Dan MIHĂESCU ■
Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai
Totul mi s-a limpezit în timpul unei convorbiri telefonice cu Teo Hira, prăvăliașul lui Vergil Chițac, instalat de patronul său ca gestionar al patrimoniului imobiliar constănțean. Îl întrebasem simplu pe Hira, de ce mare parte din patrimoniul imobiliar al UAT Municipiul Constanța se prezintă deplorabil iar compania publică unde e mahăr și-l are în administrare, nu dă semne de preocupare?
Nedumerirea mi-a fost prompt soluționată. Regulamentul CLM Constanța stabilește un cadru extrem de restrictiv în calea înstrăinării activelor imobiliare (construcții și terenuri) din domeniul privat al UAT Constanța, zice Hira.
Răspunsul, amplu și cuprinzător m-a limpezit de ce tocmai cei care au primit în grijă și bună păstrare zestrea orașului se poartă ca niște bastarzi renegați, nu ca moștenitori de drept.
Orașul ca o pradă
În 2020, când Vergil Chițac a fost ales primar al Constanței din partea PNL, UAT Municipiul Constanța avea, poate, cea mai impresionantă zestre imobiliară din România, după Municipiul București; în jur de 1.300 de unități locative individuale și în condominium, circa 3.500-4.000 de hectare teren extravilan, plus alte terenuri disparate însumând, probabil zeci de hectare.
Acest patrimoniu de invidiat, scăpase „Prigoanei Mazăre” și se cerea conservat, valorificat și eventual sporit în favoarea comunității constănțene, conform jurământului depus la învestirea în funcție de către Chițac.
Asta s-a și întâmplat. Așezarea temeinică în baza Codului Administrativ, al Constituției și legilor țării a noii adminstrații constănțene ‘orchestrată’ de Chițac cu cei maxim cinci colaboratori apropiați a mers ață…cu noduri din loc în loc. Doar că națiunea română e unica de pe glob cu un proverb strămoșesc definitoriu despre trăinicia faptelor: “Orice minune ține trei zile”. În cazul zelului echipei Chițac, de punere în fapt a angajamentelor de campanie electorală, s-a diluat după primul an de mandat.
Dovadă că nu eu sunt cel care caută nod în papură este textul hotărârii de Consiliu Local Municipal Constanța adoptată prin septembrie 2021, dacă nu mă înșel, HCL nr.293/2021, care reglementa vânzarea patrimoniului imobiliar din proprietatea privată a UAT. Textul cu pricina din actul normativ, este formulat cu bună intenție dar în spiritul și litera Codului Administrativ și pune câteva condiții esențiale pentru înstrăinare; pavăză în calea jafului instituționalizat.
“Art.2. (1) Fac obiectul prezentei hotărâri bunurile imobile care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: a) constituie proprietate privată a municipiului Constanța; b) au situația juridică clarificată; c) sunt dificil de valorificat prin natura lor și inapte de a fi folosite în vederea satisfacerii oricărui interes public/realizării oricărui proiect de interes public.
(2) Vânzarea bunurilor imobile prevăzute la alin.(1), pentru care există cel puțin o cerere de cumpărare, este supusă aprobării Consiliului local, care va aproba vânzarea imobilului în funcție de legislația aplicabilă, caietul de sarcini, după caz, precum și raportul de evaluare ce stabilește prețul minim de vânzare în baza reglementărilor și funcțiunilor urbanistice prevăzute în certificatul de urbanism.”
La Constanța diavolul se ascunde în detalii
Cinci ani mai târziu, echipa chițac ajunsă la deplină maturitate, rămasă cu cine le trebuie, nu cu cine trebuie, împlinită dar nu pe deplin satisfăcută din exercitarea funcției, urmând calea pentru urgentarea privatizării economiei românești din 2002 a Guvernului Adrian Năstase, decide să facă tabula rasa restrictivele prevederile pentru vânzarea patrimoniului imobiliar, din HCL nr.293/2021.
