Acasă Cronica Apariţie editorială de excepţie

Apariţie editorială de excepţie

6731
0

Marina CUŞA

Având deja o abordare îndelungată a speciei romanului istoric, concretizată într-un raft întreg de bibliotecă, scriitorul constănțean Liviu Lungu revine în atenția publicului cu Idolul de carne sau Înțelepciunea primului stăpân, lansată recent la Muzeul de Istorie și Arheologie și
publicată în anul în curs la editura Asdreni cu sprijinul Ligii Albanezilor din România.

Noua carte își plasează acțiunea în Dobrogea secolului IV, când creștinismul devenise deja religia oficială, personajul central fiind un „om al pământului” și un staroste de așezare. Subiectul, îndrăzneț și incitant în sine prin îndepărtarea în timp, este tratat cu subtilitate artistică
impresionantă de către autor, ce recurge la formula realismului magic impusă de pana unor cunoscuți prozatori sud-americani. Combinând descrierea realistă cu o intrigă mereu surprinzătoare și cu alunecările în supranatural proprii tipului de scriitură amintit, Liviu Lungu
oferă un roman elegant, concentrat, fără excrescențe de prisos, în care straturile multiple de semnificații se așază vertical, captându-l și stimulându-l pe cititorul avizat. Căci trebuie spus că romanele lui Liviu Lungu nu sunt o lectură facilă, ci dimpotrivă,
reclamă un receptor cultivat și atent la detalii, mai ales că semnatarul nu amestecă literatura cu pedagogia și, în plus, „scrie pe dedesubt”, ca să folosim o expresie argheziană, adică are un stil care face loc ludicului, jocului de cuvinte, vorbirii aparent „în dodii”.

Sursa foto: Mihaela Lungu

Remarc totodată unitatea întregului scris al lui Liviu Lungu, întrucât acest roman răspunde acelorași întrebări din proza sa anterioară: Care e mersul lumii? Cum era lumea veche? Dar omul care o locuia? Ce s-a petrecut în trecerea de la natură la civilizație? Ce a adus nou
religia monoteistă/ creștinismul? Fiecare cititor va găsi răspunsurile în carte după puterile sale… Cert este că toți vor gusta felul în care Liviu Lungu descrie viața de pe meleagurile noastre de acum 1600 de ani și chiar vor exclama „Da, domnule, așa trebuie să fi fost!”.

Veți întâlni în text scene de viață arhaică despre care vorbesc studiile de antropologie, dar pe care Liviu Lungu le transformă într-un film ce ni se adresează tuturor simțurilor: un ritual de inițiere traumatizant pentru novicele care e încă un copil, o „imolare” – ucidere ritualică a unei
ființe care să-și transfere viața proprie unei zidiri, practică ancestrală a breslei constructorilor, o crimă din cele întâlnite în familia unui poligam față de soția preferată. Alături de o mulțime de amănunte alese cu atenție privitoare la îndeletnicirile, vestimentația, modul de procurare a hranei și de întocmire a unei gospodării proprii epocii reflectate. În existența lui, neprecizată ca număr de ani dar probabil nu prea lungă, protagonistul duce o luptă continuă pentru supraviețuire, pentru „locul” său, cu nomazii prădători, soldații imperiali abuzivi, veneticii alungați și ei din ținutul ce le aparținea, pericolele reale fiind concurate de monștrii interni ai unei ființe trăitoare într-un mediu periculos. Dacă, tânăr fiind, iese mereu învingător datorită unor puteri supraomenești a căror sursă nu o poate identifica nici el, treptat pierde aceste capacități și
totodată ,,locul” uzurpat de noii sosiți, nu înainte însă de a-l mai închide o dată simbolic într-o mandala desenată cu bățul înmuiat în sânge. Această a doua con-sacrare, făcută înainte de moarte, îi încununează viața și întărește valoarea arhetipală a personajului de stăpân- desemnat
de fiecare dată în text cu majusculă. Sceptic față de noua „ordine” a lumii, neîncrezător în vorba mieroasă și în dulceața aparentă a chipurilor pelerinilor noii religii, mânați de fapt de interese ascunse, personajul rămâne credincios lumii sale, deși conștient că e sortită dispariției, și o
salvează în absolut prin re-închiderea în cercul sacru.

Pentru că orice creație, inclusiv literară, este un mister, nu mai spunem nimic despre aparițiile fantasticului în text, lasându-vă să descoperiți singuri ineditul și poezia acestor pagini. Adăugăm doar: „Lectură plăcută!”. Și curaj în abordarea unei literaturi de probleme, diferită de
sterilele reflectări narcisiste ce domină o bună parte a textelor de azi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.