În perioada interbelică – până la abolirea Monarhiei, în fapt –, în rîndurile societății românești, ale „intelighenției” sale culturale și tehnice, au existat numeroase luări de atitudine în sprijinul cunoașterii istoriei Statelor Unite, a necesității strîngerii legăturilor bilateriale româno–nord-americane. Cunoscuți oameni de cultură și din spațiul public (politicieni, economiști, cadre didactice universitare, publiciști) au susținut și numeroase conferințe în acest sens. La primul sfert de mileniu al Statelor Unite ale Americii, marcat în acest an, o referire la câteva dintre acestea – prin câteva extrase din presa vremii...
___________
O călduroasă manifestare a prieteniei dintre şi Statele-Unite
–
Discursurile d-lor miniştri G. G. Mironescu, M. Oromulu şi Mac Veagh
Acum trei ani s’a înfiinţat în Capitală o societate de intelectuali şi oameni politici de frunte, intitulată „Prietenii Statelor-Unite” şi al cărei titlu arată deopotrivă intenţia şi efortul societăţii. Împrejurările de atunci, când d. Culberston, ministrul Statelor Unite în România sprijinea cu multă căldură orice încercare de apropiere între cele două state au ajuns azi la un moment în care se poate privi înapoi cu mândrie şi se pot consolida toate speranțele optimiste. D. Charles Wilson, actualul ministru al Statelor-Unite a înţeles şi a putut să umple golul lăsat de predecesorul d-sale. Diplomat distins şi bun prieten al nostru, purtând un nume ce ne evoacă pe marele preşedinte de eri, d. Wilson va şti, neîndoios, să ducă mai departe legătura de prietenie între statele noastre.
Societatea „Prietenii Statelor Unite” a ţinut eri la ora 6 d.a. în aula Academiei comerciale, şedinţa anuală solemnă. A participat public foarte numeros şi select, realizând o concurenţă fericită între americani şi români. Întâmplător, românii au fost mai mulţi! Faptul acesta nu însemnează, însă, vreo diferenţă de entuziasm.
D. M. OROMULU preşedintele activ al societăţii a făcut darea de seamă a activităţii pe anul trecut. (…)
Cuvântarea d-lui G.G. Mironescu
D. G.G. Mironescu, ministrul de externe, a rostit următoarea cuvântare:
Am ascultat darea de seamă asupra activităţii societăţii „Amicii Statelor Unite” şi felicit pe membri şi pe preşedinte pentru munca frumoasă pe care au desfăşurat-o.
Este un mare interes moral, politic şi economic ca legăturile dintre noi şi America să fie cât mai strânse.
Într’adevăr, este un interes moral în sensul cel mai înalt al cuvântului. Ţara noastră e tânără, nici măcar nu s’au împlinit trei sferturi de veac de când am intrat în civilizaţie. Din această consideraţie trebue să mergem repede, ca să ajungem celelalte state. Oamenii noştri de acţiune vor găsi cel mai bun exemplu în America, ţara democraţiei, ţara industriei, agriculturii şi a marilor elanuri generoase.
Interes politic avem, de asemenea. Azi s’au suprimat distanţele, iar în timpul războiului a avut cunoscuta intervenţie salutară, conduse de un suprem mobil moral.
Liga Naţiunilor şi pactul Kellogg sunt pilde de realizări cari au străbătut oceanul şi au adus în Europa ideia de pace şi de garanţie morală. Cu autoritatea ei, America poate sprijini acţiunile noastre de ridicare.
Ca economie, atunci când America are atâta capital şi atâta industrie, este inutil să mai insistăm asupra interesului pe care-l putem avea acolo.
Lucrând pentru prietenia dintre noi şi Statele-Unite, lucraţi în interesul mare al României şi al păcii. Acţiunea dv. trebue urmărită şi încurajată de oficialităţi.
Avem în mijlocul nostru un mare amic al României, pe d. ministru Wilson. Regretând absenţa d-sale, rog pe d. Mac Veagh să-i prezinte omagiile noastre, în speranţa că foarte curând îl vom revedea alături de noi – („Adevěrul”, 18 februarie 1929).
***
Conferinţa d-lui M. Manoilescu
D. M. Manoilescu a ţinut apoi o conferinţă unind spiritul elegant cu preciziunea filozofică. S’ar părea ciudat că vorbim de o filozofie a spiritului economic.
Totuşi, conferenţiarul şi-a cules succesul tocmai din această conciliere justă a unei antiteze, realizând formula nouă a economismului american. D-sa consideră că Statele-Unite au adus în viaţa economică mondială un spirit nou, aproape revoluţionar care trebue să servească drept pildă statelor europene. Caracteristicele metodelor economice americane sunt îndrăzneala, vigoarea şi tinereţea, sinceritatea şi raţiunea. Activitatea economică primează în America faţă de oricare alta şi este aşezată pe baze desăvăr- convocate şi morale.
D. Manoilescu desemnează spiritul economic american cu citate din Emerson, William James, Wilson şi Ford. Între bogăţiile naturale ale Americei şi cele ale României există un paralelism desăvârşit şi nu lipseşte decât ca România să-şi însuşească metodele de lucru, experienţa, probitatea şi instrucţiunea americană pentru a putea fi considerată în rândul statelor eu(„ropene ca o mică Americă a Orientului.
