Dan MIHĂESCU ■
Rușii au spart frontul la Avdiivka și dau de înțeles că mărșăluiesc spre Kupiansk ca să supună, sub forța armelor, teritoriul național ukainean / Presa moskovită anunță panica Occidentului/ Federația Rusă și China – și-au luat jucăriile și au plecat fiecare la “scara lor de bloc”/ Martirizarea lui Alexei Navalnyi poate să creeze efecte nebănuite/ În timp ce amenință Occidentul Moskova dă de înțeles public că Ukraina și partenerii ei vestici refuză dialogul de pace...
Publicăm azi al treilea episod al proiectului analitic elaborat de Asociația Casa Mării Negre / Black Sea House, coordonat de Dorin Popescu sub titlul CRONICILE MĂRII NEGRE/CMN. Jurnal de bord geopolitic la Pontul Euxin, care reliefează opiniile și anallizele factuale la zi ale experților grupului de reflexie. Sintezele analizează ecosistemul militar, economic, politic, social și de securitatea din regiunea noastră extinsă și conțin informații sensibile structurate în trei capitole.
I. Cronici albe [1]
- Căderea Avdiivkăi reprezintă o victorie tactică a armatei ruse pe frontul din Ucraina, dar eventuale înaintări corelate ale armatei ruse în regiune vor fi lente. Liniile de fortificațiiconstruite de armata ucraineană în zonă, dispunerea masivă a efectivelor ucrainene de-a lungul celor mai probabile linii de înaintare a armatei ruse, nișa redusă privind o posibilă inițiativă strategică și absența rezervelor strategice ale părții ruse (în contextul pierderilor umane semnificative suferite în bătălia pentru Avdiivka) care să susțină înaintări rapide, sunt principalele argumente în acest sens. Victoria tactică din teren va fi utilizată politico-electoral de către președintele rus, care, cel mai probabil, a cerut comenzii militare ruse un “cadou” pe front până la alegerile prezidențiale din martie a.c. Predicții: înaintări tactice lente ale armatei ruse (în următoarele săptămâni) în imediata apropiere a orașului Avdiivka, în nord, est și sud, după modelul Bahmut, precum și consolidarea treptată a controlului militar asupra orașului; pregătirea unor noi rute logistice în zonă, care să susțină viitoare înaintări teritoriale.
- Trupele ucrainene se retrag controlat din Avdiivka, ocupând noi poziiții la vestul orașului. Anunțul comandantului-general al armatei ucrainene[2] privind retragerea trupelor din Avdiivka era iminent, iar deznodământul luptei pentru Avdiivka – previzibil.Orașul Avdiivka devenise în ultimele săptămâni epicentrul luptelor din Ucraina. Confruntările au fost (și sunt) deosebit de sângeroase, cu pierderi foarte mari de ambele părți. Forțele ucrainene părăsesc controlat principalele zone urbane, retrăgându-se din toate zonele urbane, pentru a evita încercuirea. În confruntările directe din Avdiivka au fost angajate, din partea Forțelor Armate ruse, 7 brigăzi: brigăzile motorizate independente 35, 55 și 74 din compunerea Armatei 41 combinate; brigăzile motorizate autonome 15, 21 și 30 din compunerea Armatei a 2-a combinate; brigada motorizată autonomă 114 (fostul regiment motorizat independent DNR / “Republica Populară Donețk”); la acestea se adaugă subunități ale forțelor speciale. Din partea Forțelor Armate ucrainene au fost angajate în luptă Brigada a 3-a aeroportată de asalt “Azov” (care a înlocuit recent Brigada 110 mecanizată independentă), Brigăzile Mecanizate Independente 47 și 53, Brigada 116 de Apărare Teritorială și alte subunități ale grupului operațional-strategic de trupe „Tavria”. Trimiterea la Avdiivka a Brigăzii 3 aeropurtate a avut ca scop evacuarea controlată a forțelor ucrainene. Aceasta pare a-și fi îndeplinit sarcinile privind controlul retragerii trupelor. Liderii militari ucraineni apreciază că s-a reușit evitarea încercuirii trupelor de către efectivele armatei ruse, în timp ce partea rusă menționează propagandistic un număr mare de militari ucraineni încercuiți.
- Posibilă forțare a înaintării ruse spre Kupiansk. Simultan cu luptele din zona Avdiivka, armata rusă forțează înaintarea terestră spre Kupiansk. Pe această direcție tactică de înaintare, care este una prioritară pentru armata rusă în ultimele luni, ar acționa efective numeroase (se estimează la cca 50.000 de militari ruși disponibilul uman pentru înaintare; apreciem că evaluările sunt exagerate). Ocuparea celor două localități ar reprezenta obiectivul tactic al Moscovei în perioada imediat următoare, până la alegerile prezidențiale din martie 2024[3]. Predicție: După căderea Avdiivkăi, este posibil ca următorul punct fierbinte pe harta operațiunilor de pe front să îl reprezinte Kupiansk.
