Călin MARINESCU ■
Am privit întotdeauna sistemul democratic american ca reper al unui popor ce-și cunoaște și impune politicile unei dezvoltări normale a societății și asigurarea unui nivel de trai în conformitate cu dezvoltarea economică și tehnologică a țării.
Ce-i drept, majoritatea politologilor consideră democrația drept cel mai modern și eficient sistem de dezvoltare a unei națiuni, admițând însă că nu este perfect.
În urmă cu doi ani, chiar în patria etalon a democrației, un accident al acestui sistem în care puterea politică aparține poporului, fiind exercitată direct de către cetățeni, sau prin intermediul reprezentanților aleși, a fost realegerea lu Donald Trump ca Președinte al Statelor Unite ale Americi (SUA). Și asta după ce la finalul mandatului precedent mobilizase propagandistic un grup de presiune care s-a năpustit asupra Congresului pentru a bloca validarea președintelui nou ales în mod democratic, Joe Biden.
Insurecția de la Capitoliu din 6 ianuarie 2021 a fost un asalt violent dar lentoarea din reacția justiției americane m-a făcut să încep a mă îndoi de buna desfășurare a vieții democratice în SUA. Ulterior, în noiembrie 2024, realegerea lui Donald Trump, a însemnat un adevărat accident al democrației, în accepțiunea mea.
Temerile mi s-au adeverit când, în condițiile în care Partidul Republican avea majoritatea în Senat și în Camera Deputaților, din prima zi a noului mandat cel de-al 47-lea președinte a definit calea politici sale dictatoriale proclamându-se liderul de la Washington care va schimba din temelii SUA. Și așa a și fost căci președintele Trump a transformat promisiunea în amenințare, acțiunile sale fiind de cele mai multe ori în afara legilor.
Ordinele Executive semnate ostentativ, cu markere gigant pe cartoane de-o șchioapă sub privirile admirative ale “curtenilor prezidențiali” și anturajului clientelar, înlemniți și fascinați aidoma șoarecului hipnotizat de dansul cobrei, au creat un climat de nesiguranța atât pentru conaționali cât și pentru orice persoană cerebrală din lumea largă.
Dar, poate că cea mai relevantă acțiune haotică a fost este declanșarea războiului cu Iranul fără aprobarea Congresului. A pretextat pur și simplu că nu este vorba de un război ci de o acțiune militară specială, după modelul patentat de partenerul său într-u nemernicii, dictatorul de la Kremlin, Putin.
Cavalcada din Iran, fără preludiu și fără finalizare, a costat peste 47 de miliarde $, distrugerea echilibrelor politice și militare din regiune și, cel mai grav, perturbarea sistemului internațional de aprovizionare cu produse petroliere și îngrășăminte chimice. Asta a dus provocat, în cascadă, escaladarea inflației în toată lumea, creșterea prețurilor a nemulțumit majoritatea populației din SUA iar adversitatea față președintele Trump a dus la apariția fluturilor – dar nu de dragoste – în stomacul celei mai mari părți a americanilor.
Atitudinea violent-criminală a polițiștilor americani de la ICE (Serviciul de Imigrare și Vamă) de reorganizarea căruia s-a ocupat personal Donald Trump înobilând funcția de comandat al departamentului anti-imigrație cu titulatura publică de «Țar», a creat stare de insecuritate civică și nemulțumire în comunitățile sud-americană, musulmană și africană, dintre care mulți având chiar cetățenie americană.
Ar fi multe de povestit, dar este evident că foarte mulți din cei care au votat pentru Partidul Democrat la alegerile intermediare din trei noiembrie nu sunt fani ai politicii democrate, destul de criticată și discutabilă de altfel. În cazul de față au ales “răul alternativ” cu speranța că un Congres dominat de democrați va limita sultanismul narcisist al lui Trump, în exercitarea restului de mandat în fruntea executivului, năravul cheremului clientelar și restul politicilor distructive pentru națiune și pentru partenerii internaționali, obligând guvernul să-și întoarcă fața și la popor.
Ce urmează? Mass-media profesionistă și rețele de socializare sunt pline de opinii plecând de la un război total între Casa Albă și Capitoliul din Washington, D.C, până la o colaborare spre binele națiunii și a întregii lumi.
Oricum de miercuri, patru noiembrie, președintelui Donald Trump i se potrivește mănușă sloganul lansat pe 07 octombrie 2004 de Traian Băsescu, odată cu anunțarea candidaturii sale la președinția României, la adresa prim-ministrului Adrian Năstase, actualizat în varianta americană: “Donalde, nici nu știi cât de mic începi să fii!”. Lucrătorul de Biroul Oval nu va mai avea dare de mână să semneze în fiecare dimineață Ordine Executive după cum visat noaptea.
Vrem, nu vrem, politicile SUA afectează mai toate popoarele lumii și de aceea câștigarea Congresului de către Partidul Democrat aduce o rază de speranță asupra viitorului nostru…și al lor!
[/responsivevoice]