În convorbirea la care făceam referire la începutul articolului, Hira o învinuia pe avocata Ovanesian, pe atunci administrator public al orașului și eminența juridică a echipei chițac, pentru toate opreliștile la vânzare introduse în actul normativ local.
Așa se face că după parcurgerea purgatoriului administrativ cu punerea în consultare pe site-ului Primăriei Constanța și dezbatere publică, joi 28 august 2025 a venit sorocul îngropării Art.2 din HCL nr.293/2021, cu mâna și pe cheltuiala consilierilor locali care sunt chemați să se solidarizeze cu primarul.
Chiar sunt curios cine se bagă să se ia de mână cu el căci după faptă va urma și răsplata!
Modificările aduse actului normativ sună așa!
Se va modifica în sensul:
Art.2. ”(1) Fac obiectul prezentei hotărâri bunurile imobile care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: a)constituie proprietate privată a municipiului Constanța; b)au situația juridică clarificată; c)la momentul vânzării nu fac parte dintr-un proiect de utilitate publică, indiferent de natura acestuia;
(2) Vânzarea bunurilor imobile terenuri și/sau construcții prevăzute la alin.(1), se poate face la inițiativa vânzătorului precum și în situația în care există o cerere de cumpărare și este supusă aprobării Consiliului local, care va aproba vânzarea imobilului în funcție de legislația aplicabilă, caietul de sarcini, fișa de date a procedurii, după caz, precum și raportul de evaluare ce stabilește prețul minim de vânzare în baza reglementărilor și funcțiunilor urbanistice prevăzute în certificatul de urbanism.”
Propunerea de modificare a sintagmei menționată la lit.c) urmărește să clarifice și să flexibilizeze cadrul legal și administrativ privind identificarea și valorificarea bunurilor imobile ale municipiului Constanța, în special în contextul vânzării acestora. Formularea actuală este vagă, subiectivă și interpretabilă, utilizând termeni precum "dificil de valorificat" și "inapte de a fi folosite", care pot conduce la interpretări variate și pot complica procesul decizional. Noua formulare propusă oferă un criteriu obiectiv.
Și drumul spre iad este pavat cu intenții bune
Ca să nu invoce neștiința și necunoașterea, las aici, mai jos, câteva pietre de aducere aminte pentru consilierii locali care vor fi puși să voteze cât de dragă le este viața în libertate. Bine este important și să nu se plictisească sau să nu-i apuce somnul citind! Orice discuție despre vânzarea terenurilor aparținând unităților administrativ-teritoriale trebuie să înceapă cu întrebarea fundamentală: „Ce spune legea?”
Surprinzător sau nu, răspunsul este foarte simplu: terenurile nu pot fi vândute discreționar. Există proceduri stricte, acte normative și principii constituționale care stabilesc regimul juridic al bunurilor publice și private.
Regimul juridic al terenurilor – public vs. privat
Conform Constituției României (art. 136 alin. 2-4) și al Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia:
• Bunurile din domeniul public aparțin statului sau UAT-ului, sunt inalienabile și nu pot fi vândute. • Bunurile din domeniul privat al UAT pot fi înstrăinate, dar numai cu respectarea unei proceduri legale stricte.
Prin urmare, primul pas obligatoriu înainte de orice vânzare ar trebui să fie identificarea exactă a regimului juridic al terenului: • Este domeniu public → nu se poate vinde. • Este domeniu privat → se poate vinde numai respectând procedura legală.
Și aici apare prima problemă majoră a regulamentului Chițac: nu există corelare între evidențele cadastrale și inventarul domeniului public aprobat prin HG 904/2002. Practic, Primăria Constanța nu știe exact ce vinde.
Hotărârea de Guvern nr. 904/2002 reprezintă actul normativ prin care a fost aprobat inventarul bunurilor aparținând domeniului public al Municipiului Constanța are caracter obligatoriu și stabilește cu claritate:
• ce terenuri și imobile fac parte din domeniul public, • ce destinație are fiecare, • și, implicit, ce nu poate fi vândut sub nicio formă.
