Dan MIHĂESCU ■
Ca să nu zică lumea că sunt cârcotaş iată că atunci când este cazul eu „Îi dau Cezarului ce este al Cezarului” şi recunosc că Primăria a făcut un gest responsabil şi a marcat corespunzător starea de sucombare, de extincţie, în care a ajuns zona peninsulară în mandatul lui Chiţac instalând prapuri de doliu pe mai toate indicatoarele de circulaţie rutieră din cartier.
Nu-i nicio mirare că nişte tăietori de frunze la câini au decis să tragă saci negri din polipropileană peste indicatoarele de circulaţie ce nu mai corespundeau realităţii din teren, după ce magistraţii au suspendat efectele nenorocite ale regulamentului de acces în zona peninsulară.
Constat cât de bine au potrivit în peisaj hăitaşii poliţiei locală, prezervativele negre, de doliu, sinistru foşnitoare şi şuierătoare în bătaia vântului, cu alura antică (vorba fostului primar tot de tristă amintire, Decebal Făgădău) de sit arheologic deschis publicului, conferită acestui cartier de pavajele sparte şi străzile destupate; de calcanele caselor vechi ce cad în stradă în capul trecătorilor; de gropile cu măruntaie de ţevi canceroase lăsate la iveală, din pântecul pământului, de echipele de meşteri ce şi-au pierdut între timp harta intervenţiilor urgente…
Ce mai, este exact semnul distinctiv, marcajul explicit, metafora plastică adecvată capătului de drum la care s-a ajuns aici în cel mai veche aşezare cu existenţă continuă de pe teritoriul României, având o istorie de peste 2.500 de ani!
Ovidius poetul, oftand amarnic dupa Roma imperiala, scria pe meleaguri tomitane, poemele „Ponticele” si „Tristele”, si chiar daca esenta artistica nu reflecta decat titulativ actualitatea, trebuie sa recunostem ca in fapt doliul trasmite durerea sau tristetea cuiva.
Nu e rau sa recunosti ca esti depasit de situatie si sa arborezi la vedere ” mesajul realitatii „, ca doar maine poimaine dau navala turistii care, atentionati de indoliatele indicatoare, sa stie sa se fereasca, si sa prinda jmecheria :” pe aici nu se trece „. Am putea vorbi multe chestii, cum ar fi lucarne sau tencuieli letale, pavele cascate, care ameninta piciorusele copiilor nostri, gunoi, … e
doar bla bla. Caesare,,, „Barba non facit philosophum”, deci imi bat gura de pomana.