Dan MIHĂESCU ■
Motto: “Mai bine mor prost decât derutat” – Longin Mărtoiu
Din articolul „Prevalența și implicațiile inversării sexului la păsările care trăiesc liber” publicat pe 13 august 2025 în revista Biology Letters, a editurii The Royal Society Publishing, din Quensland Australia, aflu că o echipă de opt cercetătorii (Clancy A. Hall, Gabriel Conroy, Martina Jelocnik,Vasilli Kasimov, Amber Gillet, Timothy Portas, Andrew Hill and Dominique A. Potvin) a descoperit că păsările își schimbă sexul. Nu au identificat însă și cauza acestui mecanism.
Studiul, condus de Universitatea Sunshine Coast, a relevat posibilitatea unor schimbări surprinzătoare în biologia aviară, unele păsări sălbatice realizând inversarea sexului.
Astfel, dintr-o populație de 480 de păsări examinate, reprezentând din cinci specii native din Queensland, Australia, inclusiv coțofene, lorichete, kookaburra și porumbei cu creastă, s-a stabilit că între 3 și 6% dintre indivizi prezentau anatomie reproductivă ce nu corespundea sexului lor genetic. Rezultatele sugerează că inversarea sexului este un fenomen comun și potențial răspândit la speciile aviare, cu implicații potențiale pentru speciile amenințate.
Acest lucru indică faptul că determinarea sexului la păsările sălbatice este mai fluidă decât credeam – și poate persista până la vârsta adultă, precizează profesorul asociat UniSC Dominique Potvin, coautor al studiului publicat astăzi în Biology Letters. „Una dintre principalele descoperiri a fost că 92% dintre păsările cu inversarea sexului erau genetic femele, dar aveau organe de reproducere masculine”, a spus dr. Potvin.
Într-un caz deosebit de rar, un individ kookaburra, genetic mascul, a prezentat chiar dovezi de producție de ouă. Constatările contestă presupunerile de mult timp conform cărora inversarea sexului este practic inexistentă la păsări, un fenomen observat anterior în principal la pești, reptile și amfibieni.
Oamenii de știință suspectează că factorii de mediu ar putea juca un rol cheie. Expunerea la substanțe chimice care perturbă sistemul endocrin, poluarea sau stresul legat de climă ar putea declanșa aceste schimbări la nivel hormonal. De asemenea, în cadrul studiului s-a stabilit că indivizii aparținând rasei de porumbei cu creastă au prezentat cea mai mare rată, de inversiune sexuală, 6,3%, ceea ce sugerează că unele specii ar putea fi mai vulnerabile decât altele. Implicațiile depășesc cu mult curiozitatea – inversarea sexului ar putea distorsiona datele privind populația, perturba sistemele de împerechere și amenința stabilitatea populațiilor de păsări. Pe măsură ce ecosistemele se confruntă cu presiuni de mediu tot mai mari, aceste rezultate evidențiază cât de profund poate altera activitatea umană însăși biologia vieții sălbatice.
Trei zile mai târziu, cotidianul conservator american Breitbart mă liniștește: Raport: Identificarea transgender în „cădere liberă” în rândul tinerilor americani, ce are la bază cele mai noi informații din raportul Centrului pentru Științe Sociale Heterodoxe, coordonat și redactat de redactat de Eric Kaufmann, directorul centrului și profesor de științe politice la Universitatea din Buckingham, Acesta arată că identificarea cu persoanele transgender și queer a scăzut brusc în rândul tinerilor americani din Generația Z din 2023. Kaufmann a analizat o multitudine de date din sondaje recente despre gen și sexualitate, inclusiv sondajul Fundației pentru Drepturi Individuale și Expresie (FIRE) și sondaje realizate de instituții de elită precum Academia Andover Phillips din Boston și Universitatea Brown.
Rămâne o dilemă dacă identitățile trans și queer vor scădea la nivelurile din 2010, însă faptul că ambele au scăzut brusc în doar doi ani este o evoluție post-progresivă surprinzătoare și neprevăzută pe care instituțiile din domeniul educației și mass-media vor fi reticente să o recunoască, scrie Kaufmann.
De unde înțeleg că, cel puțin în America, odată ce a “înțărcat” finanțarea de la bugetul public a monstruoaselor experimente socio-biologice, pe pielea copiilor și tinerilor, s-au răcorit și bufeurile juvenile. Acum, moda exacerbată prin mimetism și contagiune socială stimulată politic și doctrinar urmează calea regresivă a oricărei epidemii.
La rândul său și Daily Caller observă: „Date noi par să confirme o teorie, susținută de mult timp de conservatori, conform căreia creșterea numărului de copii care se identifică drept transgender sau non-binari în timpul mandatului lui Biden a fost de fapt o modă populară care s-a răspândit din cauza mimetismului și a presiunii colegilor.
