Acasă Viața în pantofi de sport Ne-a făcut de Rațiu

Ne-a făcut de Ra[ha]țiu

94
0
Imagine decorativă realizată cu IA
Imagine decorativă realizată cu IA

Tănase PETRENCO ■

Tata avea o vorbă: „De ce îi ceri omului ce n-are”?

Andrei Rațiu, căruia de ciudă i-am atribuit porecla Ra[ha]țiu, a demonstrat din nou la meciul cu Bosnia-Herțegovina de marți seară, în ambele faze, că e un haotic pe care nu se poate conta la națională, dacă vrei să joci serios pe bandă și să te desfășori eficient, pe flancuri, în partea din teren în care ar trebui să activeze un jucător cu mintea întreagă, urechile ciulite și ochii în patru. Ca nu care cumva…

Însă din nefericire, fundașului Andrei Florin Rațiu îi trec frecvent prin cap în timpul meciului temiri-ce gânduri, tresăriri, năzăriri și intuiții neștiind să facă diferența între oportunitate și oportunism.  care putea fi de fapt Rațiu, și cele cărora le spunem neinspirate. Necurate sau blestemate tentații disruptive, pentru fundașul cu atât de multe selecții la națională ce joacă în cel mai tare campionat din lume?

Ieri seară, într-un moment în care doar un prost-de-băune orin lunatic-fără-minte ar fi gândit așa ceva, Ra[ha]țiu a pus-o de-o floricică pe gazon atingând balonul ușor, cu efect, către portarul Otto Hindrich. I-o luase mintea razna în acel moment și uitase că jucăm în Bosnia cu o echipă care rade tot ce prinde. De ce și-ar dori un jucător român să arate mai ceva ca odinioară Roberto Carlos al Braziliei, cu doar câteva secunde înaintea fluierului de pauză și intrării la vestiare?

Doar confuzia și negura din capul Ra[ha]țiului știe motivul. A lovit greșit, la trei metri de linia porții i-a servit mingea, cadou-cu-fundă, lui Tahirović și am intrat la pauză cu 1‑1 în loc de 1‑0.

Alt joc altă distracție pentru Bosnia, alte griji pentru selecționerul Gică Hagi, ce conta că trimisese în teren să joace fotbal o echipa ambițioasă, în timp ce stilul impus de el la națională prindea contur pe tabelă.

Să remarcăm că indiferent că faci cadou ceva, asemeni lui Rațiu, sau că încerci să închizi prăvălia și nu dai nimic de la tine, Bosnia găsește calea să te facă să simți la propriu cu cine ai de-a face. De mai bine de douazeci de ani, bosniacii dau în jucătorul român cu care-și dispută balonul, cu toate extremitățile contondente ale fizicului, asemeni aricilor în  natură când se simt în pericol.

Ești pogonici de România, te numești Andrei Ra[ha]țiu. Nu poți să contezi drept mare profesionist în Spania și nu intuiești că atunci și acolo, în minutul 44 cu Bosnia, dacă dai bezmetic în minge să scapi de ea cât colo, riști să dai de pământ cu propria echipa în loc să mergi la vestiar cu avantaj meritat, după o repriză foarte bună făcută de România.

De ce nu te-ai uitat la Coubiș, măi Ra[ha]țiu, băiatul ăla cu nici 10 meciuri la națională (doar trei pe actualul post) că știe ce să facă cu mingea când soarta meciului era în primejdie, sau când se afla sub amenințare bosniacă?

Tu, Ra[ha]țiu, mare podoabă fițoasă a selecționatei, schimbi într-o secundă fața naționalei, mersul jocului și soarta României în grupă. Îi dai cu pumnalul pe la spate selecționerului, care trebuia să te scoată atunci de pe teren, cu un minut înainte de pauză, și înainte de intrarea la vestiar, pentru că te-ai făcut de tot rahatul și ne-ai umplut și pe noi, de parcă ai fi aruncat cu el în ventilator.

În încercarea de a salva aparențele, și pe fondul caracterului predominant de mare performer, ce știe cum trebuie salvat un jucător sau un coechipier de la rușinea la care a expus întreaga națională, Gică Hagi l-a băgat încă 15 minute și după pauză, după care l-a scos. Eu sunt convins însă că putem primii de la alt jucător tocmai ceea ce îi lipsește lui Ra[ha]țiu. Altul la rând…Să vină un tânăr aflat în creștere, în afirmare, să reprezinte România pe postul ocupat de prea multă vreme deja de preopinent.

Am uitat prea ușor și prea repede că fotbaliatorul Ra[ha]țiu a marcat pentru Turcia în minutul 53, la Istanbul, când selecționata lui Mircea Lucescu a fost eliminată de la barajul pentru Campionatul Mondial din SUA. Nu știu cât este de adevărat și nu pot să verific dar se zvonea că în vestiar, final de meci, “El Luce” i-ar fi reproșat ceva lui bălărie și că Ra[ha]țiu în loc să tacă “ca un rahat în ploaie”, ar fi țipat sau ar fi spart ceva. Din păcate, la câteva zile distanță de acel trist deznodământ fotbalistic Lucescu s-a stins, mulți punând  a dramaticul său sfârșit precipitat și pe fondul stresului provocat de involuția naționalei de fotbal masculuin, așa că nu vom putea afla veridicitatea crizelor de orgoliu invocate mai sus.

Cert este însă că marți seară, odată cu ieșirea de om nebun a lui Ra[ha]țiu de pe stadionul Bilino Polje din Zenica, cum era de așteptat ne-a părăsit și șansa, ghinionul strecurându-se lângă noi, ca de obicei, deși am văzut o “Românie” bine așezată în teren, de către Hagi, în cea mai mare parte a jocului. Echipa a performat un gol senzațional în minutul 82.

