Jurnalul nr. 1698 al Consiliul de Miniștri din 13 iunie 1925
Emil ȚÎRCOMNICU ■
După Congresul de la Veria (oraș din nordul Greciei) din 27 noiembrie 1924, imediat după Anul Nou, în ziua de 3 ianuarie 1925, în casa lui Const. Noe din București, s-a constituit comitetul pentru colonizarea macedoromânilor în Cadrilater, din care făceau parte C. Noe, Vasile Muși, Petre Marcu, Dumitru Babuș, N. A. Balamace, Steriu Hagigogu, T. Hagigogu și Dumitru Dionisie.
Aceștia au început munca de a convinge autoritățile, factorii responsabili și pe reprezentanții Societății de Cultură Macedo-Română despre necesitatea de a-i aduce pe macedoromâni în România. Membrii din conducerea Societății, după ce s-au convins de necesitatea emigrării aromânilor și de faptul că hotărârea lor este de a veni în țară, au susținut pe deplin colonizarea.
În luna februarie 1925 au venit la București delegați ai macedoromânilor din satele din regiunile Veria, Vodena și Meglenia: Hr. Iuffu, Steriu Hagigogu, Gheorghe Celea, George Cușa, Dumitru Cușa, Tacu Celea, Nicu Zdru, Gh. Popescu, Dumitru Cațara, M. Bajdechi, George Colimitra, Nicola Puiu, Stere Buciumană și Mihali Guli.
Au urmat demersuri și audiențe la oamenii politici de la București, la guvern și la ministere. Un memoriu a fost trimis și către ministrul Agriculturii și Domeniilor, Alexandru Constantinescu.
„Domnule Ministru,
Subsemnații delegați a 1300 de familii macedonene din 14 comune, cu înalt respect ne permitem a va supune cele ce urmează:
Delegația noastră a sosit în Țară de acum două luni de zile, cu însărcinarea de a solicita înaltului guvern concursul său pentru așezarea acestor familii în județele Caliacra și Durostor.
Delegația a avut în scopul acesta audiențe și convorbiri cu diferiți membri ai guvernului, întâmpinând pretutindeni cea mai mare bunăvoință.
Totuși până astăzi nu este în posesiunea unui rezultat pozitiv, astfel că nu este in măsură a aduce vreun răspuns familiilor care au delegat-o.
Cum delegația noastră se află aci de două luni de zile, iar prelungirea șederii sale o expune la spese grele, vă roagă respectos să binevoiți a interveni ca să se dea un rezultat solicitărilor și intervențiilor ei, privitoare la chestiunea
care a adus-o aici și anume:
1. Pământurile care ar fi să le pue la dispoziția familiilor aromâne.
2. Creditele, pentru înlesnirea lucrării pământului și a construirii caselor, ce ar urma să li se acorde emigranților.
3. Înlesnirea plecării lor din Grecia, și a sosirii lor în Țară.
Vă rugăm respectuos, Domnule Ministru, să binevoiți a interveni, cu înalta dv. autoritate, ca delegația noastră să obție, cât mai degrabă, un răspuns satisfăcător spre a putea duce o veste bună fraților noștri, care și-au pus toate nădejdile în țara lor și în guvernul ei.
(ss) Const. Noe, Vasile Muși, George Celea, Stere Hagigogu, Petre Marcu, Nic. Pariza, George Popescu, George Colimitra, Ion Cepi, Dumitru Cușa, George Cușa, Mihail Bajdechi, Stere Buciumană, Nucu Zdru, Mihail Guli, Tacu Celea, Cola Puiu, D. Cațura.” (C. Noe, idem, p. 136).
Ministrul Agriculturii și Domeniilor, Alexandru Constantinescu, a întocmit un referat către Consiliul de Miniștri, care a fost publicat în Jurnalul cu nr. 1698 din 13 iunie 1925.
„Domnilor Miniștri,
Statul posedă actualmente în Dobrogea Nouă suprafața de 41.103 ha, repartizată pe ambele județe. Pentru acoperirea acestei suprafețe, aflată disponibilă asupra Statului, avem cereri din partea locuitorilor din Vechiul Regat cu drepturi stabilite la împroprietărire și cari nu au putut fi satisfăcuți în comunele lor; de asemenea, avem cereri și din partea românilor macedoneni imigrați în Țară.
Subsemnatul, având în vedere dispozițiunile Legii Agrare, cum și art. 129 din legea pentru organizarea Dobrogei Nouă, propun:
Pe proprietățile Statului din Dobrogea Nouă, arătate mai sus, să se facă colonizări, pe jumătate suprafață cu locuitorii îndreptățiți la împroprietăriri din Vechiul Regat, iar cealaltă jumătate de suprafață să se dea în folosința românilor macedoneni, imigrați, conform tablourilor ce se vor aproba de noi.