Regulamentul lui Chițac omite complet această etapă esențială și nu cere verificarea terenurilor în raport cu inventarul aprobat prin HG 904/2002, nu condiționează vânzarea de actualizarea inventarului și ignoră obligația primăriei de a înscrie bunurile publice într-o carte funciară specială, conform art. 27 din Legea 7/1996. Rezultatul? Sunt situații concrete în care terenuri inventariate oficial ca domeniu public sunt vândute sau „pregătite” pentru vânzare ca fiind „domeniu privat”.
Alt aspect grav ignorat de regulament
Conform art. 2 din Legea 18/1991, fiecare teren are o categorie de folosință stabilită prin documentații cadastrale, PUG și RLU. În teorie, vânzarea ar trebui să țină cont de această destinație, în practică însă, în aproximativ 95% din cazurile analizate, categoria de folosință nu este înscrisă corect în cărțile funciare. De exemplu: Parcările sunt trecute ca terenuri construibile, spațiile verzi apar ca terenuri fără destinație iar falezele și taluzurile sunt „uitate” din inventarul public, dar introduse în procedurile de vânzare.
Astfel, regulamentul Chițac creează un mecanism periculos care vinde terenuri fără să clarifice în prealabil ce sunt și ce pot deveni.
Lipsa cadastrului sistematic și haosul administrativ
O altă lacună gravă a regulamentului este ignorarea cadastrului sistematic. Conform Legii 7/1996 și a programelor naționale derulate prin ANCPI, niciun teren nu ar trebui înstrăinat fără identificarea exactă în sistemul oficial de evidență. În municipiul Constanța, lucrările de cadastru sistematic sunt incomplete. În multe zone, evidențele actuale se bazează pe planuri vechi, întocmite în perioada 1933-1938, în baza Legii cadastrului din 1933. Prezentul Regulament nu face nicio referire la aceste realități tehnice, ceea ce deschide ușa unor litigii interminabile și unor abuzuri greu de dovedit ulterior.
Serviciul de vânzări imobile – o anomalie administrativă
Unic în România, Serviciul de vânzări imobile al Primăriei Constanța este moștenirea directă de la administrația Mazăre. Scopul său inițial? „Gestionarea” înstrăinării terenurilor și imobilelor municipiului. Promisiunea lui Chițac din 2020? „Desființăm această anomalie!” Realitatea din 2025? Serviciul funcționează mai bine ca oricând.
Mai mult, regulamentul actual îi extinde atribuțiile și îl transformă în principalul mecanism prin care patrimoniul orașului poate fi vândut. În niciun alt municipiu mare din România – București, Cluj, Iași, Brașov – nu există o structură administrativă dedicată exclusiv vânzării patrimoniului public. Constanța este, încă o dată, „specială”.
Chițac „Opera omnia”
Regulamentul de vânzare terenuri propus de Primăria Constanța ar fi trebuit să fie un instrument de transparență, legalitate și protejare a patrimoniului public. În realitate, documentul pare mai degrabă o platformă administrativă pentru lichidarea controlată a orașului. Sub pretextul „modernizării”, actuala administrație rescrie regulile jocului, dar nu în favoarea cetățenilor, ci în beneficiul unei clientele restrânse, care știe exact unde să bată la ușă. Haideți să vedem de ce regulamentul este toxic pentru oraș și de ce ar trebui respins, rescris și supus controlului public. Este ignorat total a HG 904/2002 – Inventarul domeniului public. Primul și cel mai grav derapaj: Nu există niciun mecanism de verificare a terenurilor scoase la vânzare în raport cu HG 904/2002, care stabilește inventarul oficial al bunurilor din domeniul public al municipiului Constanța. E ca și cum Primăria ar spune: „Nu ne interesează ce e public, ce e privat. Mai întâi vindem și vedem după!” Fără corelarea terenurilor propuse spre vânzare cu acest inventar, există riscul real ca Primăria să vândă bunuri din domeniul public, cazuri în care vânzarea este lovită de nulitate absolută, conform art. 136 alin. 3 din Constituție și OUG 57/2019, art. 297. Mai mult, funcționarii implicați se pot face vinovați de abuz în serviciu și delapidare de patrimoniu public.