Sărbătoarea prieteniei dintre România şi Statele Unite s’a terminat la ora 8 seara, însă strălucirea ei va dura, cu siguranţă, dând un nou şi puternic avânt societății care ne-a convocat – („Adevěrul”, 18 februarie 1929).
***
Institutul social român
Doctrina lui Monroe
— Conferința d-lui George Meitani,
profesor la Universitatea din Bucureşti —
În ciclul de comunicări, organizat de Institutul social român, secţiunea de „Politică externă” a vorbit de profesor George Meitani, despre: „Doctrina lui Monroe”.
Fiind ales în anul 1923, a spus d-sa, preşedinte al Statelor Unite, Monroea dat ca toti predecesorii săi un mesaj prin care arăta cam vor fi directivele salepolitice.
El arată că pământul american nu poate sluji drept teritoriu de colonizare al statelor europene, că republicele americane au un drept câştigat la independenţă şi că statele europene nu se pot amesteca în afacerile interioare şi în fine că Statele Unite nu se vor amesteca în afacerile Europei.
Aceste principii formează ceea ce s’a numit doctrina lui Monroe; a fost privită cu însufleţire de statele americane – iar Bolivar care luptase pentru independenţa acestor republici, dorea chiar întrunirea unui congres pan-american, care să consacre adoptarea ei de toate statele Americei.
Această doctrină însă a evoluat spre egemonia şi imperialismul Statelor Unite.
Diferiţi preşedinţi şi oameni de stat ca Polk, Grant, Ohney, Lodge, Roosevelt, au ajuns să conceapă această doctrină ca un fel de protectorat al Statelor-Unite asupra celorlalte republici americane.
Cu toate acestea, bărbaţi de stat ca Harding, Hughes, au pretins că politica lor nu este egoistă şi nu urmăresc decât pacea.
Statele-Unite s’au amestecat, cu toate acestea, în războiul Cubei în 1898, în Honduras şi Haiti exercitând un control financiar şi trimiţând adeseori şi trupe. Statele Americii de sud au protestat contra acestui fel de a întelege doctrina Monroe şi în 1910 în congresul dela Buenos Aires, au declarat că admit doctrina Monroe, dar nu imperialismul american.
Astfel fiind, se poate zice că nu este decât un principiu politic, deși rezerva a votată de Senatul american, declară că nu admite arbitrajul și ancheta cosiliului S.N., când ar atinge doctrina Monroe. Cunoscutul jurisconsult american Alvarez, crede că chestiunile mondiale ar putea fi rezervate S.N., iar acele continentale înţelegerilor regionale.
Cele trei mari republici sud-americane n’au recunoscut nicodată hegemonia Statelor-Unit şi a declarat că doctrina Monroe, este o declaraţie unilaterală a Statelor-Unite, la care celelalte republici n’au aderat nici odată.
Conferenţiarul a încheieat spunând că sub materialismul Statelor-Unite se află un substrat de idealism moştenit dela primii emigranţi, şi că nu peste multi timp ele vor intra, alături de celelalte state din Societate Naţiunilor – („Universul”, 19 martie 1929).
***
„Impresii din America”
–
Conferinţa d-lui dr. N. Lupu
Luni 17 februarie, ora 5 d.a., a conferenţiat, în ciclul şezătorilor organizate de „Ateneul N. Iorga” d.dr. N. Lupu.
Preocupările mele în domeniul conferinţelor – spune d.dr. Lupu – sunt de ordine diletantă. Vă voi.upovesti – pe cât poate fi vorba în cadrul unei conferinţe – impresiile mele din America pentru că acum, când eu vorbesc aici, profesorul Niculae Iorga îşi ţine prelegerile sale, solicitat de românii de-acolo, în minunata patrie a lui Columb.
Un drum în America, pe splendidele transatlantice engleze, este o plăcere.
Cu cât te apropii de coasta americană îţi dai seama de minunăţiile pe care le-a realizat munca şi geniul omenesc. America este continentul cel mai nou, dar care şi-a însuşit cele mai perfecţionate şi practice mijloace de viaţă.
Încropit economiceşte, la început, cu produsele Europei, continentul american domină astăzi civilizaţia mondială.
Conferenţiarul explică în amănunte viaţa frenetică şi creatoare a Americei, insistând elogios asupra spiritului inventiv şi practic al americanuilui.
Pe lângă aceste esenţiale însuşiri se poate vorbi de un admirabil suflet religios, bigot chiar, american la fiecare casă se găseşte, cel puţin o Biblie şi cetăţeanul care nu merge, săptămânal, la biserica, este alungat din mijlocul vieţii de toate zilele, pierzându-şi relaţiile sociale cu conlocuitorii.
Viaţa de sgomot, şi frenezie a New Yorkului şi a marilor capitale – impresionează bizar pe cei neobişnuiţi cu dânsa.
La actuala cimentare a sufletului acestor oameni a contribuit în bună parte şi prohibiţia alcoolului.
Generaţiile viitoare ne vor rezerva cele mai frumoase surprize.
Plină de sbucium, de sgomot, de acţiune creiatoare, viaţa Americei nu mă atrage, încheie conferenţiarul. Iubesc liniştea şi viaţa patriarhală a ţinuturilor noastre, pe care le preţuesc cu atât mai mult cu cât, am fost de atâtea ori, departe de ele.
Programul s’a încheiat cu valorosul concurs al d-nei Lilly Popovici, societară la Teatrul Național, d-na Alexandra Ferraru și d. Edgard Istratty, ambii dela Opera română – („Adevěrul”, 20 februarie 1930).
