Călin MARINESCU ■
Octombrie 1962, omenirea era zguduită de Criza rachetelor cubaneze.
Intenția Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice (URSS) de a instala rampe de lansare a rachetelor purtătoare de focoase nucleare în Cuba, la o distanță convenabilă pentru atacarea capitalei Statelor Unite, Washington, l-a obligat pe Președintele Statelor Unite ale Americii (SUA), J. F. Kennedy, să ia masuri dure de restricționare a accesului oricăror nave spre Cuba.
Situația devenise critică, autoritățile americane considerând o probabilitate de 50% pentru declanșarea unui război nuclear.
Se pare că în acel moment URSS, deși avea arma atomica din 1949, nu deținea mijloacele de transport adecvate pentru a putea ataca SUA, în timp ce americanii aveau amplasate rampe de lansare a rachetelor în Turcia și Germania, suficient de aproape pentru a ataca Moscova.
Nichita Hrușciov, prim-secretar al CC al PCUS. și prim-ministrul al URSS a acceptat situația și a dispus încetarea construirii rampelor în Cuba pentru lansarea rachetelor, cu promisiunea americanilor că nu vor ocupa Cuba și vor retrage gradat rachetele din Turcia.
Totuși, timp de șase zile, de la instituirea blocadei americane până la anunțul liderului sovietic omenirea s-a aflat sub amenințarea reală a declanșării celui de al III-lea Război Mondial, dar de data aceea cu arme nucleare.
Era vie în mentalul colectiv experiență bombardamentelor nucleare japoneze de Hiroshima și Nagasaki care au pus capăt războiului mondial, dar au demonstrat și forța de distrugere în masă a armei nucleare
Ulterior, ambele puteri nucleare, ca și celelalte țări care au devenit posesoare de arme nucleare, au adoptat Doctrina Mutual Assured Destruction (MAD) (Distrugere reciprocă asigurată), respectiv orice atac nuclear va fi urmat de un răspuns similar care va duce la distrugerea reciprocă, evident cu efecte dezastruase asupra întregii planete.
Cu alte, cuvinte armele nucleare, din ce în ce mai sofisticate, sunt realizare numai pentru a nu fi folosite, având ca unic scop decurajarea inamicului, oricare ar fi acela.
Iată însă că odată cu invadarea Ucrainei, surprins de înverșunata rezistență ce i se opune, Kremlinul, prin diverși propagandiști sau politicieni sonori, a început să amenințe sau chiar să solicite folosirea loviturilor nucleare tactice împotriva celor care până mai ieri îi considerau pradă sigură.
Cel mai vehement în favoarea folosirii atacurilor limitate cu arme nucleare împotriva Ucraiunei este vicepreședintele Consiliului de Securitate al Rusiei, Dimitri Medvedeev, despre care se presupune că are acordul lui Putin pentru declarațiile sale belicoase.
Este adevărat că în 2010, pe când Dimitri Medvedeev îi ținea o tură locul de Președinte lui Putin, Rusia și-a modificat doctrina nucleară, în noua formulă Președintele având la dispoziție mai multe situații în care să poată decide folosirea arsenalului nuclear.
În 2024 doctrina nucleară rusă tocmai a fost revizuită de președintele Vladimir Putin.
Astfel, menționând că Moscova a negat până acum acest concept de „escaladare-dezescaladare”, cotidianul rus Kommersant a menționat că noua doctrină nucleară revizuită și corectată „indică faptul că, în cazul unui conflict militar, politica statului în domeniul descurajării nucleare va avea drept scop prevenirea escaladării ostilităților și încheierea acestora în condiții acceptabile pentru Federația Rusă și (sau) aliații săi”.
„Luată într-un sens larg, remarcă Kommersant, această frază poate fi interpretată ca o confirmare oficială a faptului că autoritățile ruse consideră că este posibilă utilizarea armelor nucleare la scară limitată pentru a obține un progres în conflictele cu arme clasice”.
