Acasă Gabier Quo vadis…?

Quo vadis…?

4963
0

Călin MARINESCU ■

Am lăsat în urmă un 2023, pentru noi românii poate cel mai interesant an din ultimele decade.

Pe deoparte sunt realizările din ultima perioadă precum: primirea, împreună cu Bulgaria, într-un Schengen limitat la transportul aerian și naval, calificarea Naționalei de Fotbal la turneul final al Campionatului European, menținerea unei stabilități politice relative cu toate presiunile unor așa ziși patrioți, menținerea creșterii economice, mai puțin decât se aștepta dar Doamne ferește de stagnare. Dar și evenimente care ne-au afectat dacă nu întotdeauna direct cel puțin afectiv, precum continuarea războiului din Ucraina cu multiplele efecte asupra României, presiunea permanentă a Rusiei, pe care poate nu o vedem dar evident o simțim, dacă nu scăpăm din vedere creșterea forțelor politice antieuropene și atacul Hamas asupra Israelului, urmate de acțiunea militară a Israelului în fâșia Gaza.

Mai mult sau mai puțin, cu ajutorul autorităților am reușit, pot zice împreună, să depășim toate greutățile anului care s-a scurs și vrând nevrând trebuie să ne intrăm în formă, pentru cel care a venit.

Din păcate noul an nu se arată la fel de binevoitor căci continuă, sau urmează, o serie de evenimente care fără tăgadă vor avea efecte importante și asupra țărișoarei noastre.

În 2024, cam jumătate din populația globului urmează să fie implicată în cel puțin un proces electoral începând cu realegerea Președintelui Vladimir Putin, în Federația Rusă, unde nu cred că vom avea surprize, dar funcție de rezultat atitudinea țarului moscovit va fi mai mult sau mai puțin belicoasă. Urmează alegerile pentru Parlamentul European; în noiembrie alegerea Președintelui SUA – moment extrem de important având în vedere neînțelegerile dintre Democrați și Republicani privind politica față de Ucraina, apoi alegeri parlamentare în India și în Africa de Sud și nu în ultimul rând suita electorală dâmbovițeană, începând cu alegerile pentru Parlamentul European, pentru autoritățile locale și județene, Prezidențialele și, către sfârșitul, anului parlamentare.

Toate aceste scrutinuri electorale și dezbaterile politice flamboiante ce le vor acompania, vor avea loc pe fondul unei situații mondiale cât se poate de tensionate cu teatre de operațiuni în dezvoltare sau în pregătire.

Pe noi, spre exemplu, ne afectează în mod direct, sub multiple forme, invazia declanșată de Federația Rusă fără declarație prealabilă de beligeranță, pe 24 februarie 2022 prin atacarea și ocuparea unei zone importante din Ucraina, parțial  recuperată de armata ucraineană în urma războiului ruso-ucrainean început în 2014. Să nu uităm că acest act este considerat drept cel mai mare atac asupra unei țări europene de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace și se estimează că a provocat zeci de mii de victime civile ucrainene și sute de mii de victime militare.

În contextul politic internațional al anului 2024, Rusia poate să facă multe năzbâtii, prin presiuni politice sau prin ceea ce se cheamă război hibrid, ca să deschidă cât mai multe conflicte în lume, în primul rând pentru scapă de presiunea media în legătură cu aventura ucraineană și în plan secund ca să le creeze probleme americanilor și aliaților NATO și astfel să scadă ajutorul material și logistic oferit Ucrainei.

Comentatorii militari susțin că până către sfârșitul anului 2025 nu sunt premize pentru încheierea luptelor, deși la ora actuală ambii beligeranți se apropie de epuizarea resurselor umane și materiale, chiar dacă Rusia și-a canibalizat economia, cum zic unii comentatori, pentru a o trece pe producție de război, iar Ucraina se în bazează în principal pe ajutorul Statelor Unite ale Americi și țărilor europene.

Comentatorii militari consideră că atât în America de Nord cât și în Europa, odată cu încheierea războiului rece, industria militară și-a redus activitatea astfel că în prezent este necesară reconversia altor industrii pentru a majora producția de armament în scopuri militare.

De exemplu, o uzină din SUA care fabrica în anii ’80 câte 74 de tancuri Abrams lunar, pe parcursul șui 2023 a livrat doar câte trei tancuri lunar, producția fiind probabil adaptată construcției de mașini și utilaje civile.

O altă mare problemă a apărut când Ucraina a solicitat un milion de proiectile iar statele NATO au constat că producția lor actuală nu poate face față acestei cereri.

Secretarul general al NATO a cerut țărilor membre ca ajutoarele trimise în Ucraina să nu diminueze capacitatea de luptă a alianței, prefigurându-se reale pericole globale.

Deși armata Rusiei este decimată și completarea efectivelor cu voluntari neinstruiți s-a dovedit a duce la pierderi uriașe, doctrina Kremlinului continuă să considere că se pot recruta cu ușurință până la un milion de luptători pentru înlocuirea celor căzuți pe câmpul de luptă.

Pe de altă parte, Kremlinul a reușit prin alianțe politice și cu ajutorul războiului hibrid să provoace o seria de conflicte în Orientul Mijlociu iar prin filieră iraniană încearcă să creeze o conflagrație de proporții între Israel și țările arabe, pentru a slăbi ajutorul vesticilor acordat Ucrainei.