***
Prima conferinţă a d-lui Iorga despre America
Întors de peste ocean, prof. N. Iorga şi-a fixat în ciclul Ateneului care-i poartă numele, un program de conferinţe asupra Americii. El se împarte în patru: Ţara, naţiile, industria şi comerţul şi arta, literatura şi şcoala.
GENERALITĂŢI ASUPRA ŢĂRII
Aseară d-sa şi-a desvoltat întâia conferinţă la Teatrul Naţional, audiat de un public numeros şi select. Când am ajuns în America – spune d. Iorga – am răspuns ziariştilor care-mi solicitau interview-uri, că n’am venit acolo ca să văd fabricile ei faimoase, nici „sgârie norii”, nici bulevardele ei renumite, ci am dorinţa să cunosc, in primul rând, sufletul american.
Această afirmaţie, primită cu oarecare mirare, a iscat şi discuţii de presă. Într’adevăr, se poate oricând vorbi despre un admirabil suflet american şi despre o artă şi literatură americană!
Am auzit anumite şi foarte izbutite glume la adresa universităţilor din America, şi – mai cu seamă – la rezultatele practice ale acestor universităţi.
Spiritul lui Mark Twain, domină încă, acolo. Un scriitor îşi exprima odată nedumerirea: „Mă mir de ce marii donatori mai ajută cu sume colosale de bani, universităţile care nu fac nimic”.
Fireşte că este numai o glumă.
Am vizitat — spune d. Iorga — toate universităţile lor şi am plecat cu cele mai frumoase impresiuni.
Pe lângă acest mijloc de educaţie, cu ajutorul cărţii, care-i foarte răspândită şi care face din americani un popor cu un nivel cultural ridicat, se poate oricând vorbi de o literatură şi o artă specifică, în care se accentuează, mai ales în vremea din urmă, nota socială. Dar, despre toate aceste consideraţiuni, vom vorbi mai pe larg, în viitoarele conferinţe.
CONFIGURAŢIA SOLULUI
Din punct de vedere geografic, America este un pământ stâncos. Mergi ore întregi cu trenul prin regiuni acoperite de bolovani. Şi totuşi din această alcătuire nenorocită a pământului, ingeniozitatea acestui popor a putut să creeze o recoltă relativ bună.
Cele mai caracteristice părţi ale Americii, sunt: pădurile, munţii, marea şi câmpul.
În contrast cu ţărmurile Norvegiei, pline de fiorduri ce-ţi dau impresia unei imense dantelării, marea nu acţionează deloc asupra malurilor. Ţărmurile sunt în genere drepte, şi numai alocuri, înspre răsărit, întâlnim neînsemnate depresiuni.
În interior, America este o ţară de o aspră simplicitate. Din nenorocire, primii exploratori au socotit-o ca pe un pământ de speculă în care trecerea lor era efemeră. Aşa s’au distrus toate podoabele naturale cu care era dăruit acest ţinut.
FORŢA COLECTIVĂ
Formidabilul efort al americanilor din ultimele generaţii, este tocmai această personală contribuţie pentru creiarea unei naturi, la realizarea căreia s’au consumat energii şi s’au contopit forţe colective.
Şesul american e creaţiunea omului. Poate însăşi această nenaturală alcătuire a contribuit la dispariţia satelor.
PĂDURILE ŞI LACURILE
Una din podoabele însemnate ale Americii, este pădurea, care, în actuala stare, s’ar putea spune, e tot creaţiunea omului. Fiecare oraş are câte un loc de reculegere şi recreare, după cum fiecare ţară are o taină a ei. La noi, am putea spune că lacul Snagov, constitue taina Bucureştilor, spune zâmbind d. Iorga.
Importanţa pe care din punct de vedere geografic, o acordăm noi râurilor, acolo e neglijată. Ceia ce constitue o podoabă pentru americani, rămasă intactă, sunt lacurile, acele imense întinderi de apă, pe care în accepţia europeană a dimensiunilor, le-am numi adevărate mări.
Cea mai mare parte din pământul şes, e pustiu. Din cauza aceasta, spiritul revoluţionar e mai adânc sădit în sufletul plugarului decât în al muncitorului din fabrici. Pentru că fabricile funcţionează ziua şi noaptea şi toţi lucrătorii au de lucru.
Tot ingeniozitatea şi spiritul practic al americanului a dat o mare extensiune tuturor industriilor. Pământul acesta lipsit de orice fertilitate, iveşte cele mai neaşteptate surprize.
Conferinţa d-lui prof. Iorga a fost amplificată cu proecţiuni, pe care d-sa le-a explicat în cele mai interesante detalii. Rom. – („Dimineaţa”, 12 aprilie 1930).
***
Institutul Social Român
„Pan America”
–
Conferința d-nei Michaela Catargi
Duminică a avut loc în aula fundației Carol I conferința d-nei Michaela Catargi despre „Pan America”. Conferința face parte din ciclul „Experiența politică și socială contimporană”, organizată pentru anul acesta de Institutul social român. A luat parte un public foarte numeros și ales.
În introducere, d-na Catargi arată că în timpul când d. Briand propune Europei să studieze o federație europeană – realizarea visului unei „Pan-Europe” – este de actualitate, mai mult ca oricând, să cunoaștem mecanismul Pan-Americei.