Faptul că Direcția de Urbanism și Patrimoniu omite deliberat să facă aceste verificări este scandalos. Deși există obligația clară, prevăzută de Legea 7/1996, art. 27, de a înscrie bunurile publice într-o carte funciară specială, acest lucru nu s-a făcut sistematic.
O abordare este abuzivă și periculos de ilegală.
Legea este clară: Bunurile din domeniul public sunt inalienabile (Constituția, art. 136 alin. 3), înstrăinarea lor constituie nulitate absolută, administrația publică are obligația legală să țină evidența acestor bunuri și să le înscrie într-o carte funciară specială (art. 27 din Legea 7/1996).
În schimb, regulamentul lui Chițac transformă domeniul public într-o listă deschisă pentru vânzare, fără ca cineva să verifice dacă terenul vândut nu e deja inventariat ca public.
Acesta nu este management patrimonial. Este delapidare mascată.
Un alt abuz ascuns sub tăcere este modul arbitrar în care Primăria tratează categoria de folosință a terenurilor. Conform Legii 18/1991, art. 2, fiecare teren are o destinație clară: construcții, spații verzi, drumuri, plaje, zone de protecție, etc. Din practică identificăm că în 95% din cazuri, în cărțile funciare categoria de folosință este incorect înscrisă. Astfel, parcările devin terenuri construibile, spațiile verzi dispar „din pix” iar taluzul Mării Negre, protejat prin OUG 202/2002 și Legea apelor, apare deodată drept „teren liber de construcții”.
Chițac profită din plin de acest haos administrativ și în loc să clarifice, să actualizeze și să coreleze informațiile, regulamentul său face abstracție de la realitate. Astfel, terenurile publice devin brusc „active de vânzare” chiar și prin conceptul dubios de „întregire de proprietate”. Acesta este alt artificiu „creativ” introdus în regulament pentru vânzarea terenurilor către persoane fizice sau juridice.
Căutând în legislația națională, descoperim un adevăr incomod: Nu există niciun act normativ care să reglementeze explicit „întregirea proprietății” ca temei legal pentru vânzarea terenurilor publice. Aceastăm practică administrativă este inventată pe vremea lui Mazăre și dusă la paroxism de Vergil Chițac. Ironia supremă? În timp ce alte mari municipii din România (București, Cluj, Iași, Timișoara, Brașov) nu au un serviciu dedicat înstrăinării patrimoniului public, Constanța se mândrește cu un Serviciul de Vânzări Imobile ce funcționează ca agenție imobiliară cu ștampilă oficială.
Lipsa cadastrului sistematic – vânzare cu ochii închiși
Regulamentul Chițac mai omiteși faptul că terenurile trebuie identificate cadastral și funciar înainte de vânzare. În realitate: Constanța nu a finalizat cadastrul sistematic, în multe zone planurile actuale se bazează pe evidențe din perioada 1933-1938 și lipsesc corelările cu vechile registre cadastrale și cu documentele istorice.
A vinde terenuri în acest context echivalează cu a le da pe ghicite și asta e rețeta perfectă pentru litigii interminabile din cauza suprapunerilor de proprietăți și a pierderilor ireversibile din domeniul public.
În campania electorală din 2020, Vergil Chițac promitea „desființarea Serviciului de Vânzări Imobile”, numindu-l simbolul corupției administrației Mazăre. Astăzi, în 2025, serviciul funcționează mai eficient ca niciodată, noul regulament îi conferă puteri extinse și îl transformă în instrumentul-cheie al lichidării patrimoniului public. Dacă acest regulament va fi aprobat în forma actuală, Constanța riscă să devină un caz-școală despre cum se poate lichida patrimoniul public sub o falsă acoperire a „legalității”.
Taluzul Mării Negre și faleza – patrimoniu public periclitat
Noul regulament „oficializează” vânzarea terenurilor „libere de sarcini”. Unul dintre cele mai grave efecte ale regulamentului este posibilitatea de a deschide calea construirii pe faleză; taluzul Mării Negre și plajele din Constanța fiind protejate explicit de OUG 202/2002 privind zona costieră, Legea apelor nr. 107/1996, Legea 213/1998 privind regimul juridic al domeniului public.
