Dan MIHĂESCU ■
Motto: „Dacă tu vrei să renunți la lume și să înveți a trăi după Evanghelie, nu te da pe mâna unui dascăl fără de experiență sau robit de patimi. Ca nu cumva să deprinzi de la el în locul vieții evanghelice o viață drăcească”. Sfântul Cuvios Simeon Noul Teolog
Există un gargui celebru ce servește drept soclu statuii arhiepiscopului Konrad von Hochstaden (1205-1261), parte din seria de 124 de personaje dăltuite în piatră ce străjuiesc acoperișul Catedralei din Köln, ce este denumit în argou “Față de cur” sau „Oglinda de la Köln“. Despre conotația garguiului cu pricina opiniile sunt oarecum împărțite, dar cert este că asemenea celorlalte ornamente de sub statui el a fost conceput ca să definească metaforic caracterul intrinsec al personajului. Astfel, unii critici și istorici sunt de părere că poziția personajului reprezintă marca arogantă a înaltului prelat despre care se știe că era ros de orgolii, dornic de mărire, lacom de bogăție, avid de putere, încât nimeni și nimic nu-l mai satisfăcea și de aceea a fost reprezentat într-un act de autofelație.
Alții zic că era atât de trufaș și mândru de calitățile sale, încât a fost imortalizat când se pupa singur în cur – de unde și denumirea “Față de cur”. Cert este că arhiepiscopul cu pricina, odată devenit “Prinț al Bisericii” și-a luat lumea în cap și a îndrăznit să-l înfrunte militar chiar pe monarh, s-a contrat cu Papa, s-a implicat activ în politică înclinând balanța când către un suveran, când către altul căruia îi promitea susținere în alegerea ca rege în schimbul unor beneficii teritoriale, ba chiar și-a dorit și coroana imperială, la un moment dat. În cele din urmă a fost înmormântat în catedrala din Köln, pe care a construit-o, dar supușii i-au pus piatră de pecete acest gargui definitoriu pentru caracterul său.
Tot așa, îl au și francezi pe al lor Père Tricouillard adică Părintele Trei Coaie – în traducere liberă, o cariatidă amplasată pe fațada casei medievale Maison d’Adam din Angers Maine-et-Loire Pays de pe Valea Loarei. Este un personaj ce își arată fesele și organele genitale, care văzut din stradă, pare să aibă trei testicule, de unde și numele. Statuia prezintă o postură de sfidare a feței bisericești surprinsă într-o postură sexuală explicită. Cu palma dreaptă peste fesă pare că-și creează oportunitatea de a se penetra rectal cu ceea ce se imaginează a fi ce-l de-al treilea testicul, dar este de fapt scrotul penisului sugerând parcă un act de autosatisfacere.
De partea astălaltă, în vatra creștinismului oriental, la Constanța, chiar în zilele noastre, bunul păstor al eparhiei tomitane nu știe cum să probeze mai bine temeinicia învățături Sf. Ioan Scărarul: “Nu este drept ca lupul să păzească oile și nu e neprimejdios ca cei pătimași să conducă pe cei pătimași”. Pătimaș, trufaș, nevrotic și mai capricios ca o femeie la menopauză, ciclic încearcă să epateze și să scandalizeze cât mai tare prin atitudini și declarații controversate pentru a isca controverse și a se afla în atenția publicului precum miezul din dodoașcă.
Nu știu dacă Teodosie va rămâne în conștiința colectivă mai degrabă prin scandalurile de corupție în care a fost implicat și care au trecut, mai toate, prin sălile de judecată, prin acțiunile în instanță deschise împotriva universității care se pare că l-a consacrat în mediul academic prin lucrări științifice ce n-au lăsat urme prin biblioteci ori prin inovațiile doctrinare și ritualice cu care-și colorează prestațiile bisericești.
Deunăzi, spre exemplu într-un act de radioevanghelizare, bunul păstor de pe meleaguri tomitane îi răspunde unei mirene care-i cere ajutor în direct, mărturisind că este abuzată psihologic de soț: „…dumneata, care ai primit taina cununiei, trebuie să-ţi duci crucea, să te rogi (…) căsnicia este o cruce de dus…să faceţi şi voia soţului ca să nu destrămaţi căsnicia”.
Tot el a afirmat public: „Aceasta este femeia. Ea a început păcatul. Dacă nu păcătuia, nu ar fi născut în dureri”. Altă dată s-a năpustit peste confrații catolici cărora le-a pus ștampila de simulanți în practica Paștelui. “Au catolicii Sfântă Lumină? N-au. Alţii? N-au. Toţi se adună la lumina ortodocşilor” – se întreabă Teodosie ritos. Și tot el nu s-a sfiit, în 2022, să-i spele imaginea publică lui Putin într-o declarație, afirmând că preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, nu este “atât de negru pe cum îl prezintă toată lumea”, ci dimpotrivă “este cel mai mare ctitor la Sfântul Munte şi la Ierusalim. În context, Teodosie a adăugat că atât Putin, cât şi Medvedev sunt ctitori, iar ”noi îi judecăm ca pe nişte răufăcători”.
Cum va rămâne Teodosie în conștiința colectivă după ce se va repauza?! Nu știu! Pentru el nu doar faptele, ci și vorbele vorbesc dar cred că porecla care l-a însoțit pe meleagurile dobrogene și care-i transformase numele în renume – “Șpagoveanu”, este cea mai palidă marcă a sumei viciilor sale și nu pierd speranța că asemenea iluștrilor săi înaintași din rândul prelaților, despre care am vorbit deja, se vor găsi suficeinte energii și talente artistice care să-i surprindă într-o metaforă plastică întreaga fire, ca într-o pecete a stigmatului.
Că vorba aia, omul merită și dă tot ce are mai bun pentru asta!