- Ipoteza unei posibile modificări a direcției principale de lovitură a armatei ruse, pe direcția Kupiansk. O serie de experți militari ucraineni și ruși anticipează[4], mai ales după ocuparea de facto a orașului Avdiivka, o posibilă schimbare a direcției principale de atac a armatei ruse, pe direcția Kupiansk. Ipoteza schimbării direcției principale de atac (pentru a aduce victorii tactice mai rapide președintelui Putin, în contextul electoral de la Moscova) presupune că armata rusă ar pregăti un atac treptat/elaborat asupra orașului Harkov. Este posibil ca armata rusă să își schimbe direcția principală de ofensivă, după ocuparea de facto a orașului Avdiivka. În prezent, trupele ruse atacă masiv pe direcția și în zona Avdiivka, iar obiectivul cuceririi cu orice preț a localității[5] este evident. Varianta schimbării direcției principale de atac a fost / este anticipată de partea ucraineană prin puternicele fortificații realizate de partea ucraineană în regiunea Harkov, după modelul celebrei linii Mannerheim din Finlanda.
- Trecerea formală a forțelor armate ucrainene de la ofensivă la defensivă, declarată de noul comandant-general al armatei ucrainene, era previzibilă. Declarațiile generalului formalizează o realitate a frontului cunoscută de mult experților și enunță paradigma confruntării de pe front în 2024 sub forma menținerii, pentru câteva luni, a inițitivei tactice a armatei ruse. Războiul trece într-un nou stadiu, confirmă noul comandant-general al armatei ucrainene. În noul stadiu, armata ucraineană se va confrunta pe defensivă, urmând a produce armatei ruse lovituri sistemice pentru degradarea capabilităților acesteia și a efortului de război al Rusiei. În context, președintele Zelenski enunță intensificarea utilizării dronelor și a mijloacelor de luptă radioelectronică[6]. Noul comandant-general al armatei ucrainene, generalul Olexandr Sirski, confirmă totodată măsuri în direcția consolidării producției militare proprii de muniție și armamente[7]. La Berlin, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a discutat[8] cu omologul său soluții privind producția comună de muniții și armamente.
- Armata ucraineană își consolidează fortificațiile pe liniile cele mai probabile de atac ale armatei ruse. Tema consolidării fortificațiilor a fost discutată la ședința săptămânală de guvern a executivului ucrainean[9]. Premierul ucrainean Denis Șmigal a transmis cu această ocazie că, de la începutul anului 2024, guvernul Ucrainei a alocat 20 de miliarde de grivne din fondul de rezervă de la bugetul de stat pentru fortificații; resursele suplimentare din alte surse de finanțare se ridică la alte 10,7 miliarde grivne” (notă: cursul grivnei la 15 februarie 2024: 1 UAH = 0.026391 USD). Principalele linii de fortificații au fost și sunt consolidate, în ordinea descrescătoare a alocărilor, în regiunile Harkov, Zaporojie, Donețk, Herson. Forțele apărării ucrainene se condolidează în regiunea Harkov și se așteaptă la noi atacuri susținute ale armatei ruse în această regiune, potrivit oficialilor Grupării de trupe operativ-strategice Hortița[10].
- Presa rusă aservită Kremlinului lansează fumigena unei decizii de ofensivă majoră a armatei ucrainene, la comanda Vestului. Potrivit presei ruse aservite Kremlinului, Vestul ar aștepta de la noul comandant-general ucrainean ordinul de inițiere a unei (contra)ofensive, cu utilizarea pe scară largă a mijloacelor aeriene tactice și a structurilor de desant maritim. Potrivit acestei fumigene media rusești, generalul Sirski a cerut deja Occidentului armamentele necesare pentru pătrunderea forțelor tactice de asalt aeropurtate în adâncimea apărării ruse. Se menționează, în context, posibile livrări de elicoptere militare de transport Mi-17 și Mk-41, de producție americană și germană[11].
