Luigi FRIGIOIU ■
Bunicuța Corinuța (imaginea eșuării sezonului – 2026) și Asociația Patronală RESTO Constanța continuă evenimentele ce transformă Portul Tomis, într-un lighean uriaș de fiert garzi și frecat țiparul.
Alături de partenerul METRO, terasele din Portul Tomis au pregătit un borș din sturion, într-un ceaun special de o tonă cu care și-au propus să intre în istoria gastronomiei dar, din păcate, nu au intrat nici măcar în istoria „Comediei umane”, pentru că onorabilul Honoré de Balzac a decedat înainte să cunoască inegalabila prostie românească descrisă bădia Ion Creangă, în Amintirile din copilărie.
Pregătirile au început încă din toiul nopții. Bucătarii de la METRO au supravegheat preparațiunile ca la un mare număr de iluzionism al lui David Copperfield, pentru ca pe 9 iulie, la ora 11 fix, cel mai mare borș din lume, cu sturion, să poată fi servit participanților. Cu o condiție fizică de invidiat, boșorogii, hodorogii, moftangii, pomanagii și mocangii municipali au luat cu asalt plita încinsă a betonului acoperit cu mese întinse cât pentru 600 de persoane, ce urmau potcoava acvatoriului din Portul Tomis. Erau aceiași protagoniștii ai partidelor de K1 pentru un loc în față la cozile avicole nocturne din perioada ce cu justificată mândrie o numeam Epoca de Mazăre, a de-acum malgaș-băștinașului din Madagascar.
Într-un cuvânt, cluburile pensionarilor de partid au schimbat doar meniul: de la pui expirat al lui Mazăre, la îți dau borșul Corinuței. Doar năravul a rămas același, că foamea-i mare și tot ce-i moca e bun pentru rumân…
O bucățică de Bucățică
Ca-n hitul plăieșilor, tanti Corinuța a invitat musafirii:
“La un borș și-un vin roș, cârnăței, mititei
Toți trăgeau la hanul ei,
Fiindcă ea mai avea trufandale ș-altceva,
Cu cafea îi servea, îi primea,
Le dădea cu bucățica, fiecăruia”.
O coincidență incredibilă face ca numele de don’șoară al divei Bunicuțe, înainte de primul dintre celelate mariaje, să fie chiar Bucățică. Iar asemănările nu se opresc aici. (re)Cunoscătorii din vremea studenției, de prin cămine, sugerează cu nostalgie căar fi fost de-o generozitate proverbială. Sufletistă cum rar întîlnești, don’șoara Bucățică nu refuza pe nimeni, la ananghie. Și vorba aia, studenții erau pe atunci cu ariciu-n buzunar și bărbăția la purtător…
Sigur, anii au trecut și credeam că, mai degrabă, Corinuța Bunicuța va fi pregătit o supă de pasăre la chiflă, cu dumicați muieți, vorba aia găină bătrână face ciorba bună, frăgezită de legume noi (morcovi, castraveți etc). Sau, măcar, un storceag pescăresc de prospătură: cărășei, ciortănei, limbă de mare… Dar, gusturile nu se discută, e bun și sturionul.
Musafirii au apreciat meniul, mai ales, după ce și-au umplut cu borș sufertașele pregătite de acasă. Dacă ar fi să ne luăm după șirul interminabil de mașini încolonat pe str. Termele Romane, de la monumentul Victoria Socialismului către Cazino, acțiunea propagandistă a fost de-o reușită deplină.
