Dan MIHĂESCU ■
2.
Trecerea la Ecuator și botezul mării
Linia imaginară, considerată paralela zero, nu este fixă decât pe hărți, iar climatologic ea se mută cu cinci grade mai la nord sau mai la sud, în funcție de anotimp.
Ne aflăm acum la început de primăvară în emisfera sudică și, deci, Ecuatorul este spre Nord. Lucru care, de altfel, s-a putut constata și pe luciul apei, calmul disparând și înstăpânindu-se o ușoară hulă. Pasajul peste Ecuator s-a petrecut în noaptea de 28/29 septembrie 1993. N-au fost ele geamanduri verzi sau roșii postate pentru a marca linia ce desparte cele două emisfere și nici nu s-a oprit vaporul în loc pentru a primi avizul de trecere , dar sirena a sunat prelung în mometul intrării într-o altă lume… cea australă. Atmosfera generală a echipajului seamănă cu cea a unor oameni obișnuiți întâmpinând un An Nou. Bucuria este de neînțeles, nu oricui (poți fi chiar marinar cu vechi state de serviciu) îi este dat să traverseze Ecuatorul. Eu am avut privilegiul ca încă de la primul voiaj să intru în lumea bună a marinarilor de cursă lungă.
Desfășurate în mare secret, pregătirile Marelui Botez s-au terminat după ce am trecut Ecuatorul. Piscina a fost vopsită și ruliul crea valuri ca la Lido, cu o singură deosebire, apa este verde cleștar și vine direct din Atlantic, iar actorii desemnați a juca „piesa” și-au confecționat cât mai discret costumele din cearceafuri, cartoane, fețe de masă, staniolul pachetelor de țigări, câlții și cârpele cu care șterg motoarele, de păcură.
La ora 16:00 GMT, cu o mică întârziere pentru că în prealabil îi „speriasem” tridentul lui Neptun, comandantul Pater, într-o impecabilă uniformă a „invocat” zeii. În sunete de găleți lovite cu tot felul de fiare și de talăngi autentice , zdrongănite violent, alaiul împărătesc condus de Neptun a apărut în fața noastră, a celor 11 novici, într-o fastuoasă ceremonie demnă de comedia dell’arte. Este un spectacol pestriț și grotesc care combină elemente ale mitologiei grecești cu cele creștine (Neptun și soața sa Afrodita au în suită draci, bărbieri, doctor!), invocări și ritualuri amintind de Vicleimul popular. Cuplul împărătesc abordează o mină sobră, ceremonioasă, în timp ce dracii își fac de cap în spatele lor, trecându-le cozile peste nas sau pipăind-o pe Afrodita în zonele intime. Bineînțeles că în tot acest timp fac o hărmălaie îngrozitoare și își agită gălețile cu smoală. Neptun dă citire Logosului solemn care este, de fapt, o invocare a zeilor de care depinde un voiaj liniștit: Eol, Apollo, Fortuna, Minerva, Prometeu, Hebe și nelipsitul Bachus, pentru marinari el fiind un simpatic chefliu în numele și spre cinstea căruia se închină multe pahare în toate porturile lumii. Nava este binecuvântată de Neptun care o ia sub protecție, în timp ce, de acum înainte, Afrodita își întinde aripa-i protectoare peste echipaj. „Zeița femeilor frumoase și urâte”, cum este invocată, este chemată să facă din sclavele ei, slugi credincioase pentru toți marinarii care ar urma să primească în fiecare port câte o „recompensă”, pentru că pe mare își îndepărtează gândul de la viciul singurătății, de la pervertiri, îndărătnicie și pidosnicie!