- Posibile efecte ale morții / asasinării lui Alexei Navalnyi. 1. Este iluzorie așteptarea potrivit căreia societatea rusă va reacționa puternic, sub forma unor ample proteste și demonstrații publice. Reacția societății ruse va fi epidermică, în condițiile controlului intern absolut exercitat de regimul autoritarist de la Kremlin. Arestările sistemice[12] vor produce efecte inhibante. 2. Este posibil ca “miliția electorală” rusă să mai scadă din scorul electoral al lui Vladimir Putin, pre-stabilit deja pentru alegerile din martie a.c., până la nivelul de 77%-78%, pentru a se replia electoral în fața trendului în creștere a opțiunii de vot “împotriva tuturor”. Deja, în unele medii rusești de opoziție, se menționează recomandarea de a se vota “împotriva tuturor” la alegerile respective, întrucât toți cei 4 candidați actuali reprezintă figuri politice similare ale aceluiași sistem opresiv. 3. Vor rămâne fără efecte solicitările comunității internaționale privind o anchetă internațională sau corectă. 4. Vor urma unele măsuri politice ale comunității internaționale împotriva regimului autoritarist de la Moscova. 5. Moartea/asasinarea lui Alexei Navalnyi va genera noi tensiuni între Rusia și Occident.Reacțiile legitime ale liderilor politici din Occident[13] privind moartea suspectă în închisoarea “Lupul polar” a lui Navalnyi, în condițiile credibilității reduse a regimului autoritarist de la Moscova și ale interesului cunoscut al establishmentului rusesc de a-l elimina pe Navalnyi, au provocat deja reacții la Moscova. Dmitri Peskov (purtătorul de cuvânt al Kremlinului) și Maria Zaharova (purtătorul de cuvânt al MAE rus) au acuzat Vestul inclusiv de amestec în treburile interne.
- Starea “democrației” ruse a atins un nou prag agonic. Principalul opozant al regimului de la Kremlin, Alexei Navalnyi, a decedat în Colonia penitenciară nr. 3 („lupul polar”) [14]. Un oponent politic mărunt și fără impact la nivel federal, Boris Nadejdin (singura voce anti-război manifestă în actuala campanie electorală), a fost împiedicat să participe la alegerile prezidențiale din martie a.c. Pentru ceilalți candidați, presa rusă citează deja scorurile probabile (4%-5% pentru fiecare contracandidat al lui Vladimir Vladimirovici), securizând enunțarea unei victorii a “candidatului” Putin cu cca 80%. „Democrația originală” a Moscovei generează în regim permanent inhibiții, frici și morți.
- Farsa electorală de primăvară de la Moscova. Potrivit presei ruse și rezultatelor celei mai recente cercetări sociologice a Centrului rusesc de cercetare a opiniei publice / VSCIOM[15], ratingul electoral al celor patru candidați la alegerile prezidențiale din martie 2024, din Federația Rusă, ar fi următorul: 75% ar vota cu președintele Vladimir Putin; 5% – cu Vlasislav Davankov, partidul „Noii Oameni”; 4% – cu Nikolai Haritonov (Partidul Comunist din Federația Rusă) și, respectiv, 4% – cu Leonid Sluțki (Partidul Liberal-Democrat din Rusia); 76% dintre cetățenii ruși ar avea intenția de a participa la scrutin.
- Federația Rusă și China nu mai au raporturi care să răspundă așteptărilor și nevoilor Moscovei. Din comunicatul Kremlinului privind cea mai recentă discuție telefonică dintre președinții Federației Ruse și Chinei rezultă că ar exista o viziune similară privind rezolvarea situației din Orientul Mijlociu, în timp ce “situația din Ucraina” a fost doar “discutată”. Comunicatul Beijingului făcea trimitere singulară la necesitatea consolidării cooperării în direcția combaterii hegemoniei americane; ulterior autoritățile chineze au revenit cu un apel la intensificarea cooperării strategice, semn că relațiile dintre Moscova și Beijing nu răspund așteptărilor părților, în pofida tonului pozitiv hiperbolic al declarațiilor oficiale. Totodată, SUA reiterează suspiciunile privind un nivel ridicat de sprijin al Beijingului pentru invazia rusă în Ucraina[16]. Apreciem că, pe “tema Ucraina”, persistă diferențe și clivaje strategice între părți. Predicție: Nu se așteaptă rezolvarea acestora, cel puțin pe termen scurt.
- Federația Rusă rămâne fără instrumente de prezență și acțiune în plan regional, în Europa. La 21 februarie a.c., Adunarea Federală a Federației Ruse va lua în dezbatere oportunitatea denunțării participării ei la Adunarea Parlamentară a OSCE / AP OSCE. În aceeași zi, Duma de Stat și, simultan, Consiliul Federației vor dezbate proiectul unei adresări oficiale către parlamentele țărilor participante la Adunarea Parlamentară a OSCE privind stoparea participării delegației permanente a Adunării Federale ruse la Adunarea Federală. Președintele Dumei de Stat Viaceslav Volodin a declarat că principala cauză a denunțării participării ruse o reprezintă politizarea activității AP OSCE, precum și lipsa de independență a acesteia („o organizație politizată absolut dependentă, care dansează după cum cântă Washingtonul”). Leonid Sluțki, candidat la președinția rusă, vicepreședinte al Dumei, propune ca obligațiile financiare ale Rusiei privind participarea la activitatea AP OSCE să fie transferate către susținerea militarilor de pe frontul din Ucraina.