Sunt cunoscute cele teri grupări teroriste autointitulate paramilitare, Houthi care a ocupat parțial Yemenul, Hezbollah care face legea în sudul Libanului și nu în ultimul rând Hamas, gruparea care a condus politic Fâșia Gaza și s-a pregătit militar pentru un atac asupra Israelului, în primul rând cu rachete artizanale, nu tocmai eficiente, dar foarte multe în final lovind o serie de localități din Israel în octombrie trecut, când au ucis în jur de 1400 de civili și au luat peste 240 de ostatici.

Evident, Israelul a reacționat, ocupând prin luptă cea mai mare parte din Fâșia  Gaza și se pare că va continuă până când va controla militar întreagă zona în ideea de a distruge întreagă logistică a grupării teroriste Hamas.

Tandemul Rusia-Iran încearcă toate posibilitățile pentru a salva, ce se mai poate salva, din logistica și personalul Hamas care evident va fi lichidat odată ce armata israeliană (IDF) o să ocupe în întregime fâșia Gaza. În condițiile în care Israel o să preia granița cu Egiptul, restul granițelor terestre sunt numai cu statul evreu iar pe mare Forțele Navale Israeline, probabil ajutate și de armada NATO, controlează orice mișcare.

La ONU, s-a încercat de două ori obținerea unei Rezoluții a Consiliului de Securitate, blocate de fiecare dată de reprezentanții SUA.

Pe 13 decembrie țările arabe au obținut o Rezoluție a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, votată de 153 de state, privind recomandarea încetării focului în Fâșia Gaza, dar așa cum îi spune și titlul, este doar o recomandare.

În Golf, rebelii Houthi au areastat o navă RoRo sub pretext că armatorul este o companie offshore deținută de un israelian. De câteva zile tot ei atacă cu drone petrolierele care trec prin strâmtoarea Bab El Mandeb, la ieșirea din Marea Roșie, inițial motivând că vizează navele armatorilor israelieni sau în drum spre Israel, pentru ca apoi să atace fără discernământ toate navele în tranzit.

În zonă sunt mai multe bastimente americane și ale altot țări NATO care interceptează donele Houthi și asigură protecția navelor comerciale pe timpul trecerii prin zonă.

În cursul zilei de 23 decedembrie o rachetă lansată din Iran a lovit nava CHEM PLUTO, pavilion Liberia, aflată în Oceanul Indian la 200 de mile de coastele Indiei și i-a produs avarii find necesară escortarea într-un port Indian.

Pe 31 decembrie patru ambarcațiuni militare Houthi au atacat portcontainerul MAERSK HANGZOU, dar au fost interceptate de elicoptere americane trei nave fiind scufundate și doar una scăpând cu fuga.

Iranul, prin oficiali de rangul doi, susține că va bloca traficul maritim internațional dacă Israelul nu oprește atacurile asupra Fâșiei Gaza.

Calea maritimă Marea Mediterana, Canalul Suez, Marea Roșie, Strâmtoarea Bab El Mandeb, Oceanul Indian este una dintre principalele rute maritime ce asigură transportul de produse lichide și containere între Europa și țările din Golful Persic, India, Extremul Orient și în primul rând…China.

Mai multe linii de containere au anulat această rută, in extremis ocolind Africa pe la Cape Town, „ruta exploratorilor” fiind folosită și atunci când Canalul Suez a fost blocat mai mulți ani din cauza războiului egipteano-israelian.

Folisirea acestei rute majorarează semnificativ prețul de transport deci implicit prețurile finale la consumatori, și crește timpul de livrare a mărfurilor.

Statele interesate încearcă să formeze o coaliție care să descurajeze această acțiune a Iranului.

Mai nou, în context politic internațional trebuie avută în vedere și atitudinea din ce în ce mai belicoasă a Turciei în plin avânt de impunere a pretențiilor de lider regional ce-și depășește granițele, aflată de peste două decenii sub “stăpânirea farmecului islamist moderat” al sultanului Erdogan, cu ambiții din ce în mai mari de înarmare pentru a  controla zona Mării Negre, Egee și a Mediteranei de Sud-Est și a se impune ca un lider al țărilor musulmane.

În ultima perioadă, Turcia a lansat la apă primul submarin construit în șantierele proprii în cooperare cu mai multe firme germane și a testat  primul avion multirol de producție proprie, la concurență, zic ei, cu “americanul” F-16, iar pe 10 aprilie 2023 a anunțat lansarea la apă a primului său portavion, TCG Anadolu.

Noi îl știm pe unul care dorea să fabrice totul în România dar din păcate nu a sfârșit prea bine nici el nici industria pe care forțat a inițiat-o.

Și iată cum și eventualele pretenții ale Turciei de hegemonie în Marea Neagră, la concurență cu Rusia, ne pot afecta, deși Turcia încă este membră NATO.

Să nu uităm și conflictele înghețate din Orientul Îndepărtat, intenția afirmată a Chinei de a recuceri Taiwanul cel susținut de Statele Unite ale Americi, conflictul dintre China și Filipine pentru controlul unor atoli din Pacificul de vest, fricțiunile dintre puterile nucleare Pakistan și India – ultima afirmându-și ambițiile de mare forță navală după ce a introdus în serviciu primul port-avion construit, de asemenea, în țară și, nu în ultimul rând politică de înarmare din ce în ce ai belicoasă a Coreei de Nord.

Anul 2024 după cum se vede va fi unul de răscruce pentru multe dintre conflictele locale menționate, fără discuție rezolvarea lor într-un fel sau altul va afecta și România.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.