Luigi FRIGIOIU ■
Motto: Trecându-i într-una cu vederea, faci din netrebnic obraznic! Publius Syrus
Se spune că, de multe ori, psihiatrii empatizează atât de profund cu pacienții încât ajung mai dilii decât aceștia. Ca să vă convingem, am încercat să facem o “anamneză jurnalistică” unui caz clinic cunoscut.
I se spunea Papașa și în anii ‘70 era medic; aromân ca etnie și turnător ca formație, titular al dosarului de “ciripitor”, fond rețea nr. R 199930 (CNSAS) a semnat angajamentul pe 7.07.1978 cu nume de cod – Petrescu. Lucra ca psihiatru în județul Constanța și își turna atât colegii cât și pacienții. Fusese repartizat la Băneasa, localitatea de unde au plecat spre nemurire celebrele versuri:
“Nea Costică din Băneasa m-a rugat să-i repar casa, noaptea pe la trei / Eu pe casă nu mă sui, numai pe nevasta lui / Sus pe casă tabla-i tare, pe nevastă-i burta moale / Să te urci pe burta ei și să-i tragi vreo două-trei, noaptea pe la trei!
În pădure la Băneasa, mi-a furat hoţii nevasta, noaptea pe la trei / Tu-le muma lor de hoţi și nevestele la toţi, noaptea pe la trei!”.
Textul l-a inspirat pe felcerul de colivii Papașa și i-a dat imbold să treacă la treabă. Nu s-a urcat pe nevasta lui nea Costică din Băneasa ci pe o pacientă pe care, după ce a sedat-o, a violat-o. Părinții ei s-au prins și l-au reclamat.
Tot în aceea perioadă, se zice că ar fi avut o aventură și cu o farmacistă pe care ar fi agresat-o în farmacie dar femeia, promptă, când l-a prins cu pantalonii în vine i-a aruncat o sticluță de vitriol în față. De atunci, Papașa zici că și-a rașchetat obrajii cu șmirghel. Probabil, n-au fost singurele acuzații, așa că i s-a desfăcut contractul de muncă și a primit interdicție de a mai practica profesia ca medic. O pedeapsă grea și rar dată în perioada comunistă. De silă, de milă până la urmă l-au făcut din felcer de colivii asistent medical pe la Babadag.
Apele tulburate de Decembrie 89 au ridicat la suprafață multe gunoaie de pe fundul albiei și așa a reapărut, în prim-plan, fața pirogravată a medicului-violator de paciente. Devenit, evident, revoluționar cu acte în regulă, ca mai toți turnătorii, a pozat în victimă: chipurile a fost forțat să se spovedească la Mânăstirea SECU pentru că era fiu de pușcăriaș legionar și pe deasupra și aromân oropsit pe motive etnice. Așa și-a găsit loc în calendarul sfinților martiri drep Aurică Mărturisitorul de la Secu, alături de alte figuri emblematice de cacademicieni precum prea cucernicul „Mache” Porcu ori cuviosul „Coroiu”.
Experiența psihiatrică l-a ajutat să priceapă că cea mai răspândită boală în România e impostura. Adică, noi românași, vrem, îndeobște, să părem ceea ce nu suntem și nici nu putem fi. Atunci, s-a hotărât să-și facă o fabrică de diplome. Imediat Papașa și-a dat la întors identitatea și și-a făcut din nume renume: Șagapari odată cu botezul nostimei Universități trecută pe numele mitropolitului Andrei Șaguna. Și-a accesorizat și un barbișon colier parcă lipit cu aracet, gen Abraham Lincoln, la fața sa spelb-blondină de zaraf israelit, pentru credibilitate. Și-a deschis prăvălie la stradă, cu vad adecvat, unde a găsit și el spațiu liber pe cartonul de revoluționar, într-o magherniță, intre o cismărie și o vopsitorie de haine din piele, pe strada Răscoalei 1907 din Constanța. Obiectul de activitate – universitate, scopul– eliberarea de titluri universitare, contracost, durata – cât timp au bani clienții.
Cine plătește ca să absolve o facultate obscură cu sediul într-o cocioabă? Două categorii de impostori. Cei care au bani nemunciți și vor să-și împopoțoneze CV-ul, în fața altora ca ei și copiii de bani gata, beizadele ce n-ar fi fost în stare niciodată să absolve o facultate normală. Cei din urmă au deja, asigurate locurile de muncă călduțe, cu salarii babane, la stat. Trebuie doar să-și procure diplome de la indivizi gen Șagapari.
Prin relații consolidate din negoțul de diplome, Șagapari și-a strămutat șandramaua academică la fostul centru județean de calcul de pe b-dul Al. Lăpușneanu, rebotezat după Revoluție Infcon SA, unde felcerul de colivii fusese numit de PDSR chiar reprezentant al FPS, astfel că nu i-a fost peste mână să-l și dobândească. Prin aceiași rețetă PDSR-FPS s-a ajuns și apropitar în turism trecând tot pe numele Mitropolitului Șaguna, de unde-și revendică descendența spirituală, hotelul sugestiv numit inițial Miorița, din Mamaia. Chemarea străbunilor – părinteasca dimândare… Susținea că-l transformă în cămin studențesc, dar de zeci de ani arată mai degrabă a stână părăsită.