Românii macedoneni să intre în prevederile art. 129 din Legea Dobrogei Nouă după ce-și vor dobândi cetățenia română.
Mărimea lotului să fie de 15 ha pentru cei ce se vor așeza în regiunile de frontieră și 10 ha pentru cei din interiorul județelor, plus câte 50 arii izlaz și 2000 mp loc de casă pentru fiecare colonist.
În aceleași condițiuni să se atribuie pământ familiilor din Vechiul Regat, care se găsesc astăzi stabilite în vederea colonizării, în unul din județele Dobrogei Nouă.
De asemenea propun să se dea aceeași întrebuințare și terenului ce va intra în patrimoniul Statului potrivit legii agrare a Vechiului Regat și a dispozițiunilor legii pentru organizarea Dobrogei Nouă.
Dacă d-voastră împărtășiți modul nostru de a vedea, vă rugăm să binevoiți a aproba cele de mai sus și a semna alăturatul proiect de jurnal.” (ss) Al. Constantinescu
În urma acestui referat a fost emis Jurnalul nr. 1698 din 13 iunie 1925 al Consiliului de Miniștri prin care se lua decizia împroprietăririi în Cadrilater a unor familii de macedoromâni.
„Jurnalul nr. 1698.
Consiliul de Miniștri, în ședința de la 13 iunie, luând în deliberare referatul d-lui ministru al Agriculturii și Domeniilor cu nr. 19772 din 13 iunie 1925, privitor la colonizări, având în vedere dispozițiunile legii agrare pentru Vechiul Regat, precum și art. 129 din legea pentru organizarea Dobrogei Nouă,
Decidem:
Se aprobă propunerile făcute prin sus-zisul referat și însărcinăm pe d-l ministru al Agriculturii cu aducerea lor la îndeplinire.” (C. Noe, idem, p. 138).
În urma acestor demersuri s-au acceptat la colonizare 1.500 de familii de macedoromâni, urmând ca acestea să sosească pe rând cu vapoarele.
Au urmat multe discuții în localitățile aromânilor din Balcani, familii care doreau să vină se înscriau pe listele delegațiilor, alți aromâni militau pentru rezistența, nedorind să-și părăsească gospodăriile. Se discuta despre oportunitatea strămutării în România, în toate aceste regiuni din Grecia, dar și în Bulgaria și Albania.
Astfel, ideea colonizării s-a dovedit a fi contagioasă, pe lângă aromânii din Grecia s-au mobilizat să vină în Cadrilater și multe familii de aromâni din Albania, Macedonia sârbească și Bulgaria. Primele familii care au venit în Cadrilater au fost cele de fărșeroți din Pleasa și Corcea, în frunte cu familia Bațu, care au ajuns la Constanța la 20 iulie 1925.
Demetru Kehaia, funcționar la căile ferate din România, a fost ales delegat din partea Societății Culturale „Meglenia”, și a fost trimis pentru a discuta problema strămutării în satele din regiunea Megleniei.
Mulți bărbați, capi de familii, au venit în Cadrilater pentru a primii loturile pentru case și a-și construi casele unde urmau să locuiască cu familiile lor. Primele localități în care au fost repartizați au fost satele Susurluc și Cocina din jud. Durostor. 200 de familii de coloniști erau deja reprezentate și li se întocmeau actele de împroprietărire. (Vasile Th. Muși, Un deceniu de colonizare în Dobrogea Nouă, 1935, p. 45).
La 26 octombrie 1925 a acostat, în portul Constanța, vaporul „Iași”, care a adus 500 de macedoromâni din Grecia, îmbarcați la Salonic. Erau familii din Veria, Vodena, Gramaticova, Cândrova, Paticina, Horopani, Caterina și ținutul Megleniei. Au fost întâmpinați, la sosire, de o mulțime de locuitori ai orașului Constanța, în frunte cu delegații Virgil Vașoti și Steriu Hagigogu. (Muși, idem, p. 48-50)
S-a deschis astfel drumul pentru multe familii de aromâni și meglenoromâni de a se stabili în Dobrogea de Sud, proces care a durat, cu sincope, blocaje și reluări, până în anul 1940, an în care, prin cedarea celor două județe sudice ale Dobrogei, a urmat o nouă strămutare a tuturor românilor, în județele de nord ale Dobrogei, în Tulcea și Constanța.
[/responsivevoice]
