George MIHĂESCU ■
Dobrogea e mănunchiul ciudat de contraste,
ţinutul în care munţilor gârboviţi de bătrâni
li se aştern înainte, ca unor stăpâni,
covoare de câmpuri mănoase şi vaste.
Dobrogea e pământul istoriilor îndepărtate,
în el zac şi azi, îngropate
sub fruntea coclaurilor pleşuvi şi cerniţi,
urmele lui Ovidiu şi coifuri de sciţi.
Dobrogea e pământul unde miracolul din poveşti s-a-mplinit,
unde seva din stâncă şi stei a ţâşnit,
împinsă de milioane de cai putere,
prefăcându-se în pâine, în vin şi în miere.