Pan-America este o realitate concretizată sub mai multe aspecte. Omogenetitatea continentului american îi asigură preponderența actuală pe piețele și în forurile internaționale. Noțiunea fundamentală pa care se reazimă viața internațională americană, este doctrina lui Monroe. își are origina în mișcarea revoluționară americană, în lupta pentru emancipare dusă de toate statele americane împotriva oligarhiilor europene.
Pe când curentul de idei cristalizat în doctrina lui Monroe ducea popoarele din America de nord la lupta pentru independența împotriva dominațiunei britanice și franceze, acelaș impuls a provocat în statele din America latină revoluțiile lui Bolivar și a lui San Martino. Între sfârșitul veacului al XVIIII-lea și începutul veacului al XIX-lea, emanciparea americană era împlinită. Toate statele s’au întemeiat pe principii constituționale similare. Nucleul luptei și rezistenței a fost în Statele Unite, care mult timp au avut singure puterea suficientă pentru a impune punctul de vedere american. Ultimul din seria marilor președinți revoluționari James Monroe a declarat lumei – sub forma unui mesagiu adresat senatului american ca protestare împotriva pretențiilor de colonizare rusești în Alaska – principiile cunoscute sub numele de „Doctrina lui Monroe”. Este declarația Americei dea nu mai admite nicăeri pe teritoriul său colonizările Europei și afirmarea neparticipării unui continent în treburile celuilalt.
Interpretările ei au fost diverse și au prezentat Statele Unite adeseori sub o formă imperialistă, înainte de toate, Statele Unite au ținut să asigure Americii întregi libertatea circulației transoceanice, implicit să dețină cheia pacificului Panama. Când au anexat insulele din Pacific și din Marea Caraibilor, Statele Unite au prevenit instalarea Europei în puncte strategice care ar fi amenințat circulația oceanică. Intervențiile lor pentru apărarea statelor Americei centrale împotriva amenințărilor externe sau desordinilor interne, au avut ca scop salvgardarea principiului de neatârnare americană. Asemeni, „diplomația dolarului” n’a făcut decât să întărească economicește statele ajutate și să le așeze pe o treaptă mai ridicată pe scara valorilor mondiale. Acest complex de interese prezintă pe alocuri divergențe tot atât de acute ca acelea din Europa. Totuș Pan-America există, ca forță morală, ca forță economică și ca forță spirituală. Uniunea Pan-americană dispune de un întreg aparat de organizații și care face din ea una din instituțiile cele mai puternice din lume. Problemele Pan-americane nu sunt mai puțin complexe ca acele Pan-europene. De aceea Pan America poate fi un model concret și viu pentru Pan-Europa.
Duminică, 25 Mai, va vorbi dl. prof. Mircea Djuvara despre: Opera politică a Societății Națiunilor – („Epoca”, 20 mai 1930).
***
Soc. „Amicii Statelor Unite”— Diferite aspecte ale vieţii şi culturii americane —
Conferinţa d-nei Alexandrina Cantacuzino —
Aseară, la ora 9, d-na Alexandrina Cantacuzino a vorbit sub auspiciile soc. ..Amicii Statelor Unite” în aula Fundaţiunii Carol I, despre „Diferitele aspecte ale vieţii şi culturii americane”.
Conferenţiara a început prin a aduce omagii şi mulţumiri preşedintelui Hoover şi guvernului american pentru felul atent în care a fost primită atât d-sa cât şi delegația română, ca o curtoazie faţă de ţara noastră.
Stăruind asupra diversităţii de rase şi popoare care trăesc pe contentul nou, d-na Cantacuzino arată cât de dificilă ar fi convieţuirea lor, dacă nu ar exista disciplina socială şi spiritul larg de toleranţă caracteristice Americii. Statele sudice au un pronunţat caracter latino-spaniol. Bărbatul îşi păstrează ascendentul asupra femeii, iar spiritul familiar se resimte de caracterul tradiţional al familiei franceze, mai ales în Louisiana.
Opera de apostolat a femeilor, care în America predică neîncetat înfrăţiea şi pacea, a pătruns adânc în conştiinţa masselor.
Socotind Rusia ca o mare putere asatică, aşa cum se considera ea însăşi, americani se pregătesc serios pentru viitorul război care se va da între Asia şi America, război uriaş ce se proectează încă de pe acum.
Pentru acest război, America se gândește la alianţa Europei, deopotrivă de interesată să se apere.
Femeile din California şi Florida sunt atât de frumoase, încât cu multă dreptate dictonul popular afirmă că nu poţi cunoaşte paradisul decât atunci când ai fericirea unei soţii din California sau din Florida.
D-na Cantacuzino descrie apoi în mod sugestiv străvechea civilizaţie a indienilor care pier pe înălţimile lor muntoase, într’o mândră resemnare. Doi muzicografi europeni au isbutit să culeagă câteva sute din cântecele indienilor care depăşesc prin valoare, originalitate şi frumuseţe artistică, tot ce se cunoaşte până in prezent.
Arhitectura indienilor este de asemeni minunată, iar arta casnică, mai ales velinţele şi scoarţele lor, au o uimitoare asemănare prin desemnurile geometrice, cu vechile noastre scoarţe.
Mecanismul instalațiilor Ford, în care se lucrează complet 25.000 de mașini în timp de 3 ore, este ultima expresie a tehnicei. El oferă adevăratul „ritm nou căruia cine nu i se adaptează, nu poate trăi”.
Deşi fabricile „Ford” dispun de 95.000 lucrători, între aceștia sunt foarte puțini români, întrucât românii se împacă greu cu mecanismul fabricei.
