Dan MIHĂESCU ■
De când l-am auzit pe antrenorul de rotative, Joianis, dând indicaţii în direct, la televizor, am priceput că omul nu glumeşte dar nici nu gândeşte. Ştie doar una şi bună: rapid şi transparent. Ca în disputa lui Bulă cu profesoara: Aici, să vadă toată lumea, ce şi cum!
Când el a dispus:”Această rotaţie trebuie să se desfăşoare rapid, corect – sticlă”, am crezut că este o figură de stil, să înţelegem că ne-arată totul fără ascunzişuri, dar n-am bănuit că-i expune pe ăştia cu rotativa în fereastră, ca la târgul de sclavi, să vedem şi noi toate de care sunt în stare. Cât de mult ţine preludiul, cum se aţâţă şi se excită, cum se apropie şi se resping, perversiuni, gelozii, trădări pasionale, parteneri multipli, juisare, agonie, extaz, asfixie, o bagă, o scoate (demisia zic)… Şi totul pentru a-i ţine incitaţi pe cei 7-8 milioane de voaierişti sado-maso despre care se speră că ar putea fi masa de manevră ce va decide soarta politicienilor români la alegerile, parlamentare, locale şi europene, din 2024. Dat dracu’ teutonul ăsta, teribil tachinează, vorba lui nea Iancu! Şi când te gândeşti că putea să zică, în argou, “zeiss”, ca tot românu când vrea un lucru ca lumea, dar nu el a zis “sticlă” ca să ştim că o să fie totul de faţă cu lumea. Şi uite aşa mi-am adus aminte că am mai văzut eu asta, tot printr-o sticlă, de vitrină ce-i drept, la Muzeul Pietrei Sculptate din localitatea Meigle, în estul Scoţiei, unde printre cele 27 de basoreliefuri din perioada picţilor, tronează şi o svastika rotativă simbolizând un ritual sexual alternativ.
Ce să zic, când o ai în sânge…rotativa se execută şi nu se discută.
Şi dacă avem un rege al fotbalului machedon de ce să nu avem şi altul al rotativei, neamţ, din acelaşi neam din care a fost şi autenticul inventator al rotativei guvernamentale româneşti.
Doar că ce să vedeţi? Potrivit Enciclopediei României rotativa guvernamentală a fost un sistem introdus de regele Carol I în 1895 prin care cele două mari partide ale României din perioada modernă, Partidul Naţional Liberal şi Partidul Conservator, alternau la guvernare odată la patru ani, motivate de faptul că practica electorală demonstrase, pe întreaga perioadă a monarhiei constituţionale (1866 – 1938), că partidul sau grupul politic din care provenea guvernul însărcinat să organizeze alegerile obţinea, întotdeauna, majoritatea parlamentară.
Astfel, tânărul domnitor Carol a încercat să aducă la guvernare facţiunile de nuanţă moderată. După formarea partidelor, PNL şi Partidul Conservator, lunga guvernare liberală a lui Ion C. Brătianu (1876 – 1888), apoi lunga guvernare a formaţiunilor conservatoare (1888 – 1895) au radicalizat scena politică internă. Soluţia la această radicalizare a fost principiul rotativei guvernamentale. Astfel, cele două mari formaţiuni, începând din octombrie 1895, până în decembrie 1916 s-au succedat la guvernare odată la 4 ani, cu excepţia ultimei perioade când s-a format guvernul de uniune naţională la Iaşi din cauza ocupaţiei Puterilor Centrale.
La vremea respectivă, ambele partide erau de acord cu modernizarea ţării, diferenţa făcând-o ritmul cu care să se realizeze acest proces. Liberalii doreau o modernizare rapidă cu adoptarea modelului occidental şi adaptarea lui la realităţile româneşti, în timp ce conservatorii doreau ca procesul să desfăşoare de jos în sus, cu crearea mai întâi a fondului înaintea adoptării formei.
Sistemul rotativei guvernamentale a luat sfârşit după intrarea României în Primul Război Mondial şi nu a mai putut fi utilizat în perioada interbelică din cauza fărămiţării scenei politice, efect al Marii Uniri, al votului universal şi a reformei agrare. Ulterior, în anii ’30, regele Carol al II-lea a subminat partidele politice pentru a creşte rolul monarhiei în viaţa statului, iar, după rezultatul indecis al alegerilor din decembrie 1937, a profitat de disensiunile dintre formaţiuni şi a instaurat un regim autoritar.
Acuma, dacă Joianis chiar şi-a pus în cap să reînvie rotativa guvernamentală nemţească pe scena politică a României şi să depene el la vârtelniţă până ne părăseşte de tot, la sfârşit de mandat constituţional, e de văzut, dar până acum totul este cum a zis…sticlă!
