Manuel VLĂDUȚ ■
Motto: „Când însă trista iarnă își arată hâda ei față și pământul s-a făcut alb de gerul ca marmura…” Ovidius – Tristele.
Iarna a făcut ravagii în acest weekend în sud-estul țării… Viscolul a smuls copaci, acoperișuri, zăpada a troienit șosele, curentul electric, internetul și semnalul telefonic s-a întrerupt, mașini au rămas blocate în zăpadă iar autoritățile, (ca de obicei) au fost depășite și nu au făcut față situației!
“Cod Roșu” de viscol, „Ro-Alert”, prezentatori TV panicarzi, specialiști meteo ce aruncă vina constant pe încălzirea globală, autorități habarniste și comandamente de iarnă neputincioase, acesta e tabloul complet al scurtului episod de iarnă ce a blocat jumătate de țară, creând impresia că și România se află undeva la tropice sau în Mediterana și că fenomenele meteorologice, vremea rea, ce apar de obicei iarna sunt ceva de domeniul fantasticului și că Apocalipsa este aproape!
Ce uită televiziunile de știri avide de senzațional și de reclamă să spună, este că – într-adevăr – iarna nu-i ca vara! Că România se află dintotdeauna la paralela 45, că de la ultima glaciațiune (acum 26.000 – 19.000 de ani) are o climă temperat-continentală, că iarna este frig și zăpadă și că astfel de episoade ca cel din weekend, se petrec în ținuturile noastre de mii de ani, ciclic, fără să mire sau să sperie pe nimeni… De-a lungul timpului, românii au trecut prin ierni cumplite, în care a nins într-o zi cât într-o lună și în care înghețul a durat săptămâni întregi.
Iată câteva exemple de ierni grele consemnate în istorie, unele încă rămase în memoria unor oameni astăzi cu vârste înaintate:
1880 – Dunărea a fost înghețată timp de 101 zile;
1929 – la Constanța Tulcea și Brăila, s-au consemnat -25°;
1942 – la Brașov s-a înregistrat recordul negativ al României: -38,5°
1954 – Marele Viscol, de fapt cel mai mare viscol din istoria consemnată. Temperaturile au scăzut sub -25°, iar nămeții de zăpadă au acoperit casele, ajungând pe alocuri și la 5 metri înălțime.
1963 – Lacul Bicaz de lângă Piatra Neamț a înghețat complet, fiind traversat cu tractorul.
1973 și 2003 – la Arad, ninsoarea a căzut necontenit nu mai puțin de 36 de ore.
1984 – Canalul Dunăre-Marea Neagră a înghețat complet, fiind traversat cu autoturismele.
2012 – în județul Gorj, ninsorile abundente au făcut mari probleme timp de mai multe zile.
2017 – un episod similar cu cel din acest weekend, a blocat în mai puțin de 24 de ore întreaga Dobroge, fiind nevoie de intervenția Armatei pentru salvarea unor oameni rămași înzăpeziți.
Dar ierni grele au fost dintotdeauna pe aceste tărâmuri; din negura vremurilor, martore stau scrierile lui Ovidiu care exilat fiind la marginea Imperiului Roman, la Tomis, descrie detaliat ținutul pontic dar și iernile viforoase din acele timpuri:
“Mă înconjoară sarmaţii, neam de oameni sălbatici, besii şi geţii, nume atît de nedemne de a fi pomenite de talentul meu.
Cîtă vreme suflă un vînt mai cald, Istrul care ne desparte, ne apără de ei; cînd curge, respinge cu apa lui năvala acelora.
Cînd însă trista iarnă îşi arată hîda ei faţă şi pământul s-a făcut alb de gerul ca marmura, cînd se dezlănţuie şi Boreas şi se aşterne zăpada sub Ursă, populaţiile acestea par strivite de axa polului care tremură.
Peste tot e zăpadă; nici soarele, nici ploile nu o pot topi pe cea care a căzut;
Boreas o întăreşte şi o face să dăinuiască veşnic. Încă nu s-a topit una, cade alta
şi de obicei, în multe locuri, zăpada rămâne de la an la an.
Şi puterea crivăţului, cînd e dezlănţuit, este atît de mare, încît face una cu pământul turnurile şi duce departe acoperişurile pe care le smulge.
Oamenii se feresc de gerurile grele îmbrăcînd piei de animale şi pantaloni cusuţi;
numai faţa li se vede din tot trupul.
Deseori auzi sunând firele de păr cînd sînt mişcate din pricina gheţii ce atârnă de ele
şi barba cea albă le străluceşte din pricina gerului care a pătruns-o.
Vinul păstrează forma vasului şi rămâne solid atunci cînd îl scoţi din el; aici nu este băut ca vin curat, ci în bucăţele pe care şi le trec unii altora.
Ce să mai spun? Cum se întăresc râurile cînd frigul le uneşte ţărmurile, îngheţându-le apele, şi cum din lac, când spargi gheaţa, iese deasupra apa în bucăţi?
Chiar Istrul, care nu-i mai îngust decît fluviul producător de papyrus şi care îşi amestecă apele cu marea cea întinsă prin mai multe guri, deoarece vânturile fac să se întărească undele albastre ale mării, îngheaţă şi el şi se scurge în mare cu apele acoperite.”
“Tristele” – Ovidius.
Și pentru că “iarna nu-i ca vara” , să ne reamintim vechea zicală românească ce ne îndeamnă „să ne facem iarna căruță și vara, sanie!” și să ne pregătim toți din timp pentru iarnă cum se cuvine, căci autoritățile locale vor fi mereu “luate prin surprindere”, și sezonul estival la care visează perpetuu vaporoasele și bronzatele prezentatoare TV, este încă departe!
Surse: adevărul.ro, historia.ro
Foto: Manuel Vlăduț