Gică a fost clar afectat de ghinion, pentru că atunci când pe nepregătite ți-se trage covorul de sub picioare chiar dacă încerci să schimbi câte ceva, nu are cum să îți mai iasă mezanplasul. Așa a ajuns să se gândescă, pe când nu ar fi fost cazul în mod normal, că-l poate scoate pe bătăiosul Daniel Bîrligea de pe un teren greu, îmbibat de ploaie, care ține de obicei la astfel de tăvăleală ca o “off-road” de anduranță, tocmai în Bosnia-Herțegovina. Tot ghinionul în care te-a împins Ra[ha]țiu te face să crezi că Florinel Coman va putea să facă ceva acolo, în contextul dat. În altfel de condiții meteo aș fi apreciat total justificată șansa acordată lui Florinel care merită, începând de la semifinala cu Anglia (de la U21) încoace, să primească șansa unui Hagi și a baghetei magice cu care acesta readuce în prim plan jucători super talentați.

Inspirată schimbarea lui Dragomir cu Cicăldău la pauză. Văzusem și eu cum Dragomir, în prima parte, i-a pasat balonul lui Ianis în poziție incomodă pentru acesta, în spate, în loc să tragă să rupă plasa și să facă 2‑0 de la 17 metri din poziție foarte bună de șut. Apoi, cinci minute mai târziu, tot el trage aiurea de la 30 de metri, cam din aceeași zonă. Au fost situații în care s-a dovedit că interpretează complet aiurea fazele de joc ceea ce dă de gândit despre inteligența de joc a acestuia, într-un fotbal în care ori îți pui bine capul la contribuție (dacă îl ai) și joci inteligent, ori ești mizilic pentru adversarii.

Contrar opiniei publice, eu apreciez că Ianis Hagi trebuia păstrat în teren pe durata întregului meci alături de Bîrligea pentru că am remarcat cum centrările decarului nostru, cu banderolă de căpitan, provocau îngrijorări, panică și stres în careul adversarilor împingându-i mereu pe călcîie; masați unde voiam, lăngă careul lor mic, cu posibilitatea unui ricoșeu după cum am văzut, când Bîrligea a fost aproape să pună România în avantaj printr-o deviere cu mușchiul drept femural.

Nu știu dacă s-a remarcat dar la începutul meciului arbitrul i s-a adresat căpitanului României cu simpatie, pe numele mic, Ianis, tocmai pentru că numele de Hagi atrage atenție; oamenii îl recunosc, provoacă multă atenție și mai ales preocupare adversarilor. În lumea fotbalistică, marca onomastică “Hagi” stresează adversari și ține publicul concentrat. Nu știu dacă acasă ține cineva evidența, pentru că majoritatea e preocupată să-l conteste pe Ianis, dar România pierde mai des decât câștigă atunci când Ianis nu se află printre titulari, sau când este scos din teren.Cum zicea, la Zenica Ianis a ieșit din teren, scos chiarde tatăl său, la 1‑1 și la finalul meciului scorul a fost 1‑2. Cum se întâmplă de obicei, fără Ianis în teren România a pierdut. Statisticile nu mint.

În lipsa lui Ianis, Răzvan Marin încerca să improvizeze câte ceva fără să-i iasă mai nimic. El este un jucător ce poate dovedi mai mult decât prestația din Bosnia-Herțegovina. Am observat cum îl remarca pe mijlocașul central Benjamin Tahirović când se desprinde în viteză și se posta periculos în careu și totuși continua să-l urmprească în alergare lentă, la relanti. Aflat în spatele adversarului părea obosit la faza în care bosniacul s-a întâlnit cu mingea cadorisită de Rațiu, când a stabilit egalarea pe tabelă. Totodată Denis Man nu a rupt ușa târgului din nou dar a dat pasa golului ce s-ar fi dovedit norocos dacă… Nu cred însă că olandezii l-ar fi ținut în teren pe durata meciului doar pentru atât.

Am pierdut iarăși de la o echipă din fosta Iugoslavie dar mi-aș dori să se ia aminte la rîndurile pe care le-am scris despre stilul de joc al bosniacilor care este unul specific jucătorilor fostei republici federative. Aștia sunt fotbaliști care dau în tine cu tot ce pot și au, în lupta pentru posesia balonului. Te aruncă pe jos ori de câte ori li se ivește ocazia să o facă. Oasele lor, genunchii, coatele, vârful bocancilor sunt arme de atac “la baionetă”, cu care nu te omoară dar te macină cu ele până nu mai ești capabil să dai 100 % fără să pricepi că ți-a fost afectat randamentul. Fie că accentuează o intrare, o alunecare, sau un contact, ca să te uzeze, să te slăbească în timp, să îți provoace o vânătaie, o contuzie, ceva care ce-ți rupe ritmul, îi diminuează capacitatea combativă, te scoată fie și pentru puțin timp din ritm și intensitate.

Dacă nu intri pe teren cu aceleași arme și cu aceleași intenții ca să-i afectezi tu randamentul din primul minut; preventiv, premeditat, intenționat, afli după joc că ai mâncat bătaie, că te doare acolo sau dincolo și te plingi că un adversar sau altul din fosta Iugoslavie este foarte incomod și că de asta ai ai luat-o pe coajă.

Cât timp nu vom băga asta la cap și nu vom aplica același tratament jucătorilor din țările fostei Iugoslavii, gândit și cu intenție, din primul și până în ultimul minut, vom continua să vedem cum jucătorii provenind din aceste țări ne vor lua fața și vom constata mereu că luăm bătaie de la ei.

[/responsivevoice]

Potcovaria lui Dan

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.