Acasă Poezie STAMPĂ

STAMPĂ

559
0

George MIHĂESCU  ■

Dobrogea e mănunchiul ciudat de contraste,

ţinutul în care munţilor gârboviţi de bătrâni

li se aştern înainte, ca unor stăpâni,

covoare de câmpuri mănoase şi vaste.

Dobrogea e pământul istoriilor îndepărtate,

în el zac şi azi, îngropate

sub fruntea coclaurilor pleşuvi şi cerniţi,

urmele lui Ovidiu şi coifuri de sciţi.

Dobrogea e pământul unde miracolul din poveşti s-a-mplinit,

unde seva din stâncă şi stei a ţâşnit,

împinsă de milioane de cai putere,

prefăcându-se în pâine, în vin şi în miere.

Publicitate
Articolul precedentDobrogea, o mică incursiune în istoria ei adevărată
Articolul următorIslamul a cucerit un oraş american prin vot democratic

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.