Cele mai actuale prevederi ar fi o distrugere majoră a arsenalui potențial nuclear, pierderea a 20% din flota de submarine atomice cu capacități balistice.
În esență, doctrina nucleară oficială a Rusiei prevede patru scenarii în care Vladimir Putin ar fi autorizat să facă uz de arsenalul nuclear al țării:
- primirea unor date de încredere despre o lansare de rachete balistice ce atacă teritoriul Federației Ruse și/sau a aliaților săi;
- folosirea armelor nucleare și a altor tipuri de arme de distrugere în masă de către un adversar împotriva Federației Ruse și/sau a aliaților săi;
- atac al unui adversar împotriva unor facilități guvernamentale sau militare critice ale Federației Ruse a căror perturbare ar submina acțiunile forțelor de răspuns nuclear;
- agresiune împotriva Federației Ruse folosind arme convenționale când însăși existența statului este în pericol.
Analiștii apreciază că pe parcursul actualului război purtat de Federația Rusă pentru cucerirea Ucrainei, perioada cea mai periculoasă în privința posibilității utilizării armelor nucleare de către Moscova a fost în a doua jumătate a anului 2022, când armata ucraineană întorsese cursul conflagrației și începând cu bătălia pentru Kiev a provocat pierderi grave armatei ruse, atât materiale cât și umane.
Atunci, serviciile de informații americane au informat Casa Albă despre intenția Rusiei de a folosi arme nucleare tactice pentru a opri ofensiva armatei ucrainene.
Putin susținea permanent că nu intenționează să folosească arma nucleară, dar tot așa a declarat de mai multe ori că nu intenționează să atace Ucraina, ultima dată chiar în ajunul ordonării invaziei.
A fost o perioadă de intense acțiuni diplomatice, Secretarul de Stat al Statelor Unite Antony Blinken cerând omologului rus abținerea de la folosirea armei nucleare, iar Comandantul Statului Major Interarme al SUA, generalul Mark Milley, a discutat cu generalul Valeri Gherasimov, Comandantul Statului Major al Armatei Ruse, pe care l-a asigurat că armata americana este pregătită pentru a lua contramăsuri în cazul în care se vor folosi lovituri nucleare tactice.
Președintele Chinei, Xi Jinping și Primul Ministru al Indiei Narendra Modi au cerut Președintelui Vladimir Putin să manifeste reținere în folosirea armei nucleare.
Președintele american, Joe Biden, a transmis Rusiei că folosirea armelor nucleare reprezintă încălcarea unei linii roșii pe care SUA nu o pot trece cu vederea.
Toate aceste acțiuni diplomatice se pare că au avut succes, deși generalul (r) Ben Hodges, fost Comandant al trupelor NATO, a declarat că Putin nu intenționa și nu intenționează să folosească arma nucleară, poziția actuală fiind favorabilă Rusie care amenință permanent, ținând astfel în șah toate țările care susțin Ucraina.
Și totuși, dezvoltarea războiulu poate lua o turnură defavorabilă Rusiei o dată cu aproarea de către Congresul SUA a ajutorului consistent pentru Ucraina.
Comentatorii militari consideră că succesele limitate de pe front ale rușilor, sunt pe fondul lipsei muniției și aramamentului în rândul apărătorilor ucraineni, ca urmare a tergiversării aprobării de către Camera Reprezentanților a Consgresului American a pachetului de ajutoare pentru Ucraina.
Unii reprezentanți republicani, precum congresmanul Mikel McCanl, Președintele Comisiei pentru Afaceri Externe a Camerei Reprazenrantilor a SUA, sau Michael Turner, membru al Comisiei pentu Informații, consideră că propaganda rusă a infectat baza Partidului Republican, cândva partidul care promova politica cea mai dură împotriva Rusiei.
Ajutorul este de altfel o gură de oxigen și pentru industria americană de război care va livra cu precădere armamentul și muniția necesară iar banii americani vor stimula ecomonia Americii.
Pe de altă parte, așa cum declara speaker-ul Camerei Reprezentanților, Mike Johson, pentru SUA este mult mai eficient să trimită un ajutor substanțial în Ucraina decât mlitari amecicani care să se lupte cu rușii în Europa.
La aflarea aprobării ajutorului, la Moscova a fost doliu total, purtătorul de cuvânt al Kremlinului concluzionând că “vor muri în continuare foarte mulți ucranieni”, fară a ține cont de bilanțul la zi ce arată că pentru un combatant ucrainean căzut mor circa patru militari ruși.
După cum declara generalul (r) american Ben Hodges, până în prezent a fost trimis în Ucraina aramament scos din uz sau foarte aproape de a fi scos din uz, din depozite.
În continuare Ucraina vă primi armament modern, mai nou și mai performant, care probabil va crea probleme amatei ruse.
Un exemplu ar fi diferitele tipuri de rachete americane aflate în drum spre front, inclusiv rachetele cu raza mare de acțiune, ce pot lovi ținte din interiorul Rusiei.
Temerea este că un succes al armatei ucrainene în eliberarea zonelor ocupate să nu fie interpretat drept un atentat la integritatea Rusiei, de Kremlin, care și-a anexat provinciile Dombas și Lugansk considerate acum parte a terioriul federal și conform Doctrinei Nucleare din 2010, Președintele Vladimir Putin ar fi îndreptățit să ordone folosirea arsenalului nucear.
Chiar daca se vor folosi arme tactice, cu putere de distrugere limitată, zonele atacate vor rămâne perimetre contaminate, pentru o lungă perioadă de timp.
Să nu uitam că zilele acestea s-au împlinit 38 de ani de la producerea accidentului nuclear de la Kozlodui și zona a rămas și vă rămâne izolată pentru o perioada nedefinită de timp.
Trebuie să ținem seama că efectul radioactiv al acelui accident nu a fost nici pe departe comparabil cu al unei bombe nucleare. Dacă ne amintim, sacrificiul unor oameni adevărați a făcut ca în ultimul moment nucleu reactorului să nu exlodeze, caz în care daunele ar fi fost dezastroase, probabil și pentru Europa de Est.
Dar poate în primul rând ar trebui să ne îngrijoreze pierderile umane care vor fi uriașe în cazul folosiri bombei nucleare; mii de persoane ucise de expolzie, milioane de oameni iradiați îmbolnăviți pe viață, mai scurtă sau mai lungă.
Speranța este că măsurile de descurajare luate de puterile nucleare din vest vor determina Kremlinul să renunțe la intenția folosirii armei nucleare, dovedind astfel că Vladimir Putin nu este un Despot Frustrat, cum îl descriu unii consilieri de la Pentagon.
Toată tevatura aceasta îmi amintește de perioada anilor ’59 – ‘60 când, copil fiind în București, lunar o însoțeam pe bunica la instructajele ALA (Apărarea Locală Antiareniana) la care participau obligatoriu toți pensionarii din zonă.
Am rămas cu amintirea acțiunilor necesar pentru prevenirea și limitarea efectului unui actac nuclear. În afară de pregătirea prealabilă, un mic adăpost cu ceva rezerve de hrană și apă mi-a rămas în minte actiunea imediată în cazul exploziei nucleare în proximitate, respectv să ne culcăm cu picioarele către explozie și să ne ferim capul cu mâinile. În mintea mea de copil înțelegeam că o astfel acțiune mă va feri de ceea ce ar fi fost mai rău.
Închei cu speranța că armele nucleare au fost create și dezvoltate pentru a nu fi folosite, altfel efectele unui război nuclear vă fi devastator și pentru cei din terenul de țintă ca și pentru cei care execută lovitura. Meciul se va încheia fără niciun câștigător și foarte posibil poate duce la extincție pe Pământ.