Românii preferă serviciile mai uşoare, unde sunt mult apreciați pentru însuşirile lor. Actualmente, în America se petrece o mare renaştere spirituală. În școli, se dă o deosebită atenţie elementului sufletesc, se cultivă pe o întinsă seară emotivul şi se creiază în acest nou spirit „naţiunea armată”, care va face din America, o formidabilă forţă morală şi militară pentru viitor.
Educaţia are un caracter integrat, unind plăcerea, spiritului de datorie.
Totuş Statele Unite trec printr’o serioasă criză morală şi materială, criză care are două motive.
Primul, este marea diferenţă dintre cei puţini şi prea bogaţi, faţă de cei mulţi şi prea săraci. Al doilea, faptul că toţi americanii trăesc din credit cumpărând totul în rate şi pe datorie, ceiace va duce la paralizarea întregii vieţi americane.
New-Yorkul cunoaşte uimitoare prăbuşiri financiare.
Nimic nu este mai puţin statornic în America ca situaţia miliardarilor în număr de 30.000.
Formidabila avuţie americană se găsește numai în mâna unui procent de 24% din întreaga populaţie, restul suferind mizeria. Numărul şomerilor a trecut de 5 milioane, întrucât supraproducția industriei nu mai găsește debușeuri, piaţa Asiei începând a fi acaparată de Anglia şi Rusia.
Mizera din New-York este înspăimântătoare. Ca urmare criminalitatea ia proporții de neînchipuit.
Drept ilustrare, d-na Cantacuzino arată cum o asociaţie de criminali – care lucrează prin procedee ştiinţifice –, a realizat din spargeri numai în cursul anului trecut 13 miliarde dolari. În partea finală a conferinței, ascultată cu mult interes d-na Cantacuzino a adus omagii conducătorilor „Fidac-ului” şi statului american, precum şi femeilor superioare care conduc actualmente viaţa spirituală a Americei.
La conferință a asistat un numeros şi distins public.
Conferința s’a terminat la ora 11. G.L. – („Universul”, 19 ianuarie 1932).
***
Americanism și europeism în cultură
În ciclul de conferinţe, organizat de societatea „Amicii Statelor Unite”, a vorbit vineri seara la Fundația Carol I, d. Petru Comarnescu despre: „Americanism şi Europeism în cultură”. Conferenţiarul consideră spiritul american ca o desvoltare din spiritul european pus în condiţii noui şi aceasta într’o perioadă când însăşi Europa era stăpânită de dorul de aventură, de câştig material, de încrederea omului că el poate domina natura şi deveni bogat şi puternic prin exploatarea ei.
Ceea ce se numeşte în genere „Americanism” este, aşadar, o tendinţă care există astăzi şi în Europa şi in America, unde poate această tendinţă, a căpătat forme mai accentuate. Dar Ştatete Unite prezintă în cultura lor şi trăsături valoroase asemănătoare celor cari stăpâneau Europa înainte de aşa zisa materializare şi pe care gânditorii europeni omit să le enumere atunci când apreciază cultura de peste ocean. De aici o serie de falsificatori ai realităţii, formulele de „americanism” şi „europeism” fiind întrebuinţate unilateral şi slujind mai mult prejudecăţilor decât adevărului real. Europenii uită să prezinte şi ceea ce-i valoros sau „european” în cultura americană, aceasta unde ei judecă Europa numai prin calităţile ei, iar America numai prin defectele ei. India însă aduce Europei multe din obiecţiile pe care europenii le aduc Statelor Unite. De aci rezultă relativitatea tuturor formulelor pe baze cărora oamenii judecă culturile şi viaţa altor popoare. Adevărul ştiinţific şi întreg poate veni prin contactul direct cu cultura unui popor şi mai ales al oamenilor ce-l reprezintă, prin călătorie (ca metodă vie de cunoaştere) şi prin lectură obiectivă a autorităţilor ştiinţei.
D. Petru Comarnescu a prezentat apoi pe scurt caracteristicile esenţiale ale celor două culturi, accentuând asemănările şi deosebirile, părţile valoroase şi defectele lor. A încheiat manifestând nevoia de cunoaştere serioasă şi de iubire de care au nevoie culturile şi naţiunile pentru o convieţuire mondială mai rodnică – („Lupta”, 16 februarie 1932).
***
Bicentenarul naşterii lui George Washington
Festivalul dela Ateneu
Luni seara, din iniţiativa soc. „Amicii Statelor-Unite” a avut loc la Ateneu un festival pentru comemorarea bicentenarului naşterii lui George Washington.
Au asistat: Suveranul, Regina Maria, membrii guvernului în frunte cu d. prim-ministru N. Iorga, întregul corp diplomatic, toţi fruntaşii politici, numeroşi magistraţi, profesori universitari, foşti miniştri, membri soc. ,Amicii Statelor Unite” etc.
Orchestra „Filarmonica” sub conducerea maestrului George Georgescu a cântat Imnul regal român şi Imnul naţional american, după care s’a executat „Uvertura Leonora 3” de Beethoven.
DISCURSUL D-LUI OROMULU
Primul a luat cuvântul d. Oromulu preşedintele soc. „Amicii Statelor Unite”.
