Călin MARINESCU ■
Deci ne-am edificat, așa cum ne-a comunicat Sultanul Erdogan, viitorul Președinte al Turciei va fi ales în cel de al doilea tur de scrutin.
Regep Tayyip Erdogan, a condus Turcia în ultimii 20 de ani, pe care a remodelat-o mai mult decât oricare alt lider, după ”epoca” Mustafa Kemal Ataturk, veneratul părinte al republicii moderne a Turciei.
Este clar că Sultănimea Sa Erdogan a devenit un dictator tipic care a facut totul pentru a-și prezerva puterea, a schimbat constituţia laică lăsată moştenire de Kemal Ataturk, pentru a scăpa de controlul armatei – instituţia fundamental a statului, garantă a suveranităţii şi laicităţii, si în favoarea consolidării supraputerilor atribuite Preşedinţiei, în defavoarea Primului-Ministru.
Evident că în primii ani ai coducerii sale, în special ca Prim-Ministru, economia Turciei a avut o perioadă de crestere spectaculoasă, poate prea spectaculosă, urmată de o perioadă dezasatruoasă, mai ales din cauza intervenție statului în economia reală, sub presiunea Sultanului Erdogan.
Creşterea economică a dus la crearea de locuri de muncă, în special în construcţii dar şi domeniul industrial, având ca efect mai întâi ameliorarea şi treptat dezvoltarea nivelului de trai al populaţiei, în special a clasei de jos, ceea ce a conferit personajului o oarecare aureolă ce i-a servit la menținerea puterii pentru această lungă perioadă de 20 de ani.
Din păcate, așa cum ne-a învăţat istoria, în orice dictatură după o perioadă acceptată ca “lună de miere”, intervine descreșterea economică cu efecte negative asupra nivelului de trai, ceea ce îi obligă pe dictatori să adopte măsuri dure împotriva opozanţilor şi în final împotriva propriului popor, pentru a se menţine la putere.
Îmi amintesc că am fost de mai multe ori în Rusia Preşedintelui Boris Elțîn, aflată într-o situaţie economică dezastruoasă. Pensiile şi salariile se plăteau cu întârzieri de 4-5 luni, drept pentru care se fura tot ceea ce era ‘apropiabil’, cum se zicea cândva şi pe la noi.
Ca turist sau om de afaceri ţi se explica cum plimbarea şi mersul pe jos nu fac tocmai bine la sănătate şi erai insistent sfătuit cum să eviţi a te arăta pe strazi după lăsarea întunericului căci forţele de ordine, de altfel neplătite pe timp îndelungat cam sufereau de torticollis de la întors capul în altă parte, frecvent căci nu puteau ţine sub control fenomenul infracţional şi nici nu erau motivate.
Am revenit în Rusia de mai multe ori şi la circa doi ani după instaurareala putere a Preşedintelui Putin am fost profund impresionat de relizările impuse într-o perioadă relativ scurtă. Statul îşi achita la timp datoriile faţă de salariaţi dar şi faţă de pensionari; străzile deveniseră sigure, fenomenul infracţional se manifesta la un nivel acceptabil şi maiales la periferia societăţii. Evident că atât experianța şi îndemânarea de agent KGB cât şi sprijinul evident al foștilor săi colegi, a făcut posibilă o astfel de schimbare ce a mulţumit populaţia care i-a acordat credit total, atitudine de care se bucură şi în prezent.
Din păcate Președintele Putin a reacţionat ca un adevărat dictator făcând fel de fel aranjamente şi modificări ale constiuţiei pentru a se perpetua pe viaţă la putere.
Daca suntem cinstiti, trebuie sa recunoastem ca in primii ani după preluarea puterii şi Nicolae Ceauşescu realizase o serie de reforme care scoseseră România din perioada cruntă a comunismului stalinist şi adusese o geană de lumină în ceea ce priveşte libertatea individului dar şi o creştere economică cu efecte pozitive la nivelul de trai al populației. Sub presiunea Uniunii Sovietice (URSSS) a trebuit să renunţe la unele reformele de cosmetizare şi liberalizare a doctrine comuniste, mai ales în zona economico-sociaăl iar ulterior, alterat de propriul cult al personalităţii, şi-a schimbat complet atitudinea ducând ţara în cea mai neagră perioadă din istorie în anii ‘80 agățându-se de puterea executivă până în ultimul moment al vieţii sale. Cred că puţină lume a înţeles că atitudinea aceasta a fost cea mai mare lovitură dată poporului român de către cei doi ceauseşti, care orbiţi de manifestările publice omagiale grandioase care îi preamăreau, au refuzat cu obstinaţie să accepte ciclul natural al succesiunii şi să predea puterea paşnic aşa cum s-a întâmplat în celelate ţări aflate sub controlul sovieticilor.
Am descris aceste exemple în ideea că un dictator nu va renunţa la putere decât forţat, uneori prin violenţă, așa cum a pățit cuplul Ceaușescu.
Analistii politici dar si bunul simț ne sugerează că Sultanul Erdogan care are 49,32% din voturi după primul scutin electoral va castiga cel de al treilea mandate prezidnţial în al doilea tur, fiind evident mai ales că un dictator sadea va lupta cu toate forțele pentru a-și prezerva puterea.
Şi vorba Tătucului Stalin, nu conteză cine voteză, contează cine numără voturile!