Și totuși, printr-o strategie administrativă cinică, terenurile din aceste zone au fost trecute pe tăcute din domeniul public în cel privat fără aprobări legale și fără actualizarea inventarului.
În realitate, orice construcție pe taluz sau faleză afectează stabilitatea geotehnică a întregii zone, blochează accesul public la mare și transformă spațiile naturale protejate în proprietăți private betonate.
Este același model pe care l-a început Radu Mazăre
Chițac nu doar că nu a pus capăt manevrelor lui Mazăre ci a „rafinat” stilul dându-i o poleială de „legalitate” prin acest regulament. Parcările și spațiile verzi – „dispariția din pix”. Un alt efect periculos al regulamentului este legat de destinația terenurilor. Parcările publice sunt „reinterpretate” drept terenuri construibile, spțiile verzi dispar din documente fără aprobare în consiliul local iar zonele de protecție din proximitatea falezei devin terenuri „libere de construcții”, tocmai bune pentru vânzare.
Această practică, de rescriere abuzivă a categoriei de folosință, contravine flagrant Legii 18/1991, art. 2, care spune că „destinația terenurilor nu poate fi modificată decât prin hotărâri de consiliu local și actualizarea cărților funciare” și OUG 57/2019, art. 297 – bunurile publice nu pot fi transformate în bunuri private prin simpla voință a administrației. Rezultatul? Cetățenii pierd accesul la parcări, spații verzi și zone de agrement, fără ca cineva să fie informat, consultat sau să aprobe aceste schimbări.
Astăzi, Primăria Constanța promovează din inițiativa edilului șef un proiect de modificare a metodologiei de vânzare a proprietății imobiliare a municipiului, cu o insistență care ridică mai multe întrebări decât oferă răspunsuri. Acest demers, prezentat public ca o măsură de „ordine” și „eficiență”, ascunde realitatea incomodă că nu există inventarierea actualizată a bunurilor imobile din municipiu și, mai grav, perpetuează mecanisme vechi, create pe vremea lui Radu Mazăre, prin care spații publice întregi au fost trecute „pe tăcute” din domeniul public în cel privat, pregătind terenul pentru vânzări rapide. Ironia amară? Primarul Chițac a câștigat capital politic promițând „curățenie în administrație” și desființarea Serviciului de Vânzări Imobile, creat de Mazăre pentru a accelera înstrăinarea patrimoniului Constanței.
Regulamentul propus naște întrebarea care este baza legală a acestor vânzări și mai ales, cine beneficiază cu adevărat de pe urma acestor înstrăinări mascate sub pretextul „întregirii de proprietate”?
„Întregirea proprietății” între mitul legal și realitatea abuzului
Ce înseamnă „întregirea de proprietate”? Așa-numita „întregire de proprietate” este prezentată de Primăria Constanța drept un drept firesc al cetățeanului: dacă ai un teren în proprietate, poți solicita cumpărarea unui teren vecin, aparținând domeniului privat al municipiului, pentru a „întregi” suprafața deținută. Pe hârtie, pare o idee justă, în realitate nu are temei juridic iar la Constanța acest mecanism a fost transformat în instrument de delapidare sistematică a patrimoniului public.
Analizând actele normative relevante (Legea 18/1991, Legea 7/1996, Legea 213/1998, OUG 57/2019, HG 904/2002) rezultă clar că nu există bază juridică a conceptului de „întregire a proprietății”. Singura referire apropiată seregăsește indirect în OUG 57/2019 (Codul Administrativ), art. 363 alin. (2), care permite vânzarea directă a unor terenuri din domeniul privat al UAT-urilor, doar dacă sunt necesare pentru asigurarea accesului sau funcționalității unei proprietăți existente. Atenție: procedura este strict condiționată de verificarea regimului juridic al terenului care terenul trebuie să fie în mod clar în domeniul privat, nu public, iar vânzarea se face numai după actualizarea inventarului domeniului public conform HG 904/2002.