D-sa începe prin a anunţa că se împlinesc şapte ani de când s’a înfiinţat la New-York, soc. „Amicii României” şi de când drept răspuns al acestui gest, s’a înfiinţat la noi societatea „Amicii Statelor Unite’. S’au împlinit 200 ani dela naşterea lui George Washington şi Românii nu puteau să nu-şi asocieze prinosul ei de omagii pentru ctitorul Statelor Unite şi pentru însăşi acest nobil popor.
Acum 15 ani America deschidea drumul păcii mondiale prin cele 14 puncte wilsoniene care s’au resfrânt ca o binecuvântare asupra omenirei şi asupra noastră prin principiul autodeterminării popoarelor care stă la baza însăşi existenţa noastră ca stat.
D-sa evocă apoi viaţa plină de privaţiuni şi eroism a lui Washington care asemenea unui al doilea Cincinatus, şi-a părăsit ogorul şi cu arma’n mână a condus la eliberarea poporului fiind în acelaş timp unul din cei mai fini diplomaţi şi oameni de stat.
El a fost în prim rând altruist şi această trăsătură se restrânge profund în spiritul Constituţiei pe care a dăruit-o poporului liberat cu cuvintele: „Rog cerul să continue a vă arăta bunătate şi a vă păstra intangibilă constituţia, operă a mânilor voastre, care azi să vă aparţină vouă, mâine tuturor popoarelor”.
Viaţa lui Washington stins la 1799 e cel mai perfect exemplu al omului senin, cu conştiinţa şi datoria perfect împlinite.
Mesajul d-lui prim-ministru Iorga
A luat după aceia cuvântul d.prof. Iorga, care a spus:
Sânt foarte puţine figurile istorice înaintea cărora, fără niciun fel de reservă, se închină omenirea întreagă.
Între aceştia un loc de frunte ii ocupă George Washington. Trăia într’o vreme când pentru toţi, eroul era cetăţeanul antic, din vechea Helladă şi din Roma antică. Figura care trebuia imitată, copiată, era culeasă din „Vieţile paralele” ale lui Plutarh, şi acolo mândria omenească, pornirea spre lupta cu oamenii şi cu împrejurările, demnitatea faţă de oricine şi oricând, neînfrânta voinţă, se presintau în forma retorică pe care o dăduse dascălul din Cheroneia: oratori cu frasa nobilă pe buză, statui vii încremenite in marmura lor albă, creatori de iluse şi căutători de efecte.
Mulţi au căutat şi au reuşit să fie aşa.
George Washingtonn’a fost, n’a vrut să fie aşa. Orice stăruinţi pentru a-i face iasă in vitrină au căzut, orice rugăciuni pentru a-l aduce să manifeste o ambiţie au fost zadarnice. El a rămas simplu faţă de oricine l-a glorificat şi calm faţă de orice atacuri, cari abia indrăzniau să se îndrepte către dânsul
A fost un nobil fără prejudecăţi, un fermier fără lăcomie, un luptător fără cruzime, un om popular fără demagogie. Prin toate stările el a dus acelaşi suflet, neschimbat în puritatea lui absolută.
Viaţa lui a fost de o unitate desăvârşită. Cum aceiaşi i-a fost căsuţa al cării prag se trece astăzi cu un sentiment de religios respect de pelerinii din lumea întreagă, aceiaşi i-a rămas şi viaţa, de o apostolică moderaţie, deşi, fără pretenţia ascetului de vitrină, aceiaşi i-a fost ambiţia, singura ambiţie, de a fi un om bun şi deplin între oamenii pe care-i iubia deopotrivă şi-i preţuia numai după faptele lor.
El n’a creat o tradiţie, ci a lăsat un model. Tradiţiile se pot strica prin interesele care vin pe urmă şi prin pasiunile care năvălesc asupra lor. Modelele însă rămân, intangibile.
Astăzi când democraţia tinde a deveni standardizată şi anonimă, trezirea unei memorii ca a lui George Washington readuce opinia publică spre acele culmi înalte pe care stau neclintiţi de vântul vremilor, eroii.
Tot ce este în America idealism şi virtute vine in rândul întâi de la dânsul.
Tineretului românesc el li poate fi înfăţişat ca icoana cea mai perfectă a omului şi a cetăţeanului.
RĂSPUNSUL REPREZENTANTULUI AMERICI
D. SUSSDORF însărcinatul de afaceri al America, vorbind în limba engleză mulţumeşte în numele guvernului american comitetului organizator al festivalului, exprimându-şi toată gratitudinea pentru cuvintele omagiale ce s’au rostit (…) – („Dimineaţa”, 25 februarie 1932).
***
Într’un cadru deosebit:
Postul nostru de Radio a sărbătorit aniversarea Independenței Statelor Unite ale Americei
La postul de Radio București aniversarea independenței Statelor Unite ale Americei, a fost sărbătorită anul acesta în mod deosebit. Au luat cuvântul: d-na Micaela Catargi, subdirectoare generală a Presei și Propagandei, d. Mihail Oromolu, președintele Societății „Amicii Statelor Unite” și d. Frederik P. Hibbard, însărcinat cu afaceri al Americei.
CUVÂNTAREA D-NEI M. CATARGI
Luând cuvântul, d-na Michaela Catargi a arătat că Direcția Presei și Propagandei, profită de prilejul celebrării aniversării Declarației Independenței Statelor Unite, spre a trimite un mesagiu de afecțiune și admirație tuturor cetățenilor americani cari ascultă postul Radio București.
Ziua de 4 iulie, nu este numai ziua aniversării Independenții Americane; este în acelaș timp, celebrarea independenții tuturor popoarelor lumii.
