Dan MIHĂESCU ■
Cavalerul rătăcitor al cauzelor pierdute îmi zicea zilele trecute că l-ar fi văzut pe secundarul Constanţei într-o postare ce-i amintea de mândra ţară cu un singur gras, din Orientul Îndepărat.“Dar vai, nu pot să cred”, am reacţionat pe loc insinuând că-s intrigi ori bârfe răutăcioase ale invidioşilor pentru că omul îşi face treaba din fişa postului, cu supramăsură. Şi când mă îmbăţoşam eu mai abitir, cu argumente şi aprecieri în favoarea edilului, deodată mi se înmuiară picioarele, dând piept cu realitatea pozelor publicate de presă.
Dar ce să vezi? Vorba luptătorului cu morile de vânt, imagini de actualitate cu secundarul în posturi antologice, copiate parcă din albumele de familie ale dinastiei Kim, din care doar Caramitru mai lipsea cu celebra-i replică revoluţionară: ”Mircea, fă-te că lucrezi”!
Pozele grăitoare par să vorbească. Secundarul în picioare, secundarul şezând, la masă, la planşa de proiectare, pe hartă, pe ecran, trasând drumuri, proiectând căi de acces, vectori, perpendiculare, paralele, bisectoare…Aşa va fi, aşa-i cel mai bine, astfel trebuie să arate. Va funcţiona, vom rezolva, aveţi încredere, o rezolvăm, nu există nu pot, nu vreau să aud că nu se poate; vom face, vom drege, noi, cu noi, pentru noi, prin noi înşine. Am zis şi făcut! Concentrat, preocupat, competent, capabil, priceput, harnic, neodihnit, neostoit. Alegând calea cea mai sigură, cea mai bună, cea mai dreaptă, în slujba oamenilor, pentru oameni, către un viitor mai bun.
Ca-ntr-un şpagat între ideile ciuce ale “liberalismului nord-coreean”, propovăduit prin sofismul “prin noi, pentru noi, cu noi” şi neaoşul „prin noi înşine”, pozele surprind imposturi geniale ale secundarului, preocupat de oraşul în care atât oamenii cât şi patrimoniul public îi creează zilnic disconfort şefului său.
Primii, pentru că-s mulţi şi au autovehicule cu care circulă pe străzi, drept pentru care trebuie acum să mai gândească o sistematizare şi să ne înveţe şi mersul pe jos. Cât despre patrimoniul primăriei, vechi, dărăpănat, cu terenuri pârloagă, vorba aia: valorile trebuie să circule. C-o fi bine, c-o fi rău, om vedea. Şeful lui, amiralucontra, întâi taie, de două ori, şi după aia măsoară, ca să vadă dacă-i bine.
Şi tot aşa, îmi amintesc cum sub stindardul ideilor ciuce, nu mai departe de anul trecut, acelaşi promotor ne soma zicând că nu scapă nimeni fără să plătească parcarea pe domeniul public căci Primăra Constanţa are nevoie de bani, apoi că musai să ne luăm spaţiile verzi din oraş pe persoană fizică şi că munca voluntară o să devină obligatorie pentru întreţinerea lor, ori că o să ne gospodărim singuri ca să colectăm selectiv deşeurile reciclabile din oraş, sub sancţiunea unor noi taxe sau impozite, pentru binele colectiv, sau cine vrea în zona peninsulară musai să se descalţe la intrare, ca să nu strice deranjul la pavele şi doar aşa: prin noi, pentru noi, cu noi înşine vom reuşi împreună!
De unde şi concluzia donquijotescă, mai degrabă ai speranţe să câştigi un război cu morile de vânt decât cu ăştia…!
Rozinanta s-ar răzvrăti, Sancho Panza cu măgărușul Rucio din dotare la fel, dacă ar locui în Tomis 2. Toate aleile dintre blocuri au devenit un fel de bulevarde. Cauza, este simplă, nu ai soluții de a deroba sper arterele principale.
Se vede treaba că omul, adică subiectul, muncește domnule,, lucru desprins chiar din articol, cu precădere din pictorial.
Orașul e varză, peste tot șanțuri – a se citi șantiere, iar întrebarea e: „ale cuee e” că tare par bănoase, indiferent de unde vin fondurile, și sa nu fim răutăcioși că se supără edilii, doresc sa atenționez cititorii că deranjul la pavele e la același stadiu – a se citi dezastru, așa că nu e încă obligatoriu sa vă descălțați la intrarea in peninsulă. Și nici nu cred într-un viitor prea apropiat. Poate se va rezolva la vară când temperatura va fi optimă asfaltărilor ?? Știi ce zic!
Felicitări ! , un editorial de excepție .