Stânga consideră, în general, că acei copii care se identifică drept transgender sau „non-binari” suferă de o tulburare medicală legitimă, cunoscută sub numele de „disforie de gen”, și că așa-numita „terapie hormonală” sau, în unele cazuri, o schimbare completă de sex, o poate vindeca. Conform acestei perspective, aceștia nu sunt copii care au boli mintale grave; ei au o tulburare medicală care necesită intervenție directă .”
Noile informații cu care sunt bombardat de biologi, ornitologi, geneticieni și sociologi în loc să mă limpezească mă pun pe gânduri mai tare căci în acest nou context revin asupra unui articol publicat de website-ul de știri Unilad.com, ce aduce în actualitate noua preocupare pentru identitatea de gen botezată nebulasexualitate.
Potrivit articolului menționat, în contextul în care unii se arată confuzi în privința identității lor sexuale, a fost inventat noul termen nebulasexual ce pare să alerteze comunitatea LGBTQ+, a cărei bază se diluează în acest context, pe măsură ce tot mai mulți oameni își dezvăluie identitatea,
Steagul nebuloasexual ce reflectă identitatea vizuală a grupului este inspirat de Nebuloasa Crab și în concepția celor care se definesc astfel, experiențele lor s-ar leagă adesea de gânduri intruzive, supraîncărcare senzorială sau linii emoționale neclare, ceea ce face dificilă distingerea diferitelor tipuri de atracție.
Termenul „nebulasexual” – orientare sexuală în care tot mai mulți indivizi spun că se regăsesc este identificat prin asemănarea norii gigantici de praf și gaz din cosmos denumiți nebuloase și întocmai acele forme amalgamatice indecise de energie, pune în context legătura complexă dintre neurodivergență și atracție.
Se consideră că nebulosexualitatea le oferă oamenilor – în special celor neurodivergenți – o modalitate de a descrie experiențe vagi, greu de definit și de a-și da seama ce fel de atracție simt de fapt.
Cu alte cuvinte, nebulasexualitatea este o sexualitate sub umbrela quoisexualității, în care nu se poate spune dacă se simte atracție sexuală sau nu din cauza neurodivergenței și/sau a gândurilor/impulsurilor/imaginilor intruzive. O persoană nebulasexuală ar putea dori sex sau o relație sexuală, dar nu știe dacă simte atracție. Este similară cu nebularomantismul, dar nu-i același lucru.
„Quoisexual” (numit și „WTFsexual” sau „Whatsexual” ) este un echivalent sexual al cuvântului „quoiromantic” . Poate fi considerat, de asemenea, un termen generic sau generic pentru identități similare.
Experiențele quoisexuale pot include:
- A nu fi sigur ce este atracția sexuală și, prin urmare, a nu fi sigur dacă ai experimentat-o sau nu.
- Considerând conceptul de sexualitate/atracție sexuală inaccesibil, inaplicabil sau lipsit de sens
- Incapacitatea de a înțelege atracția sexuală ca pe un concept sau un sentiment
- Dezidentificarea față de conceptul de atracție sexuală, fie ca construct social, fie ca ceva potențial aplicabil propriei persoane
- A pune sub semnul întrebării propria sexualitate atât de mult timp încât chestionarea în sine devine sexualitatea, mai degrabă decât o cale către orice altă identitate
- Dificultăți în a distinge atracția sexuală de alte tipuri de atracție.
Persoanele quoisexuale, în special cele aflate sub umbrela aromatică , se pot identifica cu ambele sau cu niciuna dintre spectrulasexual sau alosexualitate.
Nebulasexualitatea se încadrează în spectrul quoi/ace, concentrându-se pe dificultatea de a eticheta atracția mai degrabă decât pe absența acesteia. Pentru mulți, găsirea acestei etichete nu înseamnă confuzie, ci mai degrabă identificarea cu un limbaj care li se potrivește ca persoană.
La rândul lor chinezi, alarmați că le-a scăzut proverbiala rată a natalității se pare că s-au gândit să le dea de lucru roboților ca să recupereze handicapul în fața Indiei.
Astfel, sub titlul: Afirmațiile despre „robotul gestant” din China stârnesc dezbateri dar experții spun că este mai mult un mit decât o realitate, aflu dintr-o relatare publicată pe 4 septembrie că la Conferința Mondială a Roboticii din 2025 de la Beijing, cercetătorii chinezi au dezvăluit planurile unui robot umanoid de gestație care să poarte o sarcină cu făt în interiorul unui uter artificial, de la concepție până la naștere. Prototipul se așteptă să fie prezentat în anul 2026 și chiar dacă multe detalii rămân de ordinul speculativ, viziunea îndrăzneață a stârnit deja o dezbatere intensă despre viitorul reproducerii umane.