Principiile de libertate și justiții care stau la baza independenții Americane, sunt cuprinse în viața popoarelor din lumea întreagă. Cetățenii americani trăesc și ști ucum să moară pentru astfel de principii.
Eu însumi – a spus d-sa – ca toată generația mea, am fost martora transpunerii unui ideal în practică. În timpul războiului mondial mă aflam la Paris ocupată în opera de asistență a prizonierilor de război. Am trecut și eu prin măreția acelor zile de elan înălțător al intrării Statelor Uniteîn război – și am cântat cot la cot cu „Jankeii”, în „Champs Elysees” de ziua Armistițiului.
„Și lumea așteaptă întotdeauna pe Jankei să vie, ori de câte ori sunt în cumpănă justiția, independența și libertatea”.
Noi, românii, i-am întâlnit pe „Jankei” nu atât de mult pe câmpurile de luptă (erau prea departe de noi) dar i-am aflat ajutându-ne și sprijinindu-ne pe toate căile, în timpul zilelor întunecate ale războiului, prin opera de ajutorare făcută de Crucea Roșie Americană și prin asociația Creștină a Tinerelor și Tinerilor.
Toate acestea nu le vom putea uita niciodată. După cum nu vom putea uita nicicând că unitatea țării noastre, că unirea tuturor provinciilor românești sub domnia tânărului democrat eficient Rege, Majestatea Sa Regele Carol II, s’a înfăptuit în timpul celor mai sumbre zile ale războiului de către Președintele Statelor Unite, la Casa Albă din Washington.
În această zi de aniversare, noi românii din țara noastră îndepărtată, cât și românii din Statele Unite, ca cetățeni loiali, trimitem mesagiul nostru de încredere, nădejde și iubire națiunii Americane.
CUVÂNTUL ASOCIAȚIEI AMICII STATELOR UNITE
A urmat apoi conferința d-lui Mihail Oromolu, președintele Asoc. „Amicii Statelor-Unite”, care a reamintit pe scurt istoricele împrejurări în care America și-a căpătat independența. Conferențiarul a izbutit să prezinte figura de luminat patriot și strălucit militar și om politic a lui George Washington, făuritorul puterii Statelor-Unite.
În încheere, d. Oromolu a arătat că intervenția Americei în răzoiul mondial a fost de un interes covârșitor și că soluția tratatului de pace se datorește intervenției președintelui Wilson, care cu principiul autodeterminării popoarelor a venit în ajutorul celor mici, și cu aceasta a ajutat și România spre a deveni ceea ce este azi. De atunci simpatiile pentru America au mers crescând, azi este una din cele mai formidabile puteri militare și se bucură de un prestigiu, de care însăși Anglia poate fi geloasă.
Să citez numai cele petrecute de curând:
Se știe care era situația Cehoslovaciei față de cererile Germaniei. Situația era destul de grea. A fost suficient ca Secretarul de Stat al Uniunei Nord Americane să vorbească în numele Președintelui Republicei și să declare că America nu se desinteresează de cele ce se petrec pe continentul European și va interveni cu armele în caz de agresiune neprovocată. Aceasta intervenție a fost decisivă. Germania nu a mai ridicat pretențiuni și Cehoslovacia a fost salvată.
CONFERINȚA D-LUI FREDERIK HIBBARD
Ultimul a vorbit Însărcinatul cu afaceri al Americii la București, d. Frederik Hibbrad, care a spus (…) – („Timpul”, 7 iulie 1938).
***
SĂRBĂTOAREA NAŢIONALĂ AMERICANĂ FESTIVALUL DELA ATENEU
–
CONFERINŢA D-LUI MINISTRU VASILE STOICA
Cu prilejul celei a o suta şaizeci și noua aniversări a zilei independenţei Statelor Unite ale Americii, a avut loc eri dimineaţa la Ateneul Român un festival organizat de Asociaţia „Amicii Statelor-Unite”, la care au participat membri ai guvernului în frunte cu d. prim ministru dr. Petru Groza, membri ai misiunilor militare aliate, numeroşi fruntaşi ai vieţii noastre politice, intelectuale şi artistice, precum şi un numeros public.
Festivalul a fost deschis prin cuvântarea rostită de d. ministru plenipotenţiar Vasile Stoica, secretar general al Ministerului Regal al Afacerilor Străine şi vice-preşedinte al asociaţiei „Amicii Statelor Unite”, care după ce a arătat că această societate îmbrăţişează astăzi, armonic fuzionate, toate grupările devotate răspândirei în publicul românesc, a cunoştinţelor despre civilizaţia şi idealurile americane, a subliniat necesitatea sărbătoririi zilei de declaraţiune a independenţei Statelor-Unite, exprimând apoi un cald omagiu din partea tuturor românilor, către marea naţiune americană.
Relevând faptul că declaraţiunea dela Philadelphia, de acum 169 ani, constitue un eveniment istoric plin de consecinţe pentru progresul omenirii, d. ministru Vasile Stoica a înfăţişat rezumativ dar concludent, conţinutul epocalei declaraţiuni, arătând că evoluţia Statelor-Unite spre independenţă, a fost ajutată în cursul secolului al XVIII-lea, de nivelul intelectual ridicat al societăţii ce se primenea şi care credea nesdruncinat în principiul suveranităţii poporului, în acel de a rezista acţiunilor de opresiune şi în drepturile inalienabile ale omului şi cetăţeanului.
