Dan MIHĂESCU ■
Motto:” Vecinul meu meu prăseşte ciori,
Vecina mea prăseşte farduri,
Eu sunt un om pe nişte scări
Şi-un câine bulucind prin garduri.”
Am un vecin tare harnic. Sincer până mai ieri nici nu ştiam cine este dar îşi făcea simţită prezenţa toată ziua căci în faţa casei lui de peste drum, puţin pieziş de cottageul meu, de dimineaţă până seara-i vânzoleală mare de maşini şi oameni. Un du-te vino teribil. Încarcă, descarcă, n-au sâmbătă, n-au duminică. Nu tu, Paşte şi nici Crăciun, Pesahul, Purimul, Rosh Hashanah nu-i încurcă, Ramazanul şi Kurbanul nu-l ţin, ce să zic? Aferim!
De vreo cinci ani mă uit spre ei din poartă şi mă crucesc, ca mai tot omul ce nu-şi poate explica fenomenele nenaturale. Casa lor grandioasă, suficient de austeră şi sobră dar cu un aer semeţ, trufaş, placată cu cărămidă aparentă, poate să adăpostească chiar şi un templu. O fi vreo nouă religie cu nişte apucaţi ce slujesc la vreun zeu nou din ăsta. Zeul Muncii, Doamne cum ar suna? Sau vreun cuib de marxişti, din ăştia pe model nou, şi nimeresc eu vecin cu Templul Muncii. Puşche pe limbă-ţi, îmi zic în gând. Poate m-am ambalat de pomană şi mă agit de la soare.
Cert este că eu nici nu-l cunosc pe vecinu. În afară de dihania aia de maşină mare şi negră, ca un dric pe patru roţi urcată pe trotuar în faţa mausoleului de casă, n-am văzut vreo urmă de a lui. Nu-l ştiu. O fi fost printre rabotnicii care tot intră şi ies din curte cu rame de uşi şi geamuri, în spate. Chiar era să zic că nici nu m-a deranjat vreodată dar asta nu-i adevărat. De deranjat mă cam derajează dar, pentru că şi aşa nu ne cunoaştem, am zis să ne ţinem cât de cât de vecini. Până alaltăieri când am răbufnit. De felul meu, înţeleg că mişcarea are ca efect frecarea corpurilor cu degajare de energie termică iar de aici cuţitul oricărui fierăstrău circular se poate dilata şi dacă se blochează pe făgaşul de tăiere “ţipă“ după ajutor ca într-un caz de viol!
Dar cum ziceam, de vreo cinci ani, de când şi-au sfinţit templul în cartier, peste drum, habotnicii ăştia se-nchină la zeul lor de dimineaţă până seara, şapte zile din şapte, fără să aibă vreun calendar cu sărbători legale. Şi uite aşa, am lăsat la o parte creştineasca toleranţă plus admiraţia pentru cultul muncii şi am sunat la Garda de Mediu unde am vărsat tot ce-am avut pe suflet. Le-am zis că pentru mine este mult prea mult ca în oraşul în care pe stradă îţi rupi maşina şi pe trotuar picioarele, să-mi mai fută şi vecinu creierii, toată ziua, cu fierăstrăul circular. De ce să-şi bată Poliţia Locală capul că în garajul unui imobil dintr-un cartier rezidenţial funcţionează un atelier unde se montează tâmplărie PVC pe bandă rulantă, în sistem industrial sau de ce să-l întrebe pe proprietar despre autorizaţia de funcţionare eliberată de Primăria Constanţa ori ce impozite plăteşte la SPIT pentru punctul de lucru când mai bine îmi bate mie în poartă să mă mustre că n-am parcat estetic, la bordură, tomberoanele cu gunoi?
Nici nu s-au împlint două zile de când am apelat la “mediator” că am şi fost asigurat de totala empatie a gardienilor. “Vă înţelegem, vă credem, noi am verificat dar, ştiţi, nu putem să facem nimic. Nimic mai mult. Ştiţi, la faţa locului nu ne-a deschis nimeni poarta iar cu vecinul dumneavoastră, Nil Veli, am vorbit pe numărul de telefon identificat pe autorismul de serviciu din faţa imobilului. El ne-a declarat că în Constanţa, pe strada Pictor Nicolae Grigorescu nr. 26 locuieşte şi nu are niciun atelier acolo. Doar îşi ţine maşinile în faţa reşedinţei. Nu ne-a permis să verificăm decât dacă avem ordin judecătoresc. La verificarea dcoumentelor am văzut că dânsul, într-adevăr are o societate comercială cu care desfăţoară activităţi specifice de tâmplărie PVC dar a declarat că lucrează la adresa beneficiarului aşa că nu putem să facem mai mult. Nu putem să pândim la gardul proprietăţii…” Am primit răspunsuri pline de compasiune. Şi eu la rândul meu am înţeles. Am înţeles că vecinul Veli a găsit o portiţă în legislaţie şi joacă la două capete… Sau poate la mai multe…
Aşa că m-am decis să fac ceea ce este mai simplu pe lumea asta, să i-au urma banilor. L-am căutat pe vecinul Veli Nil la ANAF şi la Registrul Comerţului şi l-am identificat că are într-adevăr o firmă: Expret Vitrum SRL, din 25. 05. 2018, fix de pe vremea când m-am mutat şi eu în cartier. Societatea comercială cu CIF 39915572 Nr. J13/2622/2018 are sediul social în Constanţa, pe Bd. 1 Decembrie 1918, Nr. 43, camera nr. 1, Bl. L 24, Sc. A, et. 3, Ap. 6, judeţul Constanţa. Firma, cu capital social de 200 de lei, are Cod CAEN 2223, Fabricarea articolelor din material plastic pentru construcţii. Nicio altă specificaţie despre vreun punct de lucru. Deci, rămâne cum a zis apropritarul, lucrează la beneficiar şi uite aşa, de peste şase ani, la începutul fiecărei zile beneficiarul este chiar el pentru ca mai apoi să se răzgândească şi să vândă altora care sunt în mai mare nevoie tâmplăria croită, pentru că el, nu-i aşa, poate să-şi facă oricând alta.
Restul ce-a declarat la ANAF din contabilitate nici nu mai contează, că oricum este de râsul curcilor. Bietul om, cu un singur angajat, şi-a asortat o cifră de afaceri de 9600 de lei în 2022, profit: 8986. Noroc că nu e plătitor de TVA. Dar oricum nu cred că se poate descurca cu dividendele încasate pe anul trecut, numai dacă te uiţi la cheltuielile de întreţinere ale casei sau autoturismele parcate în faţă, pe trotuar.
Am și eu un vecin căruia i se scoală bormașina de zici că e Terente și da cu ia în toți pereții pe la te miri ce ore ale dimineții. Niciodată nu m-am gândit să fac public.multumesc pentru idee.