Marcel Ciolacu legiferează haiducia în economie, pentru 2 lei la buget

Călin MARINESCU  ■

Așa cum am prevăzut, PSD sub comanda președintelui Marcel Ciolacu impune aliatului PNL, partid total debusolat, măsuri fiscale ce ne aduc aminte de perioada Guvernului Văcăroiu când, guvernații mimau că doresc reala privatizare a economiei de ochii occidentului dar de fapt prin măsuri fiscale şi nu numai, mențineau supremația economiei de stat puternic piratată de politicienii puterii.

Acum, din nou, sub presiunea pierderii fondurilor PNRR Guvernul Ciolacu trebuie să dovedească Comisiei Europene că depune toate diligenţele pentru reducerea uriașului deficit bugetar.

Să ne fie clar, pierderea sau chiar reducerea fondurilor din programul PNRR ar fi un dezastru pentru economia României și așa aflată în derivă.

Majoritatea investiţiilor începute, respectiv autostrăzile, podurile și alte proiecte locale, sunt finanțate prin programul PNRR cu multe miliarde de euro.

Bineînțeles, se pune intrebarea, de ce oare s-a declanșat la jumătatea anului toată tevatura asta? Oare ce previziuni și calcule au făcut cei care au prezentat Parlamentului un buget optimist, pot zice festivist, care în final s-a dovedit un mare fiasco, guvernul fiind obligat să recunoască acest deficit care depășește cele mai pesimiste prevederi.

Circulă vorba precum că ministrul Finanţelor Publice, Adrian Câciu, transferat de la Buzău ca să joace la centru în echipa liderului PSD, ar fi declarat “în falş” prognoza de venituri şi cheltuieli când s-a întocmit proiectul de buget, astfel că Ciolacu nu poate da vina pe greaua moștenire. În fine la vremea respectivă le-a mers, au păcălit Parlamentul și pe noi contribuabilii, astfel încât să dea bine la Bruxelles.

După cum am mai zis, din motive clar electorale, simulacrul de măsuri pentru scăderea deficitului bugetar nu vizează în realitate reducerea efectivă a principalei cheltuieli – salariile plătite de cel mai mare angajator din România, statul.

Desființarea a circa 200.000 posturi neocupate din aparatul de stat reprezintă o economie scriptică, având în vedere că salariile aferente acestor posturi sunt prevăzute în buget și zic, poate și o economie reală, fiindcă sunt sigur că o mare parte dintre aceste posturi erau promise unor sinecuriști, lipitori de afișe pentru marile partide aflate la putere.

Deci, dificil de redus bugetele pentru salarii și celelalte cheltuieli ale statului, cele câteva posturi de secretar de stat și consilieri nu reprezintă o sumă importantă în aritmetica acestor diminuări.

Una peste alta, mai marii finanțelor estimează o economie de circa opt miliarde de lei, departe de deficitul de circa 35 – 37 de miliarde de lei recunoscut de Guvern și zic eu ușor subevaluat.

Și atunci ce este de făcut? Simplu, dăm iama în economia reală, împovărăm microîntreprinderile şi societăţile comerciale mici cu noi taxe, mărim impozitul pe dividende; ce atâtea dividende? Şi nu în ultimul rând mărim acizele și TVA ca să simtă și poporul responsabilitatea deficitului bugetar.

În România cele aproape 400.000 de microîntreprinderi active în 2022 care în perioada ianuarie 2022 – ianuarie 2023 aveau circa 300.000 de angajaţi, conform Inspecției Muncii, au înregistrat o rată medie a rentabilității (profit brut/cifră de afaceri) de 25%, în timp ce companiile plătitoare de impozit pe profit au raportat o rată a rentabilității de 9,7%, anul trecut. Pentru microîntreprinderile existente în martie 2023, situațiile financiare aferente anului 2022 indicau că cele 391.976 de microîntreprinderi au înregistrat o cifră totală de afaceri (CA) de 250,8 miliarde lei, un profit brut de 62,9 miliarde lei și o rată medie a rentabilității (profit brut/cifră de afaceri) de 25,1%.

Şi acum să le luam pe rând. Mai întăi să acționam la nivelul întreprinderilor mici și mijlocii, multe dintre ele cu o situație financiară precară, la limita subzistenţei. Numărul mare de falimente înregistrate în fiecare an ne dovedeşte această situație.

Nu contest faptul că de multe ori aceste societăți apelează la acțiuni la limita legii, denumite și politici economice gri. O fac nu pentru a se îmbogăți ci numai pentru a rezista într-o piață lipsită de o concurenţă corectă, o junglă pe care statul ar fi avut obligația să o reglementeze și să o controleze.

A împovăra aceste societăți cu noi biruri va avea un efect greu de prevăzut: sau îi va obliga pe administrator să treacă de la economia gri deschis către o economie gri închis spre negru, foarte aprope de zona ilegalităților sau vor  trage oblonul în cel mai scurt timp.

Vorbim de peste doua milioane de salariati, cam jumătate dintre cei circa patru milioane şi jumate cât numără populaţia activă a României.

Nu este de neglijat și intenția de a se desfiinţa facilitățile fiscale din agricultură, construcții și IT.

Acestea au fost gândite special pentru a scoate la suprafață salariile plătite illegal, la negru, în special în aceste domenii de activitate.

Dacă pentru anul 2022 se estimase un volum al evaziunii fiscale de circa 10% din PIB, o sumă uriașă, după adoptarea noilor măsuri fiscale evident aceasta va creşte atâta timp cât statul, încorsetat în numeroase presiuni politice, nu va putea controla eficient colectarea la buget a tuturor sumelor datorate.

Creșterea impozitului pe dividente de la 5% la 10% chiar dacă este trecută printr-un prag de 8% va afecta atractivitatea economiei noastre pentru investitori și este foarte posibil să ducă la retragerea unora, mai ales că ţări din jurul nostru, precum Bulgaria, mențin pragul de 5% de mulți ani.

Majorarea accizelor și în special a TVA de la 5% la 9% vor genera creșterea preţurilor în special în zona serviciilor ceea ce o să alimenteze spirala inflaționistă cu efect asupra întregii populații.  

Toate aceste presiuni puse asupra economiei reale, în opinia unor economiști de marcă, va duce la încetinirea activității economice şi va atrage o diminuare a sumelor colectate la buget, adică exact invers faţă de ce declară că își dorește Guvernul.

Singura noastră speranță este posibilitatea ca toate aceste măsuri apărute peste noapte pe surse  să fie de fapt o cercetare de piață a guvernanților pentru ca în final să ţină cont de opiniile specialiștilor și de vox populi.