Pe ei, pe mama lor de burghezo-moșieri!

Călin MARINESCU  ■

Motto: „Problema socialismului este că eșuează când se termină banii altora”. Margaret Thatcher

Am uitat de toate cele, de războiul de lângă noi, de creșterea teribilă a prețurilor ori comportamentul imoral al politicienilor și alte cele care ne înnegurează viață de zi cu zi de când coaliția guvernamentală a inițiat spirala morții cu o așa-zisă reformă fiscal-administrativă pentru diminuarea deficitului bugetar.

Pentru o zi și jumătate toți ochii au fost ațintiți la Parlamentul României unde Guvernul Ciolacu și-a pus pe masă mandatul pentru adoptarea presupuselor legi de însănătoșire a finanțelor țării doar că ce să vezi, tare mi se pare că manevrele de resuscitare a finanțelor publice aplicate după protocolul medical socialist or să trimită economia în moarte cerebrală.

Cred că mai tot românul a înțeles că Guvernul trebuie să ducă la bun sfârșit promisiunile făcute Comisiei Europene pentru a primi sumele importante ale programului PNRR, imperios necesare pentru continuare investițiilor în curs de desfășurare, cu efecte majore asupra economiei României și implicit a bunăstării noastre în viitor.

În fond ce vor europenii de la noi? Foarte simplu, tradus în câteva cuvinte, să muncim mai mult și să consumăm mai puțin, greu de imaginat însă a se realiza odată ce ne-am obișnuit să muncim cât mai puțin și să ne lăfăim într-un consum destrăbălat.

Este foarte mult de discutat pe această temă dar în orice caz e evident că țara consumă mult mai mult decât produce, de unde celebrul deficit care an de an este acoperit din împrumuturi, din ce în ce mai mari și mai scumpe.

În anul premergător alegerilor Guvernul se află în față unei probleme uriașe, între ciocan și nicovală, cum zice românul, adică între Comisia Europeană și națiune, mai precis propriul electorat între care cei mai sensibili la reforme de acest gen sunt alegătorii tradiționali ai socialiștilor și astfel trebuie să se miște prin spațiul reformelor administrativ-fiscale astfel încât să fie deranjați cât mai puțini acei dintre prețioșii votanți.

Având în față experiența cuplului Băsescu – Boc care au deranjat sistemul salariaților statului, cu efecte devastatoare asupra Partidului Democrat Liberal și a persoanei Traian Băsescu, Marcel Ciolacu nu a deranjat funcționărimea plătită din bugetul statului, cu gentilețe a propus unele prevederi de atenuare a cheltuielilor, nesemnificative și o ipotetică reorganizare a unor instituții de stat care ar putea duce la ciuntirea unor posturi, începând cu șoferii, consilierii și Șefii de birou – noii Acarii Păun.

În schimb burghezii, respectiv companiile mari, întreprinderile mici și mijlocii, țintele favorite ale socialiștilor sunt atacabile și ca atare au fost luate în cătare căci reprezintă un număr mic de votanți, care tradițional nu pun ștampila pe candidații Partidului Social Democrat, dar pot fi jumulite de sume importante cu impozite și taxe suplimentare.

Dacă Guvernul își propune o prin măsurile luate diminuarea găurii negre din bugetul de stat prin reducerea cheltuielilor cu circa 25 de miliarde de lei, în schimb de la sistemul privat își propune să confiște peste 100 de miliarde lei pe care să-i facă venit suplimentar pentru diminuarea deficitului bugetar.

Aplicarea unui impozit de 1% pe cifra de afaceri a marilor companii, a unui impozit de 2% pe cifra de afaceri a băncilor și 3% pe cifra de afaceri a întreprinderilor mici și mijlocii, în primul rând încalcă flagrant sistemul de aplicare a Taxei pe Valoare Adăugata (TVA) și a taxei de profit și dividente.