În acest regulament reapare obsesiv conceptul de „întregire de proprietate”, un mecanism pe care Primăria Constanța îl folosește abuziv și îl extinde la orice situație, fără verificări, fără delimitări cadastrale și, mai grav, inclusiv pentru terenuri care aparțin domeniului public.. Un termen vag, ambiguu, fără un fundament solid în legislația națională, dar folosit ca paravan pentru înstrăinarea terenurilor publice.
Socrate ar fi întrebat aici: „Este oare drept ca ceea ce aparține tuturor să fie dat pe ascuns câtorva? Și este legea lege, dacă servește intereselor câtorva și nu binelui comun?”
În lipsa unei definiții clare în OUG 57/2019 sau în alte acte normative, această „întregire” devine un instrument de manipulare. În practică, terenuri aflate în inventarul domeniului public sunt recalificate abuziv ca fiind domeniu privat, pentru a fi apoi vândute „legal” beneficiarilor atent selectați. Exemplul parcărilor trecute din domeniul public în cel privat, fără nicio hotărâre de Guvern și fără înscriere în cartea funciară, este doar vârful aisbergului. Asta nu este reformă, este tehnica imposturii administrative.
Abuzuri patentate la Constanța
La Constanța, „întregirea de proprietate” a devenit o portiță administrativă prin care terenurile înscrise în HG 904/2002 ca făcând parte din domeniul public au fost vândute pe tăcute, ne fiind respectat art. 27 din Legea 7/1996 care impune înscrierea corectă a regimului juridic în cartea funciară iar Serviciul de Vânzări Imobile este veriga principală care avizează și gestionează aceste tranzacții, fără control real.
Astfel, sunt situații documentate în care parcări publice prevăzute în inventarul domeniului public conform HGR 904/2002 au fost inventariate intern de Direcția Patrimoniu ca făcând parte din domeniul privat și ulterior vândute, fără modificarea prealabilă a inventarului oficial și fără înscrierea corectă în cartea funciară. Asta înseamnă încălcarea Legii nr 213/1998, cât și a Legii 7/1996.
De ce este periculos conceptul? Lipsa bazei legale clare creează un vid normativ exploatat abuziv iar neinventarierea corectă a terenurilor nu oferă garanția evitării vânzărilor de bunuri din domeniul public. Lipsa cadastrului sistematic creează intenționat „zone gri” unde terenurile pot fi trecute ușor dintr-o categorie în alta iar absența verificărilor interinstituționale la ANCPI, ABADL, Ministerul Mediului și MDLPA nu validează aceste tranzacții.
În concluzie, sub pretextul de „întregire a proprietății”, Primăria Constanța încearcă să creeze o pârghie administrativă prin care patrimoniul orașului poate fi transferat fără transparență, acesta fiind un mecanism perfect mascat pentru favorizarea grupurilor de interese active în „lichidarea” bunurilor imobiliare aparținând comunității constănțene.
Adevărul din spatele „Regulamentului Chițac”
Amendamentele propuse spre adoptare la regulamentul în discuție se joacă astăzi între impostură și lichidarea patrimoniului municipal. Dacă Socrate ar fi trăit în Constanța zilelor noastre, probabil ar fi privit în tăcere regulamentul de vânzare a terenurilor promovat de Chițac, ar fi zâmbit amar și ar fi întrebat, cu simplitate: „Ce este dreptatea? Și cui servește legea atunci când este întoarsă împotriva celor pe care ar trebui să-i apere?”
Între discursul public și realitatea din spatele ușilor închise se întinde o prăpastie adâncă, plină de fariseism, ipocrizie și impostură administrativă, primarul actual a venit în fruntea urbei promițând „curățenie morală”, desființarea mecanismelor obscure și protejarea patrimoniului comun. Realitatea confirmată de documente și practici administrative probează că „Regulamentul Chițac” nu repară nimic, ci perpetuează un mecanism vechi, corupt și dăunător creat de Radu Mazăre.
