Luigi FRIGIOIU ■
Constanța a avut un legendar Ansamblu de balet, plămădit de geniul Maestrului Danovski. A avut Fantasio, cel mai tare teatru de revistă, cu coregrafiile inegalabilului Cornel Patrichi. Aici, s-a format Ansamblul folcloric Brâulețul, celebru în toată țara. Astăzi, de toate brandurile noastre s-a ales praful. Ca de tot orașul, de altfel. Au rămas doar câteva mlădițe, muguri ai speranței. Însă, ca să înflorească, e nevoie de oameni aleși de Dumnezeu care ard la focul pasiunii.
Petronela Serea-Iordache (instructoare și solistă) a udat răsadurile coregrafice cu sudoarea trudei și lacrimile suferinței profesionale. Tinerilor dansatori le-a pus pe tavă cunoștiințe artistice și le-a dospit talentul cu flacăra sufletului de artist generos. Iar boabele de rouă ale durerii s-au transformat în perlele triumfului. Ansamblul coordonat de ea a câștigat, anul trecut, cel mai important festival de folclor din lume desfășurat la San Remo-Cannes-Diogo Marina. Sunt Campionii Europei! Spre invidia și disperarea, turmei de impostori penali ce căpușează instituțiile de cultură, tăvăliți în mocirla neputinței, incompetenței și imoralității.
Poleit cu aurul victoriei, Ansamblul a pornit prin județ într-o Caravană a Campionilor. Succes total și deplin! Apoi, dansatorii au descălecat în Piața Ovidiu. Ca-n povești, frumoasele țărăncuțe și partenerii lor s-au dat peste cap, transformându-se în prințese și prinți ai dansului. Tineri și talentați, păreau un alai de Feți-frumoși și Cosânzene îndrumați de o Zână.
Între 4-13 august, Ansamblul coordonat de Petronela Serea-Iordache a derulat proiectul artistic, “Pirouette Ballet Academy”. Spectacol complex, show total! Pe melodii celebre, 24 dansatori (12 perechi) au evoluat clasic și modern: vals, tango, mambo, balet, dans sportiv, folclor etc. Au fost 10 seri magice, un regal de mișcare și sunet.
Turiștii și constănțenii din piață au plutit cu gândul pe aripile muzicii sau, chiar, s-au prins în joc. Au piruetat elegant pe valsurile lui Strauss și Doga. Au încercat figuri pasionale de tango latino. Au stat în poante sau, măcar, au încercat să fie pontoși. Când s-a cântat “You raise me up”, și-au îmbrățișat însoțitoarele de concediu (neveste sau amante, după posibilități) așa cum făceau dansatorii cu partenerele. Au suferit cu Lara Fabian în piesa “Je suis malade”. I-a speriat “fantoma neagră de la Operă”, au murit și au înviat cu “Lebăda” lui Saint-Saens. Au jonglat cu paharele ca la parangheliile grecești. Yasou palicari! La sfârșit, au țopăit în ritm de sirtaki, ca Zorba, și s-au prins în hore cu fetele și băieții din Ansamblu.
Eu, de exemplu, nu mai dansasem de la propria nuntă. De la care au trecut ceva anișori, peste 30. Ei bine, după cele 10 spectacole “Pirouette Ballet Academy”, pot să-l provoc, chiar, pe Lou Bega. Exact, ăla cu Mambo no.5. Păi, băiatul s-a oprit la “five”, nu? Ori, eu am ajuns la 5×10. Adică, Mambo no.50 (fifty)! N-are nici o șansă în fața mea cu “A little bit of Monica in my life, A little bit of Erica by my side”.
Petronela, ca soarele de august.
Proiectul a întâmpinat o problemă tehnică: lipsa unui proiector puternic pentru scena improvizată în fața Muzeului de Istorie. S-a rezolvat simplu: în aparițiile solistice, Petronela Serea-Iordache avea efectul soarelui dogoritor de august. “Super-Petro” a strălucit luminând scena cu zâmbetul și talentul ei special. În alb imaculat, părea un înger coborât să mângâie privirea și sufletul celor din jur. Libertango și Dansul Spaniol au fost numai două din bijuterii coregrafice în care și-a etalat valoarea din plin. Ca întotdeauna, a găsit drumul drept către admirația spectatorilor. Când dansa, publicul exploda ca Galeria Farului, atunci când Alibec – după o pasă-bec de la Budescu – dă încă un gol în Cupele Europene.
Acum, proiectul “Pirouette Ballet Academy” e, doar, o amintire. Am rămas singuri în piață: eu pe bancă și poetul Ovidius pe soclu. Marele actor Ștefan Iordache spunea într-un cântec-testament: “Închid ușa, sting lumina, trag oblonul și încui / Magazinul meu de vise nu mai vinde nimănui”.
Vrem-nu vrem, toamna vine. Și eu și Ovidius ne acoperim inima cu ceva, cum ne-a învățat nemuritorul poet Nichita Stănescu. Pe malul mării, sezonul rece e lung. Cine a urmărit, măcar o dată, feeria artistică din Piața Ovidiu va apăsa, mereu, butonul “repeat” al memoriei. Instantaneu, alaiul de Feți-frumoși și Cosânzene, coordonat de Zâna Petronela, o să valseze din nou.
Tristețea despărţirii nu poate fi compensată decât de speranța revederii. Povestea trebuie să continue!