Potrivit liderului de proiect, Zhang Qifeng, fondatorul unei companii cu sediul în Guangzhou numită Kaiwa Technology, robotul va încorpora:
O cameră uterină artificială complet funcțională, umplută cu lichid amniotic sintetic pentru a simula condițiile din interiorul uterului unei femei; un sistem de livrare a nutrienților prin intermediul unor tuburi care imită un cordon ombilical pentru a hrăni și susține copilul gestant și un corp robotic umanoid care poate interacționa cu oamenii, oferind o structură externă, senzori și, eventual, interfețe pentru monitorizare.
Cost estimat pentru ducerea la capăt a unei sarcini robotizate este de aproximativ 100.000 de yuani (≈ 14.000 USD), mult mai mic decât multe aranjamente de maternitate surogat.
Zhang sugerează că acest lucru ar putea deschide speranță pentru cuplurile care se luptă cu infertilitatea, ar reduce riscurile pentru sănătatea fizică cu care se confruntă femeile în timpul sarcinii și ar schimba echilibrul poverii reproductive.
Liderul de proiect recunoaște că tema sa de cercetare se confruntă cu obstacole științifice, medicale și etice abrupte începând de la metoda de fertilizare și implantare. Nu este clar cum vor fi introduse ovulul și sperma și dacă embrionii se vor „implanta” în uterul artificial sau vor fi suspendați în fluid, ca în modelele „hidroponice”. Apoi, impedimentul oxigenării, echilibrul nutrienților și eliminarea deșeurilor. O mașină trebuie să reproducă funcții placentare complexe pe parcursul celor nouă luni, schimbând nivelurile de oxigen, furnizând factori de creștere și eliminând deșeurile, toate fără a dăuna fătului.
Rămâne necunoscut și cum va fi realizat controlul infecțiilor și protecția imunitară. Într-un mediu mecanic închis, riscul de infecție este ridicat iar fătul trebuie să primească anticorpi protectori și indicii imunologici care ar fi fost transmiși în mod natural de la mamă.
Trebuie proiectat și un mecanism robotic adecvat pentru reglarea creșterii și dezvoltarea fetală atâta vreme cât în mediul natural gestația umană este dinamică. Hormonii, semnalele mecanice, influența maternă (de exemplu, schimbările vasculare, metabolice) joacă roluri pe care mașinile ar trebui să le simuleze, la rândul lor.
Nu se cunoaște cum este stabilit modul în care robotul va „naște”, fie prin extracție chirurgicală, fie prin mecanism ingineresc și nici cine își va asuma responsabilitatea juridică dacă lucrurile vor merge prost? Ce drepturi are fătul gestant? Cum va percepe societatea paternitatea, maternitatea și valoarea gestației naturale?
Așa cum era de așteptat, conceptul a stârnit deopotrivă fascinație și indignare astfel că într-un sondaj realizat de Live Science, aproximativ 30% dintre cititorii au spus că ar folosi robotul dacă ar fi sigur iar 29% l-au considerat complet lipsit de etică în vreme ce alții și-au exprimat îndoieli cu privire la fezabilitate.
Și când ziceam că ceva mai mult nu se mai poate, aflu că olandezii au trecut de la culturile de lalele la cultivarea modelelor de embrioni umani fără ovule – rescriind regulile concepției
Fără spermatozoizi, fără ovule, fără fertilizare, cercetătorii olandezi de la Institutul Hubrecht din Utrecht, Regatul Țărilor de Jos, au creat structuri sintetice asemănătoare embrionilor, din celule stem umane. Embrionii sintetici denumiți „blastoizii”, imită embrionii naturali până la etapa de dezvoltare de 14 zile oferind posibilități revoluționare pentru studierea sarcinii timpurii și a fertilității.
Studiul, publicat de de Institutul Hubrecht în Nature Cell Biology 2025, menționează utilizarea celulelor stem adulte pluripotente induse (iPSC) – reprogramate înapoi la o stare embrionară. Prin semnale chimice precise, cercetătorii conving aceste celule să se autoorganizeze în structuri asemănătoare blastociștilor naturali compleți cu: trofectoderm (formează placentă), epiblast (devine făt), hipoblast (formează sacul vitelin), organizare spațială adecvată.
De ce contează acest lucru în lumea medicală? Pentru că 70% din sarcinile naturale eșuează în primele două săptămâni această fază fiind practic imposibil de studiat din punct de vedere etic, până acum. Blastoidele oferă o perspectivă asupra: cauzelor avortului spontan precoce, a tulburărilor genetice în timpul implantării, a strategiilor de îmbunătățire a FIV și a originilor defectelor congenitale.
Regulile etice medicale limitează creșterea la 14 zile (pre-dezvoltarea sistemului nervos). Aceștia nu sunt embrioni reali și nu pot urma calea dezvoltării normale în bebeluși, dar sunt suficient de preciși pentru a revoluționa medicina reproductivă.
termina de scris articolul