Ironia amară este că orașul își pierde patrimoniul sub lozinca „ordonării urbanistice” și „eficientizării administrative”.
Regulamentul nu obligă verificarea datelor astfel, între lege și practică, între interes public și interes privat, între transparență și opacitate, Constanța se pierde.
Avertisment pentru consilierii!
Responsabilitatea este personală și individuală pentru deliberările exprimate în exercitarea funcției publice. Consilierii locali care vor ridica mâna pentru a aproba acest regulament trebuie să înțeleagă clar că nu vor putea invoca „ordinul de partid” sau „votul colectiv”. În fața legii, fiecare vot are consecințe și a vota pentru acest regulament, în forma sa actuală, înseamnă a semna, conștient, declinul moral și patrimonial al orașului.
În final rămâne aceeași întrebare esențială pe care o punea Socrate acum două milenii: „Este just ceea ce este legal sau este legal ceea ce este just?”
Când legea este ocolită, reinterpretată sau instrumentalizată pentru a servi intereselor private, justiția devine o formă goală. Constanța se află azi într-un astfel de moment căci Regulamentul propus nu este o soluție, ci o amenințare. Nu este un act de protejare a patrimoniului, ci un manual de lichidare a lui.
Analiza detaliată a documentelor, coroborată cu legislația în vigoare, relevă următoarele încălcări flagrante ale legislației: HG 904/2002 – inventarul domeniului public este ignorat, căci regulamentul permite vânzarea unor terenuri care, de drept, sunt inalienabile; Legea 213/1998 – care prevede că bunurile aparținând domeniului public nu pot fi înstrăinate, iar orice act contrar este nul absolut (art. 13); Legea 18/1991 – destinația și categoria de folosință a terenurilor nu sunt clarificate înainte de vânzare, contrar obligațiilor legale și Legea 7/1996 – lipsa verificării informațiilor cadastrale și a situației din cartea funciară duce la tranzacții bazate pe date incomplete sau incorecte.
Orașul funcționează pe date vechi din 1933-1938, necorelate cu realitatea actuală, iar regulamentul nu introduce nicio obligație de verificare și actualizare, o neglijență gravă, cu efecte ireversibile asupra patrimoniului municipiului.
În acest context, consilierii care vor vota acest regulament trebuie să înțeleagă că fiecare vot este asumat personal. Nu se poate invoca ordinul de partid sau votul colectiv, astfel că fiecare va răspunde civil, patrimonial și penal pentru prejudiciile create patrimoniului public. Istoria recentă a Constanței ne arată clar că toți cei care au participat la jaful urbanistic au fost, mai devreme sau mai târziu, trași la răspundere.
A ridica mâna pentru acest regulament înseamnă complicitate directă la un mecanism de înstrăinare a patrimoniului comun. Patrimoniul orașului – falezele, plajele, parcările, terenurile publice – ne aparține tuturor. Astăzi, administrația încearcă să transforme bunul comun într-o marfă disponibilă pentru vânzare discretă și nu putem rămâne indiferenți. Este datoria fiecăruia să își facă auzite opiniile iar lipsa implicării azi va duce la pierderi ireversibile mâine.
Apărând patrimoniul Constanței – protejăm interesul public
În concluzie, scopul acestui demers publicistic este de oprire a adoptării regulamentului de vânzare a terenurilor în forma propusă și blocarea oricărei tentative de înstrăinare a bunurilor publice fără:
• inventariere completă și corectă,
• verificarea regimului juridic conform HG 904/2002,
• actualizarea evidențelor cadastrale,
• respectarea destinației stabilite prin Legea 18/1991 și OUG 57/2019.
Adoptarea modificărilor propuse la acest regulament ce lasă la cheremul bunului plac patrimoniul orașului Constanța va atrage de la sine sesizarea Parchetului General și a DNA pentru abuz în serviciu conform art. 297 Cod Penal), delapidarea patrimoniului public (art. 295 Cod Penal) și constituirea unui grup infracțional dacă există suspiciuni de continuitate între administrația Mazăre și actuala structură Chițac.
[/responsivevoice]