- Ankara ridică miza medierii sale în războiul împotriva Ucrainei. Președintele turc recunoaște public că obiectivul său principal este să creeze condițiile diplomatice necesare negocierii/medierii încheierii unui armistițiu în Ucraina sau (chiar) a unui acord de încheiere a păcii. Recep Erdogan[17]: „Turcia va continua să depună eforturi pentru rezolvarea pe cale pașnică a conflictelor regionale, inclusiv a celui ruso-ucrainean… Turcia va continua să lucreze în acest context pentru a obține rezultate în rezolvarea acestui conflict și a altor conflicte”. În aceeași zi, la 13 februarie, ministrul rus de externe Serghei Lavrov denunța posibilul statut de mediator/negociator al Elveției; potrivit acestuia, Rusia și-a pierdut încrederea în imparțialitatea Elveției. Apreciem că rolul Turciei de posibil mediator al unor prezumtive negocieri ruso-ucrainene este limitat, în pofida succeselor parțiale de mediere ale Ankarei din martie 2022.
- Moscova a declanșat o campanie propagandistică potrivit căreia și-ar dori negocieri de pace cu Ucraina, dar Occidentul și Ucraina nu ar fi interesate de pace. În această cheie pot fi citite speculațiile de presă, generate și alimentate de Moscova, potrivit cărora în 2023 Rusia ar fi propus Statelor Unite negocierea păcii în Ucraina, însă Washingtonul ar fi respins o astfel de propunere. Sunt tot mai frecvente în mass-media rusești trimiterile privind un interes al Moscovei de inițiere a unor negocieri de pace. Acest presupus interes este, cel mai probabil, unul mimat. Rolul acestei campanii îl reprezintă recreerea unei imagini angelice a regimului de la Kremlin, în medii care pot consuma aceste mesaje (Sudul Global, electoratul anti-Ucraina din SUA și chiar țări membre UE etc.).
- Moscova ridică din nou tonul belicos la adresa Vestului. Declarațiile tot mai frecvente ale oficialilor politici și militari de la Kiev cu privire la efectuarea de lovituri sistemice pe teritoriul Federației Ruse sunt condamnate în termeni duri la Moscova. Oficialii ruși denunță tot mai des presupusa intenție a Vestului de a sprijini lovituri ucrainene multiple pe teritoriul Federației Ruse, în adâncimea acestuia. Dmitri Medvedev revine la jucăria narativă a armei nucleare[18]. Serghei Lavrov enunță decizia recentă a Vestului de a sprijini loviturile ucrainene cu drone asupra teritoriului Federației Ruse, în adâncime: „UE are planuri de a furniza Kievului arme cu rază lungă de acțiune care să ajungă în „inima Rusiei”… Occidentul ne-a declarat război… Rusia este o cetate asediată…”[19].
- Gazul rusesc se strecoară tot mai des pe potecile Europei. Oficiali guvernamentali austrieci[20] au declarat că Viena analizează posibilitatea denunțării contractului existent între OMV și compania rusă Gazprom privind livrarea de gaz rusesc în Austria, contract valabil până în 2040. În 2023, prin acest contract Austria a importat 64% din totalul gazului importat (în decembrie, 98%). În 2023, compania rusă Gazprom ar fi livrat în Europa, prin Ucraina, cca 11,85 miliarde de metri cubi de gaz, un volum mult diminuat, în condițiile sancțiunilor europene și al deciziilor strategice de renunțare la importul de gaz rusesc ca reacție la războiul declanșat împotriva Ucrainei. Măsura va duce la reducerea dependenței energetice de Rusia a Austriei.
- Noi linii roșii rusești în relația cu Europa. Măsurile enunțate recent[21] de către Ministrul rus de interne, de a da în urmărire mai multe persoane aflate în funcții publice în țările baltice (Kaja Kallas, premierul Estoniei, secretarul de stat estonian Taimar Peterkop, ministrul culturii din Lituania, Simonas Kairys, precum mai mulți membri ai parlamentului leton etc.), reprezintă un mesaj de intimidare împotriva Vestului și totodată un avertisment cu privire la disponibilitatea Kremlinului de a traversa noi linii roșii în confruntarea hibridă cu Vestul. În baza de date a persoanelor urmărite gestionată de Ministerul rus de Interne se află 83 de nume din Letonia (printre care fostul ministru de interne, 59 de membri ai Seimului leton și 15 membri ai Consiliului local din Riga), precum și trei persoane politice din Polonia. Oficialii ruși văd în această decizie o măsură juridică de forță adoptată în oglindă cu măsurile juridice ale Vestului împotriva unor înalți oficiali ruși, precum și un avertisment împotriva liderilor europeni care nu consimt politicii de rescriere a memoriei istorice declanșate de Moscova și adoptă un profil explicit pro-Ucraina.
