Dan MIHĂESCU ■
Taică-miu era cel mai mare din opt frați și la țară la ei, când bunica punea mâncarea pe șofrancă – masa aia joasă, rotundă, seara la întoarcerea de la câmp, cică era ca un adevărat ritual casnic. Se strângeau toți plozii roată, pe scăunelele cu trei picioare, fiecare la locul lui stabilit, iar tata-mare oficia tăind jimbla sprijinită în coșul pieptului cu brișca. Avea grijă să-și primească fiecare colțul lui de pâine pentru care-i adresa câte un săr’mâna, apoi mamare, le punea din-față copiilor câte-o ciozvârtă de ce găsea prin ceaun dar tot în ordinea prestabilită de vârstă și implicit de aportul adus la muncile gospodăriei. Ei dacă se întâmpla să fenteze vreunul ordinea de precădere sau s-o sară vreunul dintre părinți orgoliosul de tata declara imediat greva foamei având grijă să nu-i fie desconsiderată poziția în ierarhie. Și cum toți erau preocupați în primul rând să se îndestuleze și mai apoi să discute principii ori să negocieze condiții, lumea înfuleca pe nerăsuflate astfel că în momentul în care observa că masa era pe sfârșite, tata răbufnea panicat: ”Dacă mă mai rugați odată…Hai măi…dacă-mi mai ziceți odată să mănânc…!” Bineînțeles că la masa aia de țară de la sfârșitul zilei n-avea nimeni timp de drăgălășenii, tandrețuri și sensibilități așa că îi urmărea pe toți cum se ridică, zic sărumâna pentru masă și pleacă la somn. Noroc că mamare îi știa merticul și-l lăsa în pace cu ochii plutind în lacrimi neplânse încă și-l lua deoparte în bucătărie unde-i păstrase câte o bucată de carne albă, cum îi plăcea lui bodogănindu-l tandru: “Of, Gicule, Gicule, nu știu dacă o să găsești vreun fraier în viață care să te mai roage odată, cum vrei tu!?
Tot așa și PNL vineri la Sinaia, la Biroului Politic Naţional.
Poate că în parte simțindu-se ignorați de patriarhul guvernării sau pentru că sondajele le-au zis că trebuie să simuleze niscaiva opoziție doctrinară, ca să nu lase o felie și mai mare de cașcaval la discreția corbului auriu, i-au dat ghiont lui Ciucă să zică ceva, acolo, că-și vor arăta forța la alegeri, prin vot.
Iar godacul rozaliu, timid, indecis și cu mare grijă să nu-și strice anturajul cu Ciolacu atât a putut: “Vom merge la alegeri prin noi înșine!” Atât a putut să bâiguie marele conducător de oști din fruntea ultimului mare partid istoric în viață, al României. Nimic clar, nimic decis, nimic concludent! A stropșit cu nădușeala lui de emoție, caracteristică, cele șapte cuvinte mari și late, conținutul fiind extras dintr-un context mult mai alambicat după cum îl citează agenția de presă oficială a statului – AGERPRES:
„Cu unanimitate de voturi, decizia a fost adoptată ca PNL, folosind mottoul istoric al partidului, ‘Prin noi înşine’, aşa cum de-a lungul timpului am reuşit ca prin acest motto, care nu este doar al PNL, este al nostru, al românilor, am reuşit să depăşim momente grele din istoria noastră, tot la fel, cu optimism şi cu mobilizare, cu ambiţie, cu unitate, PNL va aborda anul electoral 2024”.
De altfel tot AGERPRES, agenția de presă a statului român, cu de la sine putere este singura răspunzătoare de vorbele puse în gura lui Ciucă și nerostite de el, căci doar ei pe semne au putu să-i citească gândurile pe care le-au transcris în lidul știrii, fără să-i regăsim vorbele în declarația de presă: “Preşedintele PNL, Nicolae Ciucă, a declarat, vineri, la Sinaia, că liberalii au decis să meargă singuri în alegerile din 2024, „cu optimism şi cu mobilizare, cu ambiţie, cu unitate”.
Mai mult, nici pe siteul partidului n-a fost publicată nicio rezoluție, nicio decizie, niciun rezultat oficial al unui vot. Nimic, de parcă nici nu s-ar fi întâmplat ce se zice că…
Doar atât: “Prin noi înşine”. Ceea ce semantic înseamnă prin aport propriu și nicidecum “de unii siguri”, sau mai exact partea adusă de fiecare într-o asociație sau într-o întreprindere comună, contribuție în vederea unui scop ori contribuție materială, intelectuală, morală etc. adusă de cineva într-o acțiune comună, conform definițiilor de dicționar.
În esență, așa cum se știe, sloganul lui Ciucă, în fapt sloganul PNL, fiind Mottoul Ordinului „Coroana României”, înființat de regele Carol I în 14 martie 1881, după ce România a fost proclamată regat și numele doctrinei economice a PNL încă de la constituirea (1875), pentru protecţionism vamal şi încurajarea industriei naţionale, o politică financiară echilibrată şi prudentă, participarea limitată a capitalului străin în economia românească.
Ciucă a atenționat însă răspicat: „De asemenea, doresc să subliniez, fără niciun fel de echivoc, să nu se înţeleagă cumva că prin această decizie PNL a gândit o altă abordare a prezenţei noastre la guvernare. Vom continua să guvernăm, vom continua să colaborăm şi să cooperăm pentru îndeplinirea obiectivelor cu PSD…”
Atât și nimic mai mult!
Prin noi înșine nu înseamnă de unii singuri, prin noi înșine înseamnă de fapt fiecare cu contribuția lui! Și eu cred că declarația în coadă de pește bâiguită de rozaliu ascunde o jumătate de adevăr. Cele două partide se vor juca de-a listele electorale doctrinare până la un anumit punct căci primele alegeri sunt europarlamentare, deci pentru familiile politice nefiind loc de liste comune, iar ultimele vor fi cele prezidențiale unde mai mult ca sigur se va justifica salvgardarea națională pentru reunirea celor două forțe care au exersat împreună responsabilitatea guvernării.
