Manuel VLĂDUȚ ■
Două știri venite în cascadă de prin ținuturile moscovite, mi-au stârnit hazul de dimineaţă, rememorându-mi fabula bătrânului Esop… “Broasca si boul”.
Potrivit AGERPRES, preşedintele rus, Vladimir Putin, a declarat marţi 23 mai 2023, că Ucraina nu a existat ‘în istoria omenirii’ până la crearea sa de către Uniunea Sovietică, în 1922, aceasta fiind una dintre principalele justificări ale Kremlinului pentru intervenţia sa militară din ţara vecină.
În aceaşi zi, alt site ştiri titra că președintele Dumei de stat rusești – Viaceslav Volodin, într-un delir patetic, în tonul propagandei putiniste, a afirmat că Polonia „trebuie pedepsită pentru că a trădat amintirea istorică a eliberării de Germania nazistă, de către Uniunea Sovietică. Înaltul demnitar rus zicea că Polonia trebuie pusă la plata unei compensaţii financiare de 750 de miliarde de dolari pentru investiţiile sovietice în reconstrucţia după al Doilea Război Mondial, ca şi pentru o serie de acte ostile faţă de Moscova şi să înapoieze teritoriile recuperate în graniţele statale, după conflagraţie.
Mancurtul neobolșevic pretinde, ca şi stăpânul lui de la Kremlin, pretinde nici mai mult sau mai puțin că Polonia există ca stat doar datorită Rusiei, uitând că această țară a fost practic împărțită în două de către Hitler și Stalin în 1939 și că Rusia a mai invadat în trecut – desființând la propriu Polonia – între anii 1795 – 1918. Asta înseamnă că toate teritoriile sau țările cucerite ori anexate de ruși de la Ivan cel Groaznic încoace, există astăzi doar datorită lor?
De tot râsul absurdele pretenții ale rusului, dacă nu ar fi de plâns, gândindu-ne la atrocitățile comise de “eliberatori” în Ucraina, la localitățile rase de pe fața pământului pe timpul “operațiunii speciale”, la faptul că ei se sunt vinovați de moartea elitei armatei poloneze măcelărită fără milă în pădurea de la Katyn (22.500 de polonezi) în 1940; de robia popoarelor pe care le-au subjugat și de raptul teritoriilor luate rând pe rând, de la Prut până la Marea Japoniei, de crimele împotriva românilor epuraţi etnic în Bucuvina, la Fântâna Albă, deportaţi, dezrădăcinaţi, din Bucovina de Nord și Basarabia! Astăzi, cu aceeași politică și propagandă mizeră, distrug Ucraina pretinzând că o eliberează…
Ei cred că totul le aparține și că totul le este permis, anexând, jefuind, ucigând, asemenea barbarilor migratori, sfidând o lume întreagă dar uitând că istoria nu iartă și că rănile provocate în trecut unor țări ca Polonia, România, Estonia, Letonia, Lituania, Cehia sau Slovacia, nu se vor închide niciodată!
Cât tupeu porcesc și infatuare, câtă ipocrizie și megalomanie, câtă disperare după pământ străin și sete de sânge!
Circul declaraţiilor ilariante de mai ieri mi-aduc aminte de un alt bețivan ex-sovietic cu pretenție de rus imperial, trogloditul lider al Partidului Comuniștilor din Rusia – Serghei Malinkovici, tizul kremlinezului, care în toamna anului trecut a solicitat public ca Alaska să revină în graniţele Federaţiei Ruse, întrucât vânzarea acestei gubernii ţariste către SUA a fost „o greșeală politică” ce trebuie reparată… “Afacerea, încheiată în urmă cu 155 de ani a fost în mod clar netransparentă, realizată sub o puternică presiune politică și cu participarea agenților de influență din administrația țaristă iar partidul a sugerat că aceasta ar trebui să fie declarată nulă și neavenită mai întâi printr-o decizie a unei instanțe rusești, iar apoi ar trebui să încercăm să convingem instanțele judiciare internaționale de acest lucru”, zicea comunistul rus în octombrie 2022.
Mă uit, citesc şi mă minunez gândindu-mă la semnele fatidice pe care le identific în această serie de deliruri declarative căci precum broscoiul din fabula lui Esop, Rusia pare să fi devenit atât de mare încât propria explozie, provocată de megalomania fără margini pare, de acum, inevitabilă…
Știa ce spune bătrânul Esop, în înțelepciunea sa proverbială, transpusă anectdotic în nemuritoare sa fabulă plină de adevăr:
● Broasca și boul – Fabulă de Esop
„Vai, tăticule,” i-a spus o broscuță unui mari broaște asezată pe malul apei, „am văzut un monstru atât de înspăimantător! Era mare cât un munte, cu coarne pe cap, și o coadă lungă, lungă, și avea copitele despărțite în două!”
„Liniște-te, copile, stai cuminte,” i-a zis broscoiul, „ce ai zărit nu era decât boul alb al țăranului. Și, dacă stai bine să te gândești, nici nu este chiar așa de mare. Poate puțin mai înalt decât mine, dar pot cu ușurință să îi egalez mărimea, ai să vezi!” Broasca a început să tragă aer în piept și să se umfle, să se umfle și iar să se umfle. „Era așa de mare?” a întrebat ea.
„Ah, mult mai mare de atât,” i-a răspuns broscuța.
Din nou a început broasca să tragă aer în piept, și să se umfle, să se umfle, și iar să se umfle. Apoi și-a întrebat iarăși copilul daca boul era la fel de mare ca și ea.
„Și mai mare, tăticule, și mai mare,” s-a facut auzit răspunsul.
Broasca a continuat să tragă aer în piept, să se umfle, să se umfle, și iar să se umfle. La un moment dat a zis: „Sunt sigură că nu putea sa fie atât de mare ca mine,” după care, “bum!”, a explodat!
Morala: Orgoliul nemăsurat te împinge spre propria-ți distrugere și nu toate creaturile sunt la fel de mărețe precum se cred.