Neptun citește jurământul marinăresc, repetat în cor de către aspiranții la titlul de marinar autentic , jurând cu mâna pe trident. Apoi, rând pe rând, novicii încap pe mâna dracilor care-i târăsc în fața stăpânilor supremi cărora le pupă pe rând: poala lui Neptun (alias Mihai Bejenariu) și mâna Afroditei (asistentul medical Gheorghe Enache) de unde sunt târâți la locul supliciului. Acum „furcile caudine” sunt gălețile cu vaselină, ulei ars și cutia de vopsea roșie care, mânuită cu „dibăcie” de Belzebut și aghiotanții săi, ascund în spatele mizeriilor evidente cu care sunt tratați „păgânii”, un mesaj specific acestei categorii socio-profesionale: oricâte necazuri și greutăți vei întâmpina, din partea oricui, nu divulga nimic și rezolvă-ți treaba singur. E clar, deci, că în aceste condiții nici săpuneala Bărbierului (ofițerul mecanic III Costică Marica) făcută cu bidineaua înmuiată în Dero și nici îngrijirile Medicului (radiotelegrafistul șef Emil Costache), aplicate cu pompa de desfundat chiuveta și ciocanul de 2 kg , nu-ți sunt de prea mare folos. Păcat doar, că prin natura meseriei, chiar a doua zi am încălcat jurământul smuls , scriind despre toate câte am pătimit. N-a fost cu supărare și nici cu ranchiună.
După o binevenită oră pentru demachiare, cu diluant, sodă și apă fierbinte, toată lumea s-a întâlnit pe covertă, la magazia șapte, unde s-au consumat tradiționalele jocuri și concursuri marinărești. Aici s-a văzut de cine nu s-a prins botezul pentru că unii ba și-au scântit câte o mână, ba au scăpat ouăle din linguriță pe pantofii comandantului. De sus, din comandă, unde era de cart căpitanul secund Vasile Berariu, ca un veritabil tartor, țopăia întărâtând „dracii” în permanență. Am jubilat și noi mai târziu, toți protagoniștii, când am descoperit că dispăruse din câmpul vizual, fiind alungat de fumul înnecăcios care se ridica de la imensul grătar cu mici.
Cât despre valoarea profesională a botezului în această variantă, ea nu testează decât stăpânirea de sine în fața tuturor mizeriilor oferite de viața de marinar, un test de caracter și rezistență psihică, eventual posibilitatea oferită subalternilor de a-i înjosi și chinui „în glumă” pe tinerii ofițeri. Cât despre alte națiuni, cu marinele lor cu tot, se zice că sunt mai puțin subtile și simboliste, spre pildă, englezii cică ar merge cu gluma până la proba trecerii novicilor pe sub chila navei, legați cu parâme și trași ușor cu două vinciuri de la bord.
Spre seară atingem arhipelagul Fernando de Noronha. Pe una dintre insule se află o închisoare renumită a Braziliei, situată la 140 mile de țărm, înconjurată de puternici curenți și de unde, în decurs de 100 de ani nu s-a semnalat nicio încercare de evadare, deținuților părându-li-se mai sigură existența între zidurile penitenciarului. Spre deosebire de ei, noi plutim și mai avem zece zile până în primul port.
Logosul lui Neptun
Eu, Neptun, cer ascultare tuturor zeilor Olimpului, azi, 30 septembrie 1993. Eu, Neptun, zeu al tuturor apelor mărilor și oceanelor , împreună cu soața mea, preafrumoasa Afrodita, și suita ei, am venit la bordul navei Breaza ce navighează sub pavilionul României și care a fost construită în Șantierul Naval Constanța, spre a da binecuvântarea mea navei și destoinicului ei echipaj condus de căpitan de cursă lungă, Pater Stavre.
Voi, zei ai Olimpului, frați și supuși ai mei, începând de astăzi, 30 septembrie 1993, orele 16:00 g.m.t., veți da ascultare poruncilor mele spre binecuvântarea și ocrotirea acestei nave cu echipajul și încărcătura sa.
Tu, Eol, zeu al musonilor, alizeelor, cicloanelor, uraganelor și al tuturor vânturilor, să nu te mânii niciodată asupra acestei nave. Să le dau vânturi prielnice din pupă, după inima și cinstea echipajului ei. Să-i pregătești mare liniștită și lipsită de hulă.
Tu, Apollo, zeu al stelelor, al planetelor și cerurilor, să fii mărinimos cu această navă și echipajul ei, să-i dai cer senin ca inima unui copil nevinovat. Să-i dai nopți cu lună și cer înstelat, iar norii negri să-i ocolească.
Tu, Fortuna, zeiță a norocului și fericirii, să faci parte din echipajul navei începând de astăzi, să-i ocrotești și să le arăți mărinimia ta. Ferește-i de patima avarului, umple mesele și chesoanele chiar și atunci când ultima speranță e pierdută. Dă-le lor și familiilor lor ani mulți și fericiți.
Tu, Minerva, zeiță a înțelepciunii, să nu-i uiți pe acești marinari destoinici. Ajută-i să fie oameni buni, cinstiți și înțelepți după faima înțelepciunii tale. Veghează pentru liniștea spiritelor rele de pe această navă.
Tu, Prometeu, zeu al focului, ocolește această navă și împiedică-ți slujitorii să-și abată puterea și mânia asupra ei. Singurul tău slujitor, Cupidon, să le aprindă focuri în inimile lor uscate de dorinți.
Tu, Hebe, zeiță a sănătății, ferește-i pe acești marinari de sida, sifilis, sculamente, păduchi lați, negi pe penis, precum și de toate bolile lumești.
Tu, Bachus, zeu al vinurilor și al tuturor licorilor sfinte, ajută cu puterile tale această navă și echipajul, ori de câte ori va fi nevoie, că și ei te vor cinsti și-ți vor slăvi numele în toate porturile lumii.
Tu, preofrumoasă Afrodita, soață a mea, zeița a femeilor frumoase și urâte, fă din sclavele tale slugi credincioase pentru toți marinarii de pe nava aceasta. Binecuvântează-le familiile și arată-te îngăduitoare cu acești marinari, oferindu-le în toate porturile măcar o sclavă de-a ta și un prilej de a te cinsti prin desfătare. Fă-i să te iubească pe tine, iar ei, drept răsplată, îl vor alunga pe Onan din compania singurătății lor. Să-și amintească de el numai când joacă table, șah, cărți sau Canasta. Fă în așa fel ca Amor să le călăuzească pașii spre dragoste, să nu se pervertească, să nu devină curve masculine, să nu devină îndărătnici sau pidosnici.
Tu, Zeus, zeu al zeilor, tată al nostru și marele zeilor, eu, Neptun, mă închin ție și te implor să ai în paza ta și să ferești de trăsnete și fulgere nava și pe marinarii ei, întru slava și cinstea numelui tău.
Jurământul marinarului
Jur să nu mă lepăd niciodată de nobila și greaua meserie de marinar.
Jur să-mi respect colegii și să-i ajut, atât pe cei de pe nava mea cât și pe toți semenii de pe alte nave, indiferent de pavilionul sub care cutreieră mările.
Jur să nu fur și să nu mint, să fiu mut la cele văzute și auzite pe navă, mare sau în porturi, toate să rămână veșnic o taină știută numai de marinari.
Jur că în toate porturile să preamăresc și să cinstesc numele lui Bachus.
Jur să cinstesc câte un pahar și pentru cei care au fost ca noi, căci și cei care vor fi, vor cinsti pentru noi.
Jur să nu mă uit la bani, să nu mă gândesc la sărăcie și buf, atunci când voi întâlni una din slavele Afroditei, ba din contră, s-o cinstesc și s-o respect așa cum se cuvine.
Jur să nu râvnesc la bunul altuia, chiar dacă acesta nu-mi este prieten.
Jur să laud totdeauna nobila meserie de marinar și s-o fac știută și respectată peste tot.
Cel ce-mi va cinsti numele și-și va ține legământul va fi ocrotit de toți zeii, va avea câștig la drum, pace și liniște în casă, sănătate, iar între prieteni va fi iubit și respectat.
Blestemul
Cel ce va trăda nobila meserie de marinar, de gazetar îmbarcat și obiceiurile acestora și se va lepăda de jurământul făcut, trecând în postura lui de Iuda, părăsind, cu trupul său sau sufletul, frumusețea și liniștea apelor pentru un colț de pământ uscat, blestemat va fi de mine și de toți zeii Olimpului și își vor abate mânia asupra lui.
Îl blestem să n-aibă parte de verdeața pomilor, ozonul pădurilor, murmurul apelor și liniștea nopților cu lună.
Îl blestem să nu cunoască dulceața din trupul femeilor, iar femeia iubită să-și găsească fericirea trupească și sufletească numai la poarta portului.
Îl blestem ca în voiajul de despărțire de comoara apelor, apa să-i treacă de frunte, să facă cunoștință cu dinții rechinilor, blestemat fiind și de ultimul guvide.
Îl blestem să aibă liniștea vântului, umbletul șarpelui și zbuciumul apelor.
Îl blestem pe cel ce nu va cinsti și respecta vreuna din sclavele Afroditei pe lumea cealaltă să le pupe-n cur.
- AM ZIS ! –
Insulele Fernando de Norohna
30 septembrie 1993
Capitolul IV
Printre platforme… pirații
Ore de-a lungul scurtăm orizontul de pe puntea timoneriei. Apariția unei nave ne înviorează ca pe vechii navigatori vederea unui țărm. O preluăm cu binoclul și, o tot aproximăm: este mineralier, este petrolier, să fie vreun pasager? Când este suficient de aproape îi citim numele – Libranave-II – și ne confruntăm supozițiile cu datele din Loyd’s Index. Apoi, iarăși, timp de câteva ore, de jur împrejurul nostru nu va fi decât apă. Până când în provă ne apare un petrolier lătăreț ca o rață. „Berbecul”, un comandant temător și nesigur, ne ocolește dintr-o voltă cât lacul Techirghiol, pe la pupă, luând drumul spre Tubarao.
Putem număra pe degete navele cu care ne-am întâlnit. Faptul că pare cu atât mai de mirare cu cât ne aflăm în drumul lor și de câteva zile navigăm pe lângă coasta braziliană, recunoscută în întreaga lume prin traficul intens de materii prime care există din belșug în Brazilia: minereu de fier, petrol, cereale, lemn, cărbune. De altfel, dumincă seara, vreme de câteva ceasuri, ne-am delectat cu imaginea platformelor maritime de extracție petrolieră, luminate feeric ca niște cazinouri, din apropierea Capului Sao Tome. Între aceste platforme și terminalele de încărcare bântuie pirații. Nu-i nicio glumă! Pirateria va exista pe mare tot atâta vreme cât vor exista vapoare, sărăcie și dorința de îmbogățire pe seama altuia. Sunt la fel de necruțători ca și cei din vechime, atacând noaptea navele staționate. Nu-i interesează încărcătura, ci bunurile echipajului. În era informaticii există, desigur, și furtul de informații, așa că pirații vin la sigur, știind exact ce plăți s-au făcut la bord și recuperează întreaga sumă după metoda clasică a amenințării victimei cu pistolul băgat în jură. Nava „Ploiești” a fost călcată în trei rânduri în această zonă, și a treia oară, pirații au recunoscut echipajul, și-au dat seama că au greșit, și-au ceru scuze și au coborât în grabă, înjurând ghinionul de a ataca o navă proaspăt jefuită. Niște marinari norvegieni au plătit însă cu viața încercarea de a-și păstra banii folosind forța. Pentru a evita astfel de abordări, ne continuăm drumul spre Rio de la Plata, deși zona ar fi fost ideală pentru o ancorare (hula lipsește, adâncimile sunt relativ mici) în vederea ultimelor retușuri înainte ca nava să fie cercetată de agentul de asigurare.