- Nici o țară europeană nu se grăbește să își asume rolul coordonator al sprijinului internațional pentru Ucraina în contextul tensiunilor politice din SUA, dar mesaje și intenții în acest sens se aud deja la Berlin și Paris. Unele declarații singulare în acest sens provin din Berlin și Paris. Kievul își intensifică presiunea și lobby-ul în marile capitale europene pentru a-și securiza, acolo, decizii privind continuarea acestui sprijin. În prezent, în contextul desfășurării Conferinței de Securitate de la Munchen, președintele ucrainean Volodimir Zelenski efectuează un turneu în Europa (vizite în Germania și Franța). Camera inferioară a Congresului american a intrat în vacanță până la 28 februarie a.c., lăsând fără examinare pachetul de ajutor pentru Ucraina aprobat de Senat. Congresmenii centriști din cele două partide pregătesc un nou proiect legislativ privind Ucraina, Israel și securitatea frontierelor sudice. Estimare/prognoză: ne menținem prognoza pesimistă potrivit căreia Camera Reprezentanților nu va adopta măsurile de sprijin financiar suplimentar pentru Ucraina, pe fondul acutizării tensiunilor electorale din SUA.
- Reconstrucția Ucrainei. Potrivit evaluărilor comune ale Băncii Mondiale, UE și Ucrainei, suma minimă necesară reconstrucției post-conflict a Ucrainei se ridică în prezent la cca 486 miliarde dolari, însă aceasta crește treptat, urmare a continuării ostilităților militare de pe teritoriul Ucrainei.
- Sistemul angajamentelor și garanțiilor internaționale de securitate pentru Ucraina se dezvoltă continuu. 1. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a numit deja[22] coordonatorul părții ucrainene pentru implementarea sistemului internațional de angajamente și garanții și dezvoltarea Forțelor Apărării ale Ucrainei (generalul-locotenent Evghenii Moisiuk). 2. Noi acorduri bilaterale de securitate cu Ucraina. În cadrul vizitelor președintelui ucrainean Volodimir Zelenski la Berlin și Paris, Ucraina a semnat cu Germania și Franța acorduri bilaterale de securitate. Acordul germano-ucrainean respectiv (“Acordul privind cooperarea în domeniul securității și sprijinul pe termen lung” / “Agreement on security cooperation and long-term support between the Federal Republic of Germany and Ukraine”)[23] a fost semnat la Berlin[24] de către cancelarul german Olaf Scholz și președintele ucrainean Volodimir Zelenski. Potrivit documentului, Germania va oferi sprijin militar și economic Ucrainei pe toată perioada de valabilitate a documentului (10 ani); în 2024, ajutorul militar se ridică la peste 7 miliarde de euro. Potrivit președintelui ucrainean, acordul prevede, de asemenea, “un mecanism de consultări de urgență în cazul unui posibil atac armat viitor al Rusiei asupra Ucrainei”. Acordul franco-ucrainean similar a fost semnat la Paris, în aceeași zi, de către președinții Volodimir Zelenski și Emmanuel Macron. Conform acestui acord, Franța va acorda Ucrainei în 2024 un ajutor militar suplimentar de până la 3 miliarde euro (în 2022, Franța a acordat un ajutor militar de cca 1,7 miliarde euro în 2022 și 2,1 miliarde euro în 2023); sprijinul respectiv acoperă “toate domeniile de cooperare în domeniu”, inclusiv producția militară, instruirea trupelor, intelligence și sprijin civil. Acordul franco-ucrainean este încheiat, ca și cel germano-ucrainean, pe 10 ani și prevede, printre altele, „furnizarea de asistență globală Ucrainei” pentru „restabilirea integrității sale teritoriale în frontierele recunoscute internațional”, „disuasiune activă și măsuri pentru a face față unei noi agresiuni” din partea Rusiei, precum și sprijinul pentru aderarea Ucrainei la UE și pentru „interoperabilitatea cu NATO”.
