a fost terminat în 1900 de sculptorul Constantin Bălăceanu. Monumentul constituit dintr-un obelisc de granit de Ravenna (nord-estul Italiei) înalt de 22 m, la baza căruia se afla un dorobanț gornist și un vultur de bronz, a fost inaugurat în 1904. Construcția a fost distrusă de forțele de ocupație ale Puterilor Centrale în timpul primului război mondial (1916-1918) și refăcut în 1935 și 1977, la împlinirea unui secol de la proclamarea independenței. Profesoara de geografie Daniela Oancea din Tulcea consideră Monumentul Independenței „emblema” orașului. Monumentul este înregistrat în LMI cu codul TL-III-m-A-06040, unde III reprezintă monument de for public, iar m – monument.
2. „Lângă lacul Lățimea aseminea a fost o cetate, din a cărei ruini s`au mulțime de petre cu inscripții latine. Unile din aceste petre au fost aduse în Galați, a căror inscripții s`au tradus și s`au dat publicităței.”
3. „La comuna Niculițel aseminea s`a găsit un templu din vremea Romanilor. În fine tot teritoriul Dobrogei probeză îndestul traiul Romanilor în aceste locuri.”
Despre templul de la Niculițel a informat săptămânalul tulcean „Steua Dobrogei”, prima publicație locală în limba română. Știrea a fost preluată de gazetele bucureștene „Binele Publicu” și „Timpul” din 7 mai 1880, a doua mai pe larg, ambele precizând însă că „Stilul sculpturei pare a fi corinticu [orașul stat grec Corint]”
4.-5. „Tot ca locuri istorice se pot numi Ghecetu și Bugeacu, unde în timpul resbelului din anul 1877 și 1878 a fost mari lupte între Ruși și Turci.”
În limba turcă geҫit înseamnă „trecere”, iar buçak înseamnă „colț”.
Satul Ghecet, astăzi Smârdan, și dealul Bugeac sunt situate în extremitatea nord-vestică a județului Tulcea, zonă în care, în iunie 1877, trupele rusești au forțat traversarea Dunării în Dobrogea otomană.
În mod surprinzător, Kimet nu amintește evenimentul istoric foarte recent de la Ghecet, pe unde armata română, în frunte cu prințul Carol I, a trecut Dunărea în 14/26 noiembrie 1878, pentru a prelua de la armata rusă controlul fostului teritoriu otoman, conform hotărârilor Congresului european de pace de la Berlin din vară.
Bibliografie
***, Cetatea Aegyssus, Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion”, Tulcea, https://www.icemtl.ro/
***, Astăzi la Constanța. 30 martie 1914 – Populația orașului în 1914, numele turcești ale unor localități din județ și transformarea lor,Muzeul de Istorie Națională și Arheologie, Constanța, 30 martie 2026, https://minac.ro/categorie/astazi-la-constanta/
Biblioteca Academiei RSR, Bibliografia românească modernă (1831-1918), volumul II, 1986 de https://old.biblacad.ro/bnr/brm.php
Hilner Julia, Constantina, daughter of Constantine, wife of Gallus Caesar, and patron of St. Agnes at Rome, „Oxford Classical Dictionary”, 24 May 2018, https://academic.oup.com/edited-volume/61673
Ilie Adrian, Said Mârza Paşa – tătarul care a modernizat Dobrogea, „Qaradeniz”, Constanța, august-septembrie 2015
prof. Oancea Daniela, Dealul Monumentului – emblema orașului Tulcea, ianuarie 2017, www.tulcealibrary.ro
[/responsivevoice]