Marinăria înseamnă comerț
Spuneam că am întâlnit foarte puține nave în aceste zile de navigație. Nici radarul nu semnalează vreo prezență în zonă. Este semnul sigur că ne aflăm în plină recesiune economică atunci când și traficul de mărfuri scade dramatic. În aceste condiții, (în care concurența între companii este și mai acerbă, iar japonezii au aruncat în joc nave de 200.000 – 300.000 t.d.w.) a da de lucru unei nave este un fapt extrem de dificil. După ieșirea din șantier, valoarea unei nave crește sau scade în funcție de contractele pe care le are. Pentru că menirea unei nave e aceea de a fi cărăuș pe toate mările lumii. Flota românească a fost gândită ca una de linie, majoritatea covârșitoare a contractelor vizând importul și exportul nostru. Pleca nava încărcată, să zicem cu polimeri, din portul Constanța, se ducea până la Perth, Australia, încărca, să zicem, canguri. În cel mai bun caz, cangurii îi duceam la New Orleans – comerț pentru o a treia piață – de unde luam chirpicii pentru… România. Ce s-a întâmplat cu economia noastră după decembrie ’89 știți și dumneavostră. Ca și în alte domenii a fost nevoie de o gândire a politicii comerciale, de găsirea unor contracte care să angajeze navele. Un vapor care stă este o cantitate de fier inert care înghite aur, adică dolari. Pentru astfel de operațiuni sunt agenți și agenții specializate, nedispuse, bineînțeles, să facă favoruri sau să lase afacerile din mână. Între armator (cel ce deține navele) și nevlositor (cel ce oferă contractele de cărăușie) există o relație foarte interesantă. În limitele cele mai civilizate cu putință se duce o luptă surdă, dar extrem de dură, fiecare încercând să obțină un profit cât mai mare. Evident, pe seama celuilalt.
Vom detalia un pic aceste operațiuni pentru că ele nu sunt prea cunoscute, elocvente în această privință fiind discuțiile din Parlament când oamenii noștri politici și-au probat totala incompetență în domeniu.
Armatorul are în sarcină menținerea navelor într-o stare tehnică bună care să facă față exigențelor companiilor de asigurare. Asta presupune reparații ocazionale sau planificate, retehnologizarea și echiparea navei cu mijloace moderne de navigație. Tot în sarcina armatorului cade și găsirea contractelor, de fapt, găsirea companiei de navlosire care să asigure transport de marfă. Navlositorul caută în întreaga lume locul unde o marfă se vinde cel mai ieftin și, mai apoi, locul unde ea se cumpără cel mai bine. De aceea, portul de încărcare sau descărcare reprezintă secrete strașnic păzite pentru că și aici funcționează spionajul comercial, concurența putând oricând să îți sufle de sub nas afacerea. Pe parcurs, până la portul de destinație, există multă discreție în contactarea oricăror agenți economici și chiar a autorităților. Destinația și încărcătura sunt confidențiale. La rându-i navlositorul evită pe cât posibil scurgerile de informații, astfel încât SAROC, compania de navlosire, nu ne-a comunicat nici până acum portul de încărcare!
În portul de încărcare se petrece iarăși o luptă crâncenă. Vânzătorul încearcă să ciupească dându-ți marfă mai puțină. Banda de încărcare are dispozitive electronice, dar ele pot fi „ajutate” de oameni în a măsura mai mult decât este în stoc. Nava își are propriul ei procedeu de cântărire, prin stabilirea pescajului. Dar un singur centimetru înseamnă un plus sau un minus de 200 – 250 de tone. Pentru orice eventualitate, se întocmește de la bun început scrisoare de protest. Ea trebuie să cuprindă absolut toate probabilitățile și trebuie să fie dactată în așa fel încât să fie interpretată favorabil ție. Este o capodoperă de ambiguitate creatoare, un adevărat poem polisemantic!
La descărcare se petrec aceleași operațiuni, cumpărătorul vrând să dovedească (și să-ți impute) că ai adus mai puțină marfă decât cea înregistrată în acte. Urmează o nouă scrisoare de protest.
Dacă marfa este asigurată, litigiul se rezolvă între compania de asigurări și navlositor. Se depune o garanție financiară și începe un lung și complicat șir de procese care pot dura ani întregi și din care, după cum am priceput nu prea pierde nimeni. Lucrurile se complică atunci când transportatorul nu beneficiază de această „protecție” a clubului de asigurări. Până la stingerea litigiului nava poate fi arestată, iar încărcătura nu se mai soluționează chiar atât de… birocratic, prin procese interminabile.
Pentru a preîntâmpina complicațiile Compania T.S.M. monitorizează toate operațiunile efectuate pe nave, de către nave și echipajele lor, arta armatorului dovedindu-se la deducerile din navlu (valoarea încărcăturii transportate). De aici vin pierderile dar și beneficiile.
*CONTINUARE*
■ 16.000 de mile marine cu Breaza, călare pe trei continente (3)
■ 16.000 de mile marine cu Breaza, călare pe trei continente (4)