- Liderii europeni ridică tonul împotriva Moscovei. Președintele francez Emmanuel Macron[25] a denunțat o „schimbare a atitudinii Rusiei”, argumentând în acest sens cu atacuri cibernetice rusești împotriva țărilor occidentale (prin care „ au fost depășite mai multe praguri”) și temerile occidentale recente privind desfășurarea de arme nucleare rusești (anti-sateliți) în spațiu; ambele probează „o dorință de agresiune” a Moscovei; cancelarul german Olaf Sholtz[26]: „la doi ani de la începutul acestui război teribil, astăzi trimitem un mesaj foarte clar președintelui rus (Vladimir Putin): nu ne vom relaxa sprijinul pentru Ucraina”.
- Continuă sprijinul tehnico-militar german pentru Ucraina. La Berlin, cancelarul german a anunțat livrarea unui nou sprijin militar pentru Ucraina, în valoare de cca 1,1 miliarde euro (ca parte a angajamentului de sprijin militar pe anul în curs, de 7 miliarde de euro). Germania a transmis recent sau este pe cale de a livra Ucrainei, în perioada imediat următoare, un nou lot de tehnică de luptă și echipamente militare, inclusiv transportoare blindate, muniție de artilerie, drone de cercetare, rachete pentru sistemele IRIS-T, sisteme antiaeriene tip Skynex cu muniție aferentă, obuziere, tunuri autopropulsate, aparatură de deminare, mașini de patrulare etc. Numai în acest an, Berlinul va aloca 15 miliarde de euro pentru a sprijini Kievul, dintre care peste 7 miliarde de euro pentru aprovizionarea cu armamente (armamente pentru care au fost deja semnate contracte specifice).
- Continuă sprijinul internațional pentru Ucraina. Potrivit datelor publice europene[27], Statele Unite au trimis ca ajutor militar Ucrainei cca 42,2 miliarde de euro în perioada februarie 2022 – decembrie 2023, respectiv cca 2 miliarde de euro lunar. Uniunea Europeană a promis 49,7 miliarde de euro ca ajutor militar de la începutul războiului, însă doar 35,2 miliarde de euro au fost alocate până acum pentru armamente și echipamente militare. În total, 265,1 miliarde de euro au fost promise Ucrainei din februarie 2022, inclusiv 141,3 miliarde de euro ca ajutor financiar, 107,5 miliarde de euro ca ajutor militar și 16,3 miliarde de euro ca ajutor umanitar. Principalii donatori sunt UE și țările membre UE (144,1 miliarde euro), Statele Unite ale Americii (67,7 miliarde euro) și Regatul Unit (15,7 miliarde euro). Pentru ca UE și marile capitale europene să preia rolul coordonator al sprijinului internațional pentru Ucraina în locul SUA, este nevoie de o voință politică puternică a liderilor europeni.
- Mesaje și campanii de dezinformare, fake-uri și mesaje-țintă propagandistice prioritare rusești identificate în perioada de referință: Rusia este pregătită pentru negocieri cu Ucraina; în pofida acestor asigurări, date inclusiv de președintele Putin, gazda Conferinței de Securitate de la Munchen nu a invitat la eveniment reprezentanții Rusiei și Iranului invocând că niciuna dintre țări nu este pregătită pentru un dialog constructiv (Nezavisimaia Gazeta[28]); câștigătorul campaniei prezidențiale din martie a.c. este clar – Vladimir Putin; al doilea loc este relevant, pentru că poate aduce acestuia profituri politice la alegerile parlamentare din 2026 (Vedomosti[29]); la Minsk, președintele Alexandr Lukașenko a acuzat opoziția din exil că ar negocia cu Vestul reconfigurări teritoriale ale Republicii Belarus (potrivit acestuia, opoziția politică belarusă refugiată în exil ar negocia cu Vestul scenariul alipirii la Polonia a unor teritorii din vestul Republicii Belarus, simultan cu alipirea la Belarus a unor teritorii din vestul Federației Ruse, în condițiile înfrângerii în acest război a Federației Ruse); UE sprijină lovituri ucrainene în adâncimea teritoriului rus (Serghei Lavrov).
- Noi acțiuni hibride rusești în Republica Moldova. Noile vizite la București ale oficialilor de la Chișinău și noile probe ale coeziunii relației București-Chișinău au generat contramăsuri la Moscova. Revenirea lui Vasile Tarlev în politică este văzută la Chișinău ca fiind „gândită la Moscova”; după vizita lui Ilan Șor în capitala rusă[30], se așteaptă noi acțiuni hibride ale Rusiei în Republica Moldova. Posibilitatea unor noi acțiuni hibride în Republica Moldova este enunțată și de Institutul pentru Studiul Războiului, cu evaluări larg preluate de presă. Evaluarea noastră: Moscova desfășoară în mod permanent acțiuni hibride în Republica Moldova; obiectivul punctual al unora dintre acestea îl reprezintă blocarea parcursului european al Republicii Moldova, prin mai multe scenarii: destabilizarea situației sociale și economice în preajma alegerilor prezidențiale sau în ciclul pre-electoral; mutări surpriză pe eșichierul politic (Vasile Tarlev, Irina Vlah); generarea de proteste stradale; boicotarea referendumului pro-Europa; operațiuni militare sau speciale sub steag fals la Chișinău, Tiraspol sau Comrat.
- Oficialii din Republica Moldova continuă eforturile de reintegrare a regiunii transnistrene. Chișinăul a adoptat mai multe măsuri pentru a preveni escaladări ale relației cu autoritățile locale din regiunea transnistreană, în contextul recentei decizii de aplicare a taxelor vamale pentru întreprinderile din stânga Nistrului. Potrivit vicepremierului pentru reintegrare Oleg Serebrian[31], partenerii europeni ai Republicii Moldova înțeleg că reintegrarea regiunii transnistrene în câmpul legal al Republicii Moldova necesită timp și eforturi structurate; în prezent, “procesul de integrare europeană al Republicii Moldova nu este conectat cu procesul de reintegrare (…) Cu cât Republica Moldova și Ucraina vor fi mai ancorate în Europa cu atât mai greu va fi pentru această regiune să nu se conformeze acestor reguli”.
- Noi conflicte între președinta pro-europeană a Georgiei și oponenții săi politici. Potrivit acestora, Salome Zurabishvili nu ar mai îndeplini, de facto, atribuțiile de președinte. Oponenții acesteia o acuză că ar avea intenția de a sabota alegerile parlamentare viitoare. Formațiunile pro-ruse o suspectează de apropieri interesate politic de formațiunea lui Mihail Saakașvili (Mișcarea Națională Unită), al cărei sprijin ar fi decisiv pentru menținerea în funcție a președintei țării. Președinta Salome Zurabishvili a prezentat, recent, în Parlament, raportul său anual privind starea politicii externe și interne a Georgiei. Cu această ocazie, ea a anunțat crearea unei centru special în cadrul Administrației Prezidențiale numit „Platforma unității pentru Europa”, care are sarcina de a manageria propunerile privind accelerarea integrării europene. Aceasta s-a întâlnit totodată cu reprezentanții principalelor partide de opoziție, care au susținut inițiativa. Estimări: conflictele politice dintre președinta Salome Zurabishvili și actualul guvern vor continua și vor escalada. Vor continua apropierile dintre președintă și partidele (de opoziție) neanexate de Visul Georgian. Din rațiuni electorale, este posibil ca Visul Georgian (care intenționează să obțină, la alegerile parlamentare din 2024, o majoritate constituțională cu cel puțin 113 mandate în Parlament) să își consolideze treptat retorica pro-rusă.
II. Coduri roșii [32]
- Sub presiunea politică și militară a Rusiei, Armenia enunță riscul unui război total al Azerbaidjanului asupra acesteia. Noi episoade tensionate și schimburi de focuri s-au produs recent la frontiera azero-armeană. Potrivit părții armene, la 13 februarie a.c., subunități ale Serviciului de Stat al Azerbaidjanului au desfășurat o operațiune de intimidare și au distrus un post militar de frontieră al Armeniei la frontiera dintre cele două state. Autoritățile de la Baku precizează că, dimpotrivă, pozițiile pazei azere de frontieră ar fi fost atacate la 12 februarie a.c. dinspre partea armeană, iar la 13 februarie a.c. ar fi efectuat o operațiune de răspuns, în zona au localității Nerkin-Hand, regiunea Syunik, urmare a căreia au „distrus complet” postul armean și au suprimat punctele de tragere din zonă. Autoritățile azere au precizat că vor răspunde militar de fiecare dată unor acțiuni similare ale părții armene. Premierul armean Nikol Pașinian a dat ordin[33] trupelor proprii de la frontiera cu Azerbaidjan să nu răspundă la eventuale provocări și a enunțat măsuri pentru nepermiterea escaladării. Estimăm că situația va escalada; escaladările la granița azero-armeană vor continua. Riscurile unor escaladări de amploare în regiune rămân ridicate.
III. Alerte gri [34]
- Pe termen scurt, alertele de intensitate medie privesc: posibilitatea schimbării direcției principale de atac a armatei ruse – spre Kupiansk; menținerea inițiativei tactice a acesteia de-a lungul liniei frontului; noi tensiuni și escaladări la frontiera azero-armeană; escaladări ale relației dintre Rusia și Vest, în noul context tensionat (moartea lui Navalnyi, arma nucleară rusească din spațiu, Conferința de Securitate de la Munchen); acțiuni hibride ale Federației Ruse privind destabilizarea situației politice din unele țări ale regiunii, prioritar Republica Moldova și Armenia; acțiuni hibride ale Federației Ruse privind destabilizarea situației politice din unele țări europene, în contextul electoral pan-european și al creșterii rapide a apetitului contestatar în unele țări membre UE.
