George MIHĂESCU ■
Un far înfipt în țărm de mare
lumini azvârle-n noaptea grea
și orice rază-i o cărare
mai luminoasă ca o stea.
Corăbii rătăcite-n larguri
spre el se-ndreaptă cu speranță
și farul le arată calea:
“Spre țărm! Spre țărm, cu siguranță!”
Corăbii rătăcite-n beznă
de uraganele străine
mi-au fost străbunii, dar o rază
curând ajunse pân-la mine.
În ea vâslesc azi fără teamă
cu toată forța grea a firii
și farul tot mereu mă-ndeamnă:
”Nainte-i țărmul fericirii!”