Este evident că multe dintre societățile multinaționale își dozează profitul astfel încât să plătească taxe cât mai puține, în primul rând prin relațiile comerciale pe care le au cu societățile mamă dar și printr-un management financiar inteligent, de multe ori la limita legii, dar fără a putea fi acuzați de practice ilegale.

În Statele Unite, pentru a se evita astfel de semievaziuni, se aplică dintotdeauna impozitul pe cifra de afaceri, impozit care se poate eluda numai prin practicarea muncii la negru, adică fără a fi facturată, dar nu se mai impune taxa pe valoare adăugata (TVA).

Sistemul “struțo-cămilă” pe care vor să îl practice autoritățile române poate avea în viitor efecte perverse ce vor afecta economia țării, fără discuție.

Odată cu majorarea taxelor aplicate fără deosebire societăților comerciale sunt nominalizate și măsuri dure împotriva burgheziei sau chiaburimii care deține proprietăți în valoare de peste 2,5 milioane lei și autoturisme în valoare de peste 375.000 lei. Desigur declamativ-enunțiativ impozitele punitive sună bine pentru marea masă a salariaților plătiți cu salariul minim pe economie și a pensionarilor cu venituri mici, care dacă nu pot fi ajutați material sunt ajutați psihologic prin măsuri de presupusă egalizare socialistă a populației.

Creșterea impozitării societăților comerciale, majorarea TVA pentru mai multe bunuri și servicii, desființarea unor facilități fiscale din domeniul construcțiilor, agriculturii și IT vor duce la escaladarea prețurilor bunurilor și serviciilor, peste creșterile din ultima perioadă, ceea ce evident va provoca scăderea nivelului de trăi al populației.

Că să fim cinstiți sunt și unele măsuri care se impuneau a fi adoptate de mult timp și pe care niciun guvern nu a avut curajul să le aplice.

În primul rând instituirea unui sistem unic de facturare a vânzărilor de bunuri și servicii, un sistem centralizat care va duce la imposibilitatea folosirea sistemului de economie gri și va îmbunătăți colectarea TVA, activitate la care suntem pe ultimul loc în Europa.

De asemenea reducerea plafonului de plăți în numerar de la 10.000 lei pe operațiune la 5.000 lei pe operațiune (nu 2.000 așa cum era inițial) va obliga comercianții, dar și persoanele fizice, să folosească sistemul bancar, controlat de mai multe instituții de stat pentru leagalitatea plăților.

Și nu în ultimul rând, cotrolul asupra averilor, în special ale funcționarilor de stat și impozitarea cu 70% a sumelor care nu pot fi justificate. Probabil a intervenit teamă de nu au impus, cum era normal, confiscarea totală a valorilor de nu pot fi justificate. Ce e aia, cum să stabilești drept rezonabil un prag de 30% din averea ilicită, ce poate să fie păstrată de hoț?

Aflăm periodic despre averile fantastice ale unor potentați, majoritatea cu vechi state în solda statului, bugetari de lux o viață întreagă, pe care nu au cum să le justifice; informații care apar în presă atunci când se dorește înlăturarea acestora, conexate și cu măsuri dure ale organelor de urmărire penală gen DNA.

Nu cred să existe vreun baron local sau central, de sămânță, salarizat din bugetul statului de zeci de ani, care să nu dețină direct sau prin interpuși averi importante, evident imposibil de justificat din veniturile legale.

Această măsură, cerută de Comisia European cred că va fi foarte greu de pus în practică, presiunile vor fi uriașe, cele mai proeminente personalități vor pune umărul pentru a opri sau cel puțin întârzia o astfel acțiune și mare mi-ar fi mirarea să nu se solidarizeze cu casta intangibilă și inamovibilă a magistraților și judecătorilor constituționali cu care-și vor înnoda cozile ca să-și apere privilegiile.

 Oricum așa cum spuneam, ne așteaptă zile grele. Pe noi ăștia cu munca nu pe ei, cei cu privilegiile!