Luigi FRIGIOIU ■
În timp ce, administrația locală face mari progrese în distrugerea totală a orașului, o mână de “frumoși nebuni”, sportivi și artiști, obțin succese incredibile în condiții, aproape, inumane. Eroii noștri au adus glorie și aur Constanței prin izbânzi greu de anticipat cu puțină vreme în urmă. Triumfurile au o singură explicație: campionii își trag seva, forța și inspirația, direct, din pământul binecuvântat dintre Dunăre și Mare. Din partea autorităților nu primesc ajutoare ci doar piedici și blocaje.
Fotbaliștii Farului au câștigat campionatul fără ca orașul să aibă stadion. Tinerii rugbyști (U20) sunt campionii României, tot fără stadion. Handbaliștii au câștigat Cupa României iar baschetbalistele sunt vicecampioane naționale fără ca orașul să aibă sală de sport competitivă. S-a încercat construirea unei noi săli dar banii nu au ajuns decât pentru jumătate și s-a renunțat la idee. Recent, s-au organizat meciuri de baschet pe faleza Cazinoului. A fost interesant, mai ales, când mingea ajungea în mare și meciul de baschet se transforma într-unul de polo. Spectatorii s-au amuzat, doar “peștii” s-au arătat deranjați de hărmălaie: și cei din apa mării și, mai ales, cei din parcarea de tiruri ieșiți cu sirenele la produs.
Am spus și repet: “aleșii” noștri sunt, de fapt, cei mai aprigi dușmani ai orașului. Artiștii Teatrului Danovski organizează spectacole, în aer liber, în fața sediului. Chiar atunci, în același loc, Primăria montează boxe din care răsună manele imbecile, rulote cu bere la dozator și grătare pe care sfârâie cârnăciori.
Trupa “Dance Sea-mphony” a câștigat, anul trecut, Marele Premiu la cel mai important Festival de folclor European desfășurat la San Remo-Cannes. Drept “recompensă”, a fost eliminată de pe lista de proiecte estivale ale Primăriei. Iar instructoarea-coregraf aspru sancționată pentru tupeul de a câștiga Cupa Europei.
Cel mai nou și eclatant succes l-a realizat echipa Teatrului de Stat, la Gala Uniter: premiul pentru cea mai bună piesă – “Seaside Stories”. Nici acest teatru nu are unde juca, sediul de pe b-dul Ferdinand aflându-se, de câțiva ani buni, în renovare (schele sunt montate pe fațadă, dar lipsesc întotdeaunalucrătorii). S-a găsit o soluție de compromis, actorii evoluează într-o sală de ședințe ce a aparținut diferitelor partide: PCR, PD, PD-L, PNL. Piesa “Seaside Stories”, e o bijuterie artistică și merită văzută de toți constănțenii. Dar nu prea au unde. O soluție ar fi ca spectacolul să se desfășoare chiar pe nisipul litoralului. Doar dacă “Apele Române” nu le dărâmă decorul cu buldozerul, fiindcă Teatrul nu a participat la licitația pentru închirierea sectoarelor de plajă.
Încă o dată, s-a dovedit că bătrâna Cetate Tomis e un exemplu de conviețuire, un simbol al diversității și toleranței. Radu Afrim, regizorul spectacolului “Seaside Stories”, e un artist unic. Ca orice vedetă cu blazon, el nu-și dosește identitatea sexuală. Ba chiar își adaugă la poză cur-cu-beul LGBT pentru evitarea tentativelor de hărțuire sexuală din partea fanelor.
Directorul Teatrului de Stat, Erwin Șimșensohn, e și el, aproape, unic. Dar în “Comunitatea evreiască” din Constanța care nu numără foarte mulți membri. Mai exact, alături de el se află și omul de presă, Sorin Lucian Ionescu. Iar unde-s doi, puterea crește! Împreună au făcut lobby, până au reușit să demareze renovarea Sinagogii din peninsulă. Felicitări pentru ambele feluri de realizări: artistice și religioase. Shalom!