De-a lungul vremii, universitatea lui Șagapari a prosperat financiar. În același timp, și-a cumpărat simpatia mai multor așa-zise personalități: Ecaterina Andronescu, Nicolae Văcăroiu, Mugur Isărescu, Teodor Meleșcanu și George Maior pe care i-a ridicat la titlul de Doctor Hormonis Causa. În 2017, universitatea oferea acest titlu președintelui Curții Constituționale, Valer Dorneanu. Toți unul și unu, dar inima lui bătea mai tare pentru de-al de Laurențiu ori Sanda – alias Constantin Bălăceanu-Stolnici și Rodica Stănoiu (fostă ministră a Justiției). În 2020 sfidând interesele naționale, Șagapari a organizat la universitatea Șaguna o conferință susținută de ambasadorul Federației Ruse în România, Valeri Kuzmin, eveniment care a atras protestul minorității tătare din Dobrogea, care reproșa crimele Moscovei din Peninsula Crimea. De altfel, Șagapari este și președintele fondator al Asociaţiei Române de Prietenie cu R. P. Chineză (ARPC), asociația criticând vizita a patru parlamentari români în Taiwan în 2013, gest catalogat drept “atitudine necugetată”. Tot el este șeful Seției a -X-a Filosofie, Teologie, Psihologie și Jurnalism al fantomaticei Academii a Oamenilor de Știință din România, ONG fără nici o legătură cu mediul academic real, unde-i are subalternii pe alți sinecuriști celebri: ÎPS Nifon – supranumit preotul cu microfon, ÎPS Teodosie – alias Mache, ziaristul Ion Cristoiu zis Coroiu, etc.
Șagapari e membru în nenumărate comitete și comiții, și-a făcut la universitatea de la Centrul de Calcul chiar și o secție regională a dragului său Colegiu Național de Apărare, instituție pe care de când a absolvit-o cică nu s-a mai dezlipit de pistol. Și mai trebuie să știți că a scris atât de multe cărți și articole încât, el însuși, n-a reușit să le citească pe toate.
A fost decorat cu Ordinul Meritul Sanitar în grad de Mare Ofițer. Probabil pentru că a aplicat “Terapia prin viol” pacientelor depresive ca să le vindece de sindrom post traumatic și pe urmă tot așa, până la infinit.
Soția, o veterinară aromâncă, i-a făcut nu numai delicioasele plăcinte cu spanac și praz ci și doi băieți, Adrian și George, care-i seamănă. Adică, nu-s strălucitori defel și totuși strălucesc. Ba, dimpotrivă. Mai demult, Șagapari s-a gândit să-i bage în politică unde e loc pentru cei nu foarte competenți. A apelat la legendarul scafandru de ape tulburi Dorel Onacva, pe atunci, asistent pe la universitatea de la Centrul de Calcul, dar mai ales senator al Partidului România Mare. Onacva i-a dus pe cei doi mielușei plocon lui Vadim, încerând să-i impună în conducerea PRM Constanța. Când s-a convins cu cine are de-a face, Vadim a zis că-i leagă pe frații Șagapari de gâtul scafandrului și-l aruncă în apă de nu-l mai scoate la suprafață întregul Grup de salvare Onacva cu ARSVOM cu tot. Greu de crezut dar Șagapari, cu toată nenorocirea aia de fățău de zici că-i mâncat de sifillis, e și mare gagicar. Deși muianul caraghioas provoacă milă sau hohote de râs, în cel mai bun caz, haladitul cică preferă verdețuri de până-n 30 ani (max, 40 dacă-i recesiune) și e amator de mese întinse (plătite de studenți) la restaurantul Reyna (unde am văzut că-i ca acasă).
Încet dar sigur, steaua lui Șagapari începe să apună, mai ales, că se apropie de pragul psihologic al celor 80 de toamne. Pentru că a fost dovedit informator, președintele Iohannis i-a retras titlul de revoluționar, cu toate beneficiile aferente, iar mai nou cică-i trage greu și plugul academic și aburește tot mai puțini novici să se înscrie la universitatea de la Centrul de Calcul, iar șandramaua a cam ajuns în pragul falimentului. Oamenii și-au dat seama că o absolvă degeaba, n-are nici o valoare.
Mai nou, cu banii puși “aoa”, la pârpodi, Șagapari virianu a devenit un veritabil globe-trotter, colindă lumea în lung și lat. Recent ne saluta din Christchurch, cea mai mare așezare din Insula de Sud, a treia din Noua Zeelandă, denumită după celebra catedrală a orașului. International Association for Media and Communication Research IAMCR a organizat aici, în perioada 30 iunie – 4 iulie 2024, conferința “Weaving people together”.
Ca un veritabil dascăl al neamului, în genul lui Nicolae Iorga, Șagapari ne informează că în conferința-media au fost abordate teme de interes și actualitate. Ne spune că cea mai nouă comunitate, societatea neo-zeelandeză, ne oferă un admirabil model de conviețuire interetnică și multiculturală. Adică, în Noua Zeelandă e, cam, ca în comuna Băneasa.
Întrebarea ar fi ce legătură are purtătorul de barbișon (lipit cu aracet) cu jurnalismul? Ce caută la conferința respectivă, e specialist în domeniul media? Ce lecții sociologice ne poate da un jalnic turnător, un medic violator al pacientelor sedate, un colecționar de titluri și etichete false? Așa că vorba maestrului Gil Dobrică: Hai acasă! La comedia e finita! Jos masca, Papașa!