Mai departe, d. ministru Stoica, remarcând faptul că din această ideologie politica socială a clasei intelectuale americane, care are „cultul libertăţii”, ce nu tolerează nici oprimarea indivizilor şi nici a popoarelor, sentimentul democratic care nu concepe guvernarea Statului fără participarea cetăţenilor şi nici guvernarea lumii fără participarea naţiunilor, precum şi conştiinţa egalităţii, care nu admite nici caste sociale, nici state privilegiate, a arătat că din aceste principii a rezultat participarea poporului american la ultimele două războaie mondiale.
în încheierea cuvântării sale, d. ministru Stoica a evocat două momente în care ataşamentul şi simpatia poporului american pentru poporul român s-au făcut în deosebi vizibile:
Primul în noembrie 1918, când preşedintele Wilson a făcut cunoscut guvernului român refugiat la Iaşi înţelegerea poporului american pentru aspiraţiile de unitate naţională ale tuturor românilor, al doilea în 1941, când declaraţiei de război a guvernului român reprezentată de cei doi Antoneşti, guvernului american i-a răspuns cu o întârziere voită de 7 luni, arătând faţă de cele ce se întâmplau, că poporul american se consideră în stare de război, cu guvernul român.
În 12 decembrie 1941, a spus d. Stoica – guvernul Antonescu, stăpân pe ţară cu ajutorul armatei germane, a crezut de cuviinţă să trimită ministrului Statelor-Unite la Bucureşti următoarea notă: „Guvernul regal are onoarea să comunice guvernului Statelor Uniteale Americei că ăn conformitate cu dispoziţiunile Pactului Tripartit şi respectând obligaţiunile solidare prevăzute prin acest pact, ca urmare a stării de război ce a intervenit între Statele Unitepe de o parte şi Reichul german Italia şi Japonia pe de altă parte. România se află ea însăşi în stare de război cu Statele Unite ale Americei”.
Pentru toată lumea, pentru guvernul american deasemenea era evident că această declaraţiune nu era a poporului români ci a unei clici înscăunate şi menţinute la putere de forţe străine.
A trecut luna decembrie şi la declaraţiunea duetului Antonescunu venea din America nici un răspuns. Au trecut apoi ianuarie, februarie, martie: Guvernul American nu voia să ia cunoştinţă de această declaraţiune. În fine în 7 april Guvernul American transmite la Bucureşti prin mijlocirea Legaţiunei Elveţiene următoarea notă:
„La 12 decembrie anul trecut guvernul României a notificat guvernului Statelor Unite ale Americei că o stare de război există între România şi aceste state.
Guvernul Statelor Unite a considerat că guvernul României a activat sub constrângere şi la instigarea altor puteri cari se găseau deja în război cu zisele state şi de pe altă parte deciziunea sa era contrară voinţei majorităţii poporului român. Pentru aceste motive congresul american se abţine de a declara război României şi Preşedintele Statelor Unite de a lansa o proclamaţiune în această privinţă.
Guvernul American a văzut cu îngrijorare în creştere manifestaţiunea vădită a României de a da ajutor material inamicilor Statelor Unite. El se vede constrâns a presupune că România s’a declarat gata a participa activ şi într’o largă măsură la război contra Statelor Unite şi celorlalte Naţiuni Unite. Prin urmare Preşedintele are intenţiunea de a recomanda Congresului să declare că o stare de război există între Statele Unite şi guvernul român dacă acesta nu dovedeşte fără întârziere că nu înţelege să se angajeze a da puterilor Axei ajutor militar sau de alt fel.
Profunda amiciţie a poporului american faţă de România îndeamnă guvernul Statelor Unite să facă cunoscute vederile sale guvernului regal fără a specifica de această dată condiţiunile sau răstimpul cari vor determina atitudinea viitoare a guvernului Statelor Unite”.
Prin urmare guvernul american invită guvernul român să părăsească drumul pe care a apucat spre a nu fi silit să declare stare de răsboi între Statele Unite şi guvernul din Bucureşti. Sfatul n’a fost ascultat şi după alte două luni de aşteptare, preşedintele Roosevelt, a fost nevoit să accepte declaraţiunea duetului Antonescu: începând cu 4 iunie 1942 deci după 7 luni de amânare, America s’a considerat şi ea în război cu noi.
Ne gândim cu respect şi gratitudine la atitudinea dreaptă plină de simpatie, pe care a avut-o guvernul american şi în aceste împrejurări faţă de România, făcând o distincţiune categorică între poporul ei şi gruparea vinovată pe mâna căreia încăpuse.
Amintindu-se cu ocaziunea comemorărei de astăzi toate acestea, şi înainte de toate neclintita fidelitate a naţiunei americane către principiile sale imutabile fundamentate în însuşi actul de naştere al naţiunei, trimite preşedintelui Harry Truman drept urmaş al lui G. Washington, Abraham Lincoln, Woodrow Wilson şi Franklin Roosevelt, armatei şi poporului american expresiunea admiraţiunei noastre şi adevotamentului nostru către idealurile pe care naţiunea americană le apără şi susţine, împreună cu speranţa noastră îndreptăţită că o colaborare sinceră şi hotărîtă a naţiunilor americană, britanică, sovietică, franceză cu celelalte naţiuni iubitoare de libertate vor putea salvaşi ridica iarăşi la strălucire libertatea, demnitatea şi civilizaţiunea omenească – („Universul”. Capitala, 6 iulie 1945).
[/responsivevoice]