IV. Lebede negre [35]
- Reducerea sprijinului politico-electoral pentru Putin în contextul morții lui Navalnyi; demonstrații și proteste pro-democrație de amploare în Rusia.
- Convenirea unui acord bipartizan în SUA pe tema noului pachet de sprijin pentru Ucraina.
- Blocarea accesului lui Donald Trump la alegerile prezidențiale din SUA.
- Ruperea frontului din sudul și estul Ucrainei; preluarea inițiativei strategice de către una din părți.
- Comutarea războiului din Ucraina pe butonul negocieri.
[1] Conțin decriptarea analitică a evoluțiilor securitare în regiunea extinsă a Mării Negre; vom găsi în Cronici “mai mult decât știri, mai mult decât titluri” – o prelucrare analitică inițială liberă a evoluțiilor factuale, cu accent pe tendințe și predicții.
[2] făcut în dimineața zilei de 17 februarie, anunț previzibil și chiar iminent.
[3] declarații Olexandr Sirski, 13 februarie a.c.
[4] în perioada 11-13 februarie a.c.
[5] atins, formal, la 17 februarie a.c.
[6] mesajul video zilnic, discuția cu liderii militari, 13 februarie a.c.
[7] interviu acordat publicației germane ZDFheute Nachrichten, 13 februarie a.c.
[8] la 16 februarie a.c., în cadrul vizitei liderului ucrainean în Germania
[9] de la 13 februarie a.c.
[10] Ilia Iliaș, purtătorul de cuvânt al Grupării, 11 februarie a.c.
[11] Nezavisimaia Gazeta, 11 februarie a.c.
[12] În dimineața zilei de 17 februarie a.c. erau deja cca 100 de persoane arestate.
[13] d.e. Joe Biden: „Putin este responsabil pentru moartea lui Navalnyi”.
[14] la 16 februarie a.c.
[15] https://wciom.ru/analytical-reviews/analiticheskii-obzor/vybory-2024-reitingi-kandidatov
[16] întâlnire între secretarul de stat american Antony Blinken și omologul său chinez Wang Yi, la 16 februarie a.c.
[17] Dubai, “Summitul Guvernamental Mondial”, 13 februarie a.c.
[18] 12 februarie a.c.
[19] declarații făcute la conferința științifică și practică „Euromaidan: deceniul pierdut al Ucrainei”, 16 februarie 2024. Serghei Lavrov: „ Serviciul European de Acțiune Externă a întocmit recomandări pentru Ucraina, care se bazează pe faptul că metodele cu care se luptă Ucraina nu vor putea câștiga, iar Ucraina va pierde. Prin urmare, trebuie să ne bazăm pe transferul de arme chiar și cu rază mai lungă de acțiune în Ucraina, astfel încât acestea să ajungă în inima Rusiei. Nu este aceasta participare directă la război? Desigur”. https://tass.ru/politika/20003519, https://mid.ru/ru/foreign_policy/news/1932734/
[20] Leonore Gewessler, ministrul federal al mediului – declarații făcute la 12 februarie a.c.
[21] la 13 februarie a.c.
[22] la 13 februarie a.c., în cadrul adresării video zilnice
[23] textul documentului
[24] la 16 septembrie a.c.
[25] Paris, 16 septembrie a.c., în cadrul conferinței de presă cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski
[26] Berlin, 16 februarie a.c.
[27] Institutul de Cercetare Kiel, Germania
[28] ediția din 13 februarie a.c., https://www.ng.ru/world/2024-02-13/1_8947_conference.html
[29] ediția din 13 februarie a.c., https://www.vedomosti.ru/politics/articles/2024/02/13/1019894-2-e-mesto-na-viborah-prezidenta-mozhet-prinesti-uspeh-v-dumskoi-kampanii-2026
[30] consultarea acestuia de către oficialii ruși
[31] podcast pentru Ziarul de Gardă, 12 februarie a.c.
[32] Conțin identificarea evoluțiilor cu potențial exploziv în regiune
[33] la 13 februarie a.c.
[34] Alerte de intensitate medie.
[35] Posibile scenarii/evenimente/evoluții cu predictibilitate redusă și impact semnificativ/maxim ce s-ar manifesta în regiune în condițiile coagulării tuturor factorilor favorizanți; deși lebedele negre au caracteristica de a nu putea fi prezise, o anticipare a premiselor ce le pot crea este totuși posibilă, în mediile analitice. Pentru noi, prin Cronici, anticiparea acestora devine chiar asumată, obligatorie